Category: Lingvistica

 

Denisa Obretin

LLR-LLM, anul al II-lea

 

Câți dintre noi nu întâmpină dificultăți atunci când trebuie să folosească forma de plural sau să indice genul unui substantiv neologic terminat în –o (avocado, flamingo, mango, hidalgo, euro etc.)? De multe ori apelăm la construcții ocolitoare, care să evite folosirea unor astfel de forme.

Dar stați liniștiți, mulți ne aflăm în această situație… Acest articol își propune să prezinte anumite situații problematice, încercând să găsească răspunsuri și să dea explicații pentru dilemele noastre. Va pune sub lupă formele pe care DOOM³ le acceptă pentru pluralul substantivelor neologice terminate în –o și va urmări încadrarea acestora în clasele de gen.

Substantivul avocado este interesant din acest punct de vedere. Deși este invariabil, vorbitorul nativ de limbă română găsește căi multiple prin care poate exprima pluralul său, astfel întâlnindu-se construcții de tipul: Toate fructele de avocado sunt culese manual (https://jurnalderetete.md/cum-sa/fructul-zilei-avocado-10-lucruri-curioase-pe-care-sigur-nu-le-stiai) sau Acei avocados mi-au plăcut mult (mesaj scris pe WhatsApp, 27.06.2021), forma avocados fiind întâlnită doar în scris. Iată ce aflăm din consultarea DOOM³: avocado este de genul neutru când denumește fructul și de genul masculin când indică arborele (în DOOM³ sunt intrări separate pentru cele două sensuri). Pentru plural, DOOM³ recomandă forma invariabilă avocado. Deci nu trebuie să ne temem să utilizăm și la plural tot avocado și să ne gândim la alte soluții, deoarece gramatica este precum matematica: regulile jocului sunt simple, iar noi trebuie doar să le aplicăm. În mod similar se comportă mango, substantiv neutru cu sensul „fruct” și substantiv masculin cu sensul „pom” (DOOM³ include două intrări pentru cele două sensuri).

Ce este foarte interesant este că noul DOOM aduce în atenția noastră o serie de  substantive terminate în -o care sunt provenite din diverse limbi, unele fiind invariabile, altele, variabile. Substantive încadrate în genul masculin sau neutru precum carpaccio s. n. (din italiană), caudillo s. m., chulo s. m., cruziero s. m., daimio s. m. (din japoneză), dingo s. m.,  gazpacho s. n. (din spaniolă), gigolo s. m., hidalgo s. m., picaro s. m. sunt invariabile (au forma de singular identică cu cea de plural). Există însă și substantive terminate în –o pentru care DOOM³ indică o formă distinctă de plural: sg. banjo ‒ pl. banjouri, sg. descrescendo ‒ pl. descrescendouri, sg. espresso ‒ pl. espressouri, sg. fugato ‒ pl. fugatouri, sg. larghetto ‒ pl. larghettouri, sg. largo ‒ pl. largouri, sg. logo ‒ pl. logouri, sg. pomelo ‒ pl. pomelouri, sg. poncho ‒ pl. ponchouri, sg. rizoto ‒ pl. rizotouri, sg. sambo ‒ pl. sambouri. După cum se observă, aceste substantive, aparținând genului neutru, au desinența -uri de plural. Alte substantive în  -o, aparținând genului masculin, au la plural desinența -i: flamingo ‒ pl. flamingi, sg. paparazzo ‒ pl. paparazzi.

Așa cum arată Gabriela Pană Dindelegan (2019: 545), „există însă și împrumuturi, puțin numeroase, cu abatere de la norma autohtonă. Dacă un substantiv ca staniero – stranieri, circulând la un moment dat în limbă, a lăsat locul unei forme complet autohtonizate (vezi DOOM³: stranier ‒ stranieri, cu -i nonsilabilc, șoptit), un substantiv precum paparazzo ‒ paparazzi introduce în limbă o formă care modifică regulile autohtone ale selecției lui -i silabic.” Autoarea atrăgea atenția asupra acestui tipar nou de flexiune, cu ‑i vocalic la plural, asemenea substantivelor cu radical terminat în grupul muta cum liquida (socru ‒ socri, astru ‒ aștri) și într-un studiu anterior (Pană Dindelegan 2009: 10). Pe lângă aspectele menționate, în cazul substantivului paparazzo se constată o situație specială, vorbitorul de limbă română având tendința să utilizeze forma de plural în schimbul celei de singular, așa cum arată Isabela Nedelcu (2012: 78): „Utilizarea pluralului (paparazzi) în locul singularului se explică, pe de o parte, prin faptul că desinenţa -o de singular este rară în română, aceasta apărând în cazul unor împrumuturi, din italiană (picolo), spaniolă (macho), germană (flamingo), iar, pe de altă parte, prin modelul unor substantive tot neologice, care nu cunosc decât forme cu -i (vocalic): confetti, graffitti, jacuzzi, mariachi, pecari, ravioli”.

