Denisa Obretin
LLR-LLM, anul al II-lea
Câți dintre noi nu întâmpină dificultăți atunci când trebuie să folosească forma de plural sau să indice genul unui substantiv neologic terminat în –o (avocado, flamingo, mango, hidalgo, euro etc.)? De multe ori apelăm la construcții ocolitoare, care să evite folosirea unor astfel de forme.
Dar stați liniștiți, mulți ne aflăm în această situație… Acest articol își propune să prezinte anumite situații problematice, încercând să găsească răspunsuri și să dea explicații pentru dilemele noastre. Va pune sub lupă formele pe care DOOM3 le acceptă pentru pluralul substantivelor neologice terminate în –o și va urmări încadrarea acestora în clasele de gen.
Substantivul avocado este interesant din acest punct de vedere. Deși este invariabil, vorbitorul nativ de limbă română găsește căi multiple prin care poate exprima pluralul său, astfel întâlnindu-se construcții de tipul: Toate fructele de avocado sunt culese manual (https://jurnalderetete.md/cum-sa/fructul-zilei-avocado-10-lucruri-curioase-pe-care-sigur-nu-le-stiai) sau Acei avocados mi-au plăcut mult (mesaj scris pe WhatsApp, 27.06.2021), forma avocados fiind întâlnită doar în scris. Iată ce aflăm din consultarea DOOM3: avocado este de genul neutru când denumește fructul și de genul masculin când indică arborele (în DOOM3 sunt intrări separate pentru cele două sensuri). Pentru plural, DOOM3 recomandă forma invariabilă avocado. Deci nu trebuie să ne temem să utilizăm și la plural tot avocado și să ne gândim la alte soluții, deoarece gramatica este precum matematica: regulile jocului sunt simple, iar noi trebuie doar să le aplicăm. În mod similar se comportă mango, substantiv neutru cu sensul „fruct” și substantiv masculin cu sensul „pom” (DOOM3 include două intrări pentru cele două sensuri).
Ce este foarte interesant este că noul DOOM aduce în atenția noastră o serie de substantive terminate în -o care sunt provenite din diverse limbi, unele fiind invariabile, altele, variabile. Substantive încadrate în genul masculin sau neutru precum carpaccio s. n. (din italiană), caudillo s. m., chulo s. m., cruziero s. m., daimio s. m. (din japoneză), dingo s. m., gazpacho s. n. (din spaniolă), gigolo s. m., hidalgo s. m., picaro s. m. sunt invariabile (au forma de singular identică cu cea de plural). Există însă și substantive terminate în –o pentru care DOOM3 indică o formă distinctă de plural: sg. banjo ‒ pl. banjouri, sg. descrescendo ‒ pl. descrescendouri, sg. espresso ‒ pl. espressouri, sg. fugato ‒ pl. fugatouri, sg. larghetto ‒ pl. larghettouri, sg. largo ‒ pl. largouri, sg. logo ‒ pl. logouri, sg. pomelo ‒ pl. pomelouri, sg. poncho ‒ pl. ponchouri, sg. rizoto ‒ pl. rizotouri, sg. sambo ‒ pl. sambouri. După cum se observă, aceste substantive, aparținând genului neutru, au desinența -uri de plural. Alte substantive în -o, aparținând genului masculin, au la plural desinența -i: flamingo ‒ pl. flamingi, sg. paparazzo ‒ pl. paparazzi.
Așa cum arată Gabriela Pană Dindelegan (2019: 545), „există însă și împrumuturi, puțin numeroase, cu abatere de la norma autohtonă. Dacă un substantiv ca staniero – stranieri, circulând la un moment dat în limbă, a lăsat locul unei forme complet autohtonizate (vezi DOOM3: stranier ‒ stranieri, cu -i nonsilabilc, șoptit), un substantiv precum paparazzo ‒ paparazzi introduce în limbă o formă care modifică regulile autohtone ale selecției lui -i silabic.” Autoarea atrăgea atenția asupra acestui tipar nou de flexiune, cu ‑i vocalic la plural, asemenea substantivelor cu radical terminat în grupul muta cum liquida (socru ‒ socri, astru ‒ aștri) și într-un studiu anterior (Pană Dindelegan 2009: 10). Pe lângă aspectele menționate, în cazul substantivului paparazzo se constată o situație specială, vorbitorul de limbă română având tendința să utilizeze forma de plural în schimbul celei de singular, așa cum arată Isabela Nedelcu (2012: 78): „Utilizarea pluralului (paparazzi) în locul singularului se explică, pe de o parte, prin faptul că desinenţa -o de singular este rară în română, aceasta apărând în cazul unor împrumuturi, din italiană (picolo), spaniolă (macho), germană (flamingo), iar, pe de altă parte, prin modelul unor substantive tot neologice, care nu cunosc decât forme cu -i (vocalic): confetti, graffitti, jacuzzi, mariachi, pecari, ravioli”.