În cazul unor substantive invariabile terminate în -o se manifestă tendința de creare a pluralului. Această tendință se constată, de exemplu, în cazul substantivului euro, invariabil potrivit DOOM³, dar întâlnit în uz cu forma glumeață sau ironică euroi: „Globaliștii au făcut-o pe K. mare procuroare europeană, cu buzunarele doldora de euroi” (https://www.aktual24.ro/ingrid-mocanu-verde-de-invidie-globalistii-au-facut-o-pe-kovesi-mare-procuroare-europeana-cu-buzunarele-doldora-de-euroi/), „Nu înotăm în euroi…Euroii se muncesc, domnilor!” (https://www.businessmagazin.ro/actualitate/copil-din-diaspora-mesaj-pentru-cei-ce-i-jignesc-pe-romanii-din-strainatate-nu-inotam-in-euroi-in-spatele-cadourilor-se-ascund-lacrimi-euroii-se-muncesc-domnilor-18663106 ). Sursa glumeață și ironică poate fi reprezentată într-o oarecare măsură și de asocierea acestei terminații cu sufixul augmentativ peiorativ -oi (băboi, păpușoi, băiețoi, căsoi): „Sprâncenele mă fac să arăt ca un băiețoi” (http://horiaghibutiu.ro/elena-stancu-sprancenele-ma-fac-sa-arat-ca-un-baietoi/).

O formă de plural masculin precum euri nu este folosită de către vorbitori, asta și din cauză că ar fi deranjantă identitatea „sonoră” cu forma E-uri (aditivi alimentari) (vezi Pană Dindelegan 2009: 10). Substantivul euro prezintă dificultăți și în ceea ce privește articularea. Și de această dată sunt alese de către vorbitori soluții de evitare a articulării. Astfel, se remarcă preferința pentru folosirea acestuia „în construcții nearticulate (moneda euro în loc de euroul) sau articulate indirect (recentul euro, în loc de euroul recent)” (Avram 2001: 141).

Nu doar substantivul euro generează nesiguranță atunci când trebuie articulat. Acest lucru se observă și în cazul substantivului flamingo, a cărui formă articulată cu articol horărât este, conform DOOM³, flamingoul. Tratându-l ca pe un cuvânt străin, adesea vorbitorii redau în scris atașarea articolului prin cratimă flamingo-ul: „Flamingo–ul trăiește în colonii mari, care poate avea chiar sute de mii de indivizi, la tropice și subtropice” (https://www.libertatea.ro/lifestyle/pasarea-flamingo-curiozitati-3829329 ). Și alte substantive din limbi străine își atașează articolul prin intermediul cratimei conform DOOM^3..

Urmărind toate aceste „provocări” pe care limba română ni le oferă, am putut observa, pe de o parte, ce ne recomandă norma în ceea ce privește substantivele neologice terminate în -o, pe de altă parte, felul în care vorbitorii de limbă română utilizează aceste substantive. Plecând de la o serie de exemple pe care le auzim des și consultând DOOM³, am putut să aflăm care sunt soluțiile corecte pentru construirea formelor de plural sau pentru articularea anumitor substantive neologice terminate în -o. Am încercat să explicăm aceste probleme „pe limba noastră”, a studenților de la Litere care respectă și iubesc limba română.

 

Bibliografie

Avram, Mioara, 2001, Cuvintele limbii române între corect și incorect, București, Editura Cartier.

DOOM³ = Ioana Vintilă-Rădulescu (coord.), Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Univers Enciclopedic Gold, 2021.

Nedelcu, Isabela, 2012, 101 greșeli gramaticale, București, Editura Humanitas.

Pană Dindelegan, Gabriela, 2009, Trăsături flexionare ale substantivului în româna actuală, în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), „Dinamica limbii române actuale – aspecte gramaticale și discursive”, București, Editura Academiei Române, p. 3-32.

Pană Dindelegan, Gabriela, 2019, Note pe marginea flexiunii unor împrumuturi substantivale recente, în „Limba română”, LXVIII, nr. 4, p. 541-549.

Prof. univ. dr. Cristian Moroianu

 

 

De-a lungul istoriei limbii noastre moderne, au existat perioade în care mijloacele de exprimare, ca și societatea în interiorul căreia erau întrebuințate, au cunoscut fluctuații privitoare la raporturile dintre formele lingvistice și conținuturile exprimate cu ajutorul lor. Prin intermediul textelor și al dicționarelor, putem intui că, la începutul secolului al XIX-lea, vorbitorii „noii limbi” în formare ezitau între formele tradiționale ale vechii culturi orientale și formele noii culturi occidentale, purtătoare ale vechilor și, mai ales, ale noilor conținuturi. Influența apuseană a avut câștig de cauză, iar societatea a trecut, cu variații în funcție de vârstă, de condiție și de educație, la noi modalități sau maniere de comunicare. După mai bine de un secol de eforturi pentru crearea unei limbi moderne, cu succesive și lăudabile eforturi de creștere și de reașezare a limbii după modelul tutelar latin sau după modélele și módele limbilor romanice, corelate cu dezvoltarea sistemului educațional și cultural-științific,  limba română ajunge să fie poziționată și discutată ca limbă standard unitară, cu probleme curente de variație și de evoluție, în directă legătură cu nivelul socioprofesional și cultural al vorbitorilor ei.

Una dintre cele mai frumoase cărți în acest sens este Limba română. I. Privire generală, publicată în 1940 de Sextil Pușcariu, urmată de Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor” (1943/1947), de Iorgu Iordan, și de Tendințe actuale ale limbii române (1968), de Al. Graur, ale căror preocupări pentru înțelegerea și explicarea mersului firesc al propriei limbi au fost continuate, cu lucrări fundamentale, de Rodica Zafiu (2001, la care adăugăm rubricile de limbă din „România literară” și „Dilema veche”), Valeria Guțu Romalo (2005, 2008 și 2013), Adriana Stoichițoiu-Ichim (2001/2007), Florica Dimitrescu (2014), Stelian Dumistrăcel (2017), Liviu Groza (2005 și 2017) și alții. Astăzi, variația lingvistică este intens studiată din diverse puncte de vedere și la toate nivelurile limbii, iar rezultatele sunt vizibile prin publicarea a câteva volume care adună comunicările susținute la Colocviul Internațional al Departamentului de lingvistică din cadrul Facultății de Litere a Universității din București: Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, vol. I-II, coord. Gabriela Pană Dindelegan (2002-2003), Variația lingvistică: probleme actuale, vol. I, coord. Rodica Zafiu și Isabela Nedelcu, vol. II, coord. Rodica Zafiu și Claudia Ene (2015) și Variație în română și în limbile romanice, 2018, editată de Valentina Cojocaru, Mădălina Naidinoaia-Tăbăcitu, Alexandru Nicolae și Rodica Zafiu, alături de alte contribuții, reunite în volumele Simpozionului Internațional de Lingvistică organizat la Institutul  „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române începând din 2007. Atitudinea autorilor pendulează între înțelegerea și discutarea obiectivă a diverselor exemple de variație fonomorfologică și semantică, cu accent pe rațiunile lingvistice (analogice) și extralingvistice (pragmatice), pe de o parte, și constatarea lor cu relativă seninătate și cu umorul corespunzător unor motive conjuncturale, pe de altă parte. Au fost analizate, în principal, modalitățile de comunicare lipsite de responsabilitatea unei autoevaluări auctoriale (pentru cele intenționate, vezi în special Groza 2017), atât cele întâlnite în mass-media, cât și cele prezente în bloguri, vloguri sau forumuri de discuții, caracterizate, toate, de o libertate aproape nelimitată de expresie.