În cazul unor substantive invariabile terminate în -o se manifestă tendința de creare a pluralului. Această tendință se constată, de exemplu, în cazul substantivului euro, invariabil potrivit DOOM3, dar întâlnit în uz cu forma glumeață sau ironică euroi: „Globaliștii au făcut-o pe K. mare procuroare europeană, cu buzunarele doldora de euroi” (https://www.aktual24.ro/ingrid-mocanu-verde-de-invidie-globalistii-au-facut-o-pe-kovesi-mare-procuroare-europeana-cu-buzunarele-doldora-de-euroi/), „Nu înotăm în euroi…Euroii se muncesc, domnilor!” (https://www.businessmagazin.ro/actualitate/copil-din-diaspora-mesaj-pentru-cei-ce-i-jignesc-pe-romanii-din-strainatate-nu-inotam-in-euroi-in-spatele-cadourilor-se-ascund-lacrimi-euroii-se-muncesc-domnilor-18663106 ). Sursa glumeață și ironică poate fi reprezentată într-o oarecare măsură și de asocierea acestei terminații cu sufixul augmentativ peiorativ -oi (băboi, păpușoi, băiețoi, căsoi): „Sprâncenele mă fac să arăt ca un băiețoi” (http://horiaghibutiu.ro/elena-stancu-sprancenele-ma-fac-sa-arat-ca-un-baietoi/).
O formă de plural masculin precum euri nu este folosită de către vorbitori, asta și din cauză că ar fi deranjantă identitatea „sonoră” cu forma E-uri (aditivi alimentari) (vezi Pană Dindelegan 2009: 10). Substantivul euro prezintă dificultăți și în ceea ce privește articularea. Și de această dată sunt alese de către vorbitori soluții de evitare a articulării. Astfel, se remarcă preferința pentru folosirea acestuia „în construcții nearticulate (moneda euro în loc de euroul) sau articulate indirect (recentul euro, în loc de euroul recent)” (Avram 2001: 141).
Nu doar substantivul euro generează nesiguranță atunci când trebuie articulat. Acest lucru se observă și în cazul substantivului flamingo, a cărui formă articulată cu articol horărât este, conform DOOM3, flamingoul. Tratându-l ca pe un cuvânt străin, adesea vorbitorii redau în scris atașarea articolului prin cratimă flamingo-ul: „Flamingo–ul trăiește în colonii mari, care poate avea chiar sute de mii de indivizi, la tropice și subtropice” (https://www.libertatea.ro/lifestyle/pasarea-flamingo-curiozitati-3829329 ). Și alte substantive din limbi străine își atașează articolul prin intermediul cratimei conform DOOM3..
Urmărind toate aceste „provocări” pe care limba română ni le oferă, am putut observa, pe de o parte, ce ne recomandă norma în ceea ce privește substantivele neologice terminate în -o, pe de altă parte, felul în care vorbitorii de limbă română utilizează aceste substantive. Plecând de la o serie de exemple pe care le auzim des și consultând DOOM3, am putut să aflăm care sunt soluțiile corecte pentru construirea formelor de plural sau pentru articularea anumitor substantive neologice terminate în -o. Am încercat să explicăm aceste probleme „pe limba noastră”, a studenților de la Litere care respectă și iubesc limba română.
Bibliografie
Avram, Mioara, 2001, Cuvintele limbii române între corect și incorect, București, Editura Cartier.
DOOM3 = Ioana Vintilă-Rădulescu (coord.), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Univers Enciclopedic Gold, 2021.
Nedelcu, Isabela, 2012, 101 greșeli gramaticale, București, Editura Humanitas.
Pană Dindelegan, Gabriela, 2009, Trăsături flexionare ale substantivului în româna actuală, în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), „Dinamica limbii române actuale – aspecte gramaticale și discursive”, București, Editura Academiei Române, p. 3-32.
Pană Dindelegan, Gabriela, 2019, Note pe marginea flexiunii unor împrumuturi substantivale recente, în „Limba română”, LXVIII, nr. 4, p. 541-549.