În anii din urmă ne-am concentrat atenția asupra unui fenomen frecvent întâlnit (cel puțin) în comunicarea orală, anume atenuarea atenției vorbitorilor asupra formelor de exprimare și îndreptarea ei, compensatoriu, asupra conținuturilor (Moroianu 2018). Motivele – complementare – ale unei asemenea realități ușor sesizabile la nivelul comunicării curente sunt indiferența față de o eventuală reacție din partea interlocutorului, ritmul rapid al vorbirii, dorința semiconștientă de a fi mai explicit, presiunea analogică sau, eventual, hipercorectitudinea. Rezultatele se manifestă lingvistic sub forma diverselor tipuri de contaminare, denumire care continuă germ. Kontamination introdus, în 1880, de Herman Paul, pornind de la cea lexicală (vezi, cu bibliografie, o sinteză tipologică în Moroianu și Vasileanu 2019: 147-165) și ajungând la cea lexico-frazeologică, frazeologică, gramaticală și chiar frastică, numite ca atare și teoretizate în lingvistica românească de Th. Hristea (2006: 310-321). Exemplele pe care le vom evidenția sunt extrase din conversații la care am participat sau la care am asistat fără intenție, deci provin din diverse experiențe personale, în contexte neoficiale. Prezentarea lor va fi strict constatativă, cu intenția de a ilustra, o dată în plus, cum mintea umană „face și desface” în procesul comunicării, de a încerca explicarea mecanismelor de realizare a unor anumite tipuri de construcții și a gradului lor de conștientizare și de a vedea în ce măsură unele dintre ele cunosc atestări în acest tip particular de exprimare „relaxată”, prin apelul la motorul de căutare Google.

O primă categorie de exemple este reprezentată de contaminații lexicale, înțelese, în sens restrâns, ca suprapuneri semiconștiente, în mintea vorbitorilor, a două cuvinte între care se manifestă diverse atracții semantice. Astfel, adjectivul draznic, -ă, în contextul măsuri draznice, provine, după opinia noastră, din contaminarea adjectivelor parasinonimice drastic și groaznic, din dorința implicită de reliefare a sensului „atât de drastice încât ajung să fie groaznice pentru cei cărora li se aplică”. Spre mirarea noastră, acest exemplu pe care îl credeam „o achiziție personală accidentală” pare a se confirma inclusiv în câteva citate extrase de pe internet, cu același sens:

„UE ie în mare pericol din cauza interlopilor de droguri, în 10 ani vom fi zombi şi va veni apocalipsa dacă nu iau măsuri draznice cu aceşti criminali”, comentariu al unui fan al știrilor ProTv din data de 27 noiembrie 2019, cu referire la un submarin încărcat cu droguri (https://www.facebook.com/StirileProTV/photos/imagini-din-submarinul-%C3%AEnc%C4%83 rcat-cu-droguri-este-primul-de-acest-fel-%C3%AEnt%C3%A2lnit-%C3%AEn-/1015701930989 7266/, consultat în data de 15.03.2022).

„Masuri draznice pentru pescuitul electric, control dedicat” reprezintă o propunere dintr-o listă făcută de cineva pe un formum cu referire la pescuitul pe Dunăre și în Delta Dunării (https://www.pescuitul.ro/subiect-propuneri-de-masuri-menite-intrarii-in-normalitate-in-delta–236334&i=last , consultat în data de 15.03.2022). Textul din care face parte exemplul abundă în greșeli de scriere, ceea ce arată totala inocență a autorului în folosirea unei asemenea „creații”.

„Rog sa se ia masuri draznice impotriva conducerii formatiei CEAHLAUL PIATRA NEAMT..chiar si excluderea acesteaia din liga 2 (…)” este tot un comentariu făcut de un forumist iubitor de fotbal în data de 30 octombrie 2008, 10:47 (https://www.gsp.ro/fotbal/liga-b/batut-10-minute-105962-comentarii-pagina2.html , consultat în data de 15.03.2022)

„Ministrul Sănătății spune că 90% din cazurile de coronavirus confirmate sunt aduse în țară de românii care au venit din străinătate. Daca este asa, de ce nu se iau masuri draznice de tinere a acestora in carantina?” reprezintă, de asemenea, comentariul cuiva cu numele de cod „Potentialii raspandaci de virus”, făcut pe 18 martie 2020, la ora 23:43 în legătură cu o știre publicată pe site-ul https://www.cotidianul.ro/adio-diaspora/, consultată în data de 15.03.2022).

Un alt exemplu, destul de frecvent întâlnit în presa online (aproximativ 400 de atestări pe Google), este cuvântul aproximitate, folosit în contexte de tipul „Care este suprafata Romaniei cu aproximitate?” (https://brainly.ro/tema/6112072, consultat în data de 16.03.2022), în numeroase anunțuri de vânzări imobiliare: „In imediata aproximitate se afla institutii importante ale statului, scoli si licee de pestigiu, restaurante si cafenete renumite” (https://www.angluxury.ro/, consultat în data de 16.03.2022), „Se vinde complet mobilata si utilata si este in aproximitate de magazine si alte puncte importante de interes” (https://www.storia.ro/ro/oferta/garsoniera-in-zona-semicentrala-IDqjzR.html, consultat în data de 16.03.2022) etc. sau chiar în reviste cu un grad mai mare de „respectabilitate”: „Deși nu ai cum să determini exact ce înălțime va avea copilul tău, există o formulă de calcul pe care medicii pediatrii o folosesc mereu, în baza unor indicii și care te va ajuta să afli cu aproximitate câți centimetri va măsura copilul tău la maturitate” (https://www.unica.ro/sanatate/formula-pediatrilor-cum-calculezi-ce-inaltime-va-avea-copilul-tau-la-maturitate-181451, consultat în data de 16.03.2022). Cuvântul apare folosit și în româna vorbită în Republica Moldova, chiar într-un document oficial: „persoanelor din corpul de comandă şi efectivul de trupă, avînd o aproximitate de rudenie (…), nu li se permite satisfacerea serviciului în unul şi acelaşi organ al afacerilor interne, dacă serviciul acestor rude este în subordonare nemijlocită, sau sînt supuse controlului unui faţă de celălalt” (REGULAMENTUL cu privire la angajarea, drepturile, obligaţiile şi răspunderea efectivului de trupă şi corpului de comandă al organelor afacerilor interne ale Republicii Moldova, aprobat prin HG nr. 334 din 8 iulie 1991, Cap. 3, p. 9). În construcția prepozițională cu aproximitate, cuvântul se datorează coexistenței în mintea vorbitorului a construcției cu aproximație „(caracter) aproximativ”, al cărei sens se păstrează, și a paronimului proximitate. Precedat de prepoziția în, aproximitate reprezintă, de asemenea, o suprapunere, de data aceasta prin atracție sinonimică, între în apropiere și (în) proximitate, iar adăugarea adjectivului imediat, -ă (vezi, supra, în imediata aproximitate) are ca urmare o evidentă structură pleonastică. Cum nici măcar în această privință nu ne putem considera originali, sunt de citat câteva  exemple similare în italiană, foarte probabil cu aceeași explicație: „I verbi e l’enfasi legati alla luce e al vedere: “ Dunque rifletti a tutte queste cose e con un poce più di tempo ne diverrai maestro perché quando se ne seno imparate due o tre di queste scienze teoricamente le altre che hanno una aprossimità a quelle si imparano presto” (https://www.bdnonline.numismaticadellostato.it/repository/numero03/pdf/BdNonline_Studi_3_2017.pdf, consultat în data de 16.03.2022); „(…) rinforzare tutti i tipi di legame sociale basati sull aprossimita’ geografica” (http://www.descrittiva.it/calip/0607/mona/Dopo-la-democrazia.pdf, consultat în data de 16.03.2022).

Exemplele care urmează fac parte din categoria contaminațiilor frazeologice, relativ frecvent întâlnite în conversația curentă. Astfel, Ministerul Afacerilor de Externe combină unitățile frazeologice sinonimice Ministerul de Externe și Ministerul Afacerilor Externe, rezultatul fiind, după cum se poate observa, unul hibrid și, evident, nerecomandabil. Construcția, auzită personal la un program de televiziune, este prezentă inclusiv în scris, ceea ce îi confirmă „logica de formare”: „Codruta Kovesi va ocupa, timp de trei ani, functia de Inalt reprezentant la Misiunea Romaniei la Bruxelles pe probleme privind reforma justitiei si lupta anticoruptie, fiind detasata de Ministerul Afacerilor de Externe” (https://a1.ro/news/politic/kovesi-detasata-intr-un-post-privind-politici-anticoruptie-la-bruxelles-id136838.html, articol publicat marti, 02 octombrie 2012, 23:59). Această contaminație se regăsește însă pe mai multe site-uri: „funcționar public la Ministerul Afacerilor de Externe” (https://ro.linkedin.com/in/claudiu-mileanovici-858b9b217? trk=people_directory, consultat în data de 15.03.2022), „Ministerul Afacerilor de Externe a actualizat, duminică alerta de călătorie în Ucraina, în condițiile în care situația de securitate din această țară continuă să se deterioreze accelerat și există riscul tot mai iminent al unei invazii a Rusiei” (https://www.digi24.ro/stiri/externe/mae-le-cere-cetatenilor-romani-sa-plece-cat-mai-curand-din-ucraina-1843725#highlight-1843725-2, consultat în data de 15.03.2022), „Incalcarea a fost adusa ın discutie, de asemenea, la receptia subsecretarului de la Ministerul Afacerilor de Externe, ambasadorul Ümit Yalçın, ieri, cu Preşedintele Coalitiei Nationale Siriene, Riad Seif, ın prezenta reprezentantilor opozitiei” (https://www.trt.net.tr/romana/lume/2018/01/10/ambasadorii-au-fost-chemati-la-ministerul-afacerilor-externe-885029,  consultat în data de 15.03.2022), de regulă în contexte în care coexistă cu sigla MAE și cu forma corectă (Ministerul Afacerilor Externe).

La limita dintre unități frazeologice și construcții sintactice colocaționale situăm și exprimarea … de ne-au ieșit pe ochi, auzită personal în contextul: (ne-am făcut teste) ~, pe care, căutând-o pe internet, am găsit-o atestată în diverse combinații de tipul:

„Pentru portierele din spate am muncit de ne-au iesit pe ochi, dar sunt multumit ca totul functioneaza ca la carte si ca instalatia este asa cum m-a obisnuit Catalin, ca de fabrica!” (forum de discuții, 3 octombrie 2011, https://www.clubaudi.ro/threads/audi-a4-b6-personal-detailing.13980/page-28); „Toti au fost de acord pentru ca… // …tot URSS a insistat ca Romania sa fie declarat stat agresor. Pentru americani si englezi nu conta. Insa rusii aveau nevoie ca Romania sa fie agresoare, ca doara toate pagubele de razboi le-am platit rusilor, si nu americanilor sau englezilor. Si le-am platit de ne-au iesit pe ochi!” (forum de discuții, 5.07.2015, https://www.hotnews.ro/stiri-esential-20083803-seful-nato-pentru-operatiuni-speciale-vizita-romania.htm).

Construcția sintactică cu valoare consecutivă (…) de ne-au ieșit pe ochi reprezintă, foarte probabil, mai cunoscuta construcție sintactică, cu aceeași semnificație consecutivă, de ne-au ieșit pe nas, căreia i s-a suprapus o alta, similară ca semnificație, de ne-au ieșit/sărit ochii (din cap), mult mai frecvent atestată și inclusă, ca atare, atât în „Dicționarul frazeologic al limbii române”, de Mile Tomici (2009), cât și în în „Dicționar de expresii, locuțiuni și sintagme ale limbii române”, de Cătălina Mărănduc (2010, s.v. ochi): „Ne-am chinuit de ne-au iesit ochii din cap” (https://www.wowbiz.ro/ce-ghinion-pentru-dana-nalbaru-dupa-ce-s-a-mutat-cu-toata-familia-in-amsterdam-baietelul-ei-s-a-imbolnavit-ne-am-chinuit-de-ne-au-iesit-ochii-din-cap-178 590 98, consultat în data de 16.03.2022),  „Francezii veneau mereu cu patru oameni peste noi, Malouda, Benzema, Valbuena şi Nasri ne-au alergat de ne-au ieşit ochii din cap. Oricât ne-am chinuit să le ţinem piept, n-am reuşit” (https://adevarul.ro/news/sport/tamas-n-avem-forta–tara-echipa-1_50aebc7a7c42d5a6639fbaca/index.html, consultat în data de 16.03.2022), „Eram cu mama în autobuz, în jur, călători încruntați, așa că le-am zis fetelor să încercăm metoda asiatică, de râs de-a-n proastelea, să vedem dacă e molipsitoare (…). Ne-am arătat dinții, ca-n oglindă, când scoți frunzulița de pătrunjel, ne-am tensionat corzile și am hohotit de ne-au ieșit ochii din cap” (https://manu.revistatango.ro/singura-masura-a-ceea-ce-esti-si-poti-deveni-e-in-suflet-asculta-l-9 10, consultat în data de 16.03.2021) etc.

Exemplele propuse mai sus spre atenție și discuție sunt reprezentative, după opinia noastră, pentru un fenomen la origine popular, dar care tinde să devină obișnuință în comunicarea (cel puțin) orală indiferentă la respectarea unei anumite tradiții sau norme lingvistice: în procesul liber al comunicării, vorbitorii se supun, fără probleme particulare, impulsului de moment, care îi face ca,  inconștient sau cel mult semiconștient, să înceapă formularea unui anumit conținut cu o formă (simplă sau dezvoltată) și, răzgândindu-se, să continue cu o altă formă, într-o ecuație semantică obligatorie, adeseori dificil de circumscris.

Dincolo de ineditul unor asemenea creații, cele mai multe efemere, în sensul etimologic al cuvântului, dar a căror realitate nu poate fi pusă la îndoială, rămâne recomandarea, pentru fiecare vorbitor care se respectă, de a sesiza asemenea „tentații” și de a le cumpăni oportunitatea transpunerii în scrisul literar. Dacă unele dintre asemenea construcții hibride au intrat în uz și au obținut o anumită validare în diverse domenii stilistice (vezi, spre exemplu, construcția pleonastică drept pentru care, admisibilă în stilul oficial și îndelung comentată, atât de lingviști, cât și pe diverse forumuri de discuții online), și dacă facem abstracție de contaminațiile intenționate, create cu scop ludic sau ironic (vezi mai sus, spre exemplu, construcția [râs] de-a-n proastelea, rezultat foarte probabil intenționat al suprapunerii expresiilor ca proastele și de-a-n boulea), rămâne valabilă recomandarea acordării unei atenții particulare în egală măsură formelor și conținuturilor reflectate prin acestea, pentru o exprimare care să arate grija pentru respectarea propriei limbi. Responsabilitatea pentru folosirea îngrijită a limbii cel puțin în exprimarea literară trebuie să reprezinte o preocupare constantă a noastră, profesori și studenți filologi, pentru a o transmite actualilor sau viitorilor elevi și studenți, alături de generozitatea cu care trebuie să înțeleagă și să promoveze inovațiile justificate structural, stilistic sau funcțional.

 

Bibliografie

Dimitrescu, Florica, 2014, Teme lexicale actuale (începutul secolului al XXI-lea), București, Editura Academiei Române.

Dumistrăcel, Stelian, 2017, Cuvintele, încotro? Lingvistică pentru toate televiziunile, Iași, Polirom.

Groza, Liviu, 2005, Dinamica unităților frazeologice în limba română contemporană, București, Editura Universității din București.

Groza, Liviu, 2017, Creativitate și expresivitate în frazeologia limbii române, București, Editura Universității din București.

Guțu Romalo, Valeria, 2005, Aspecte ale evoluției limbii române, București, Humanitas.

Guțu Romalo, Valeria, 2008, Corectitudine și greșeală. Limba română de azi, ediția a 3-a, revăzută și adăugită, București, Humanitas.

Guțu Romalo, Valeria, 2013, Periplu lingvistic. Studii și reflecții, București, Editura Academiei Române.

Hristea, Theodor, 2006, Contaminația în raporturile ei cu etimologia populară, în Ana-Cristina Halichias, Tudor Dinu (coord.), „Antic și modern. In honorem Luciae Wald”, București, Humanitas, p. 295-327.

Moroianu, Cristian, 2018, Contaminația colocațională vs contaminația frazeologică. Motivații, interpretări, noi exemple, în Valentina Cojocaru, Mădălina Naidinoaia-Tăbăcitu, Alexandru Nicolae și Rodica Zafiu (ed.), „Variație în română și în limbile romanice”, București, Editura Universității din București, p. 265-275.

Moroianu, Cristian, Monica Vasileanu, 2019, Contaminarea lexicală în limba română: o schiță tipologică, în „Romania Orientale”, nr. 32, p. 147-165.

Stoichițoiu-Ichim, Adriana 2001/2007, Vocabularul limbii române actuale: dinamică, influențe, creativitate, București, All.

Zafiu, Rodica, 2001, Diversitate stilistică în româna actuală, București, Editura Universității din București.