Mărțișorul, marțul sau mărțăgușul, în tradiția veche românească, era confecționat prin răsucirea a două fire de lână – unul alb și altul roșu –, pentru a fi purtate de cei mai tineri membri ai familiei. Firele răsucite ale mărţişorului simbolizau vitalitate și victorie, purificare și inaugurare, dar și lupta câștigată a vieții asupra morții, a sănătății împotriva bolii. Rostul împletiri firelor, devenite forțe universale prin răsucire, era acela de a proteja de deochi și de boli, de a da vitalitate, bunăstare, noroc și frumusețe.
Legarea mărțișorului – șnurul alb-roșu –, conform tradiției, respecta reguli specifice, realizându-se de înainte de răsăritul soarelui, în ziua de 1 martie. Mărțișorul se purta legat la gât, la încheietura mâinii sau la picior, formând cercuri cu rosturi apotropaice. El era purtat un anumit număr de zile, în funcție de tradițiile zonei, uneori chiar până la Paști, până la înflorirea pomilor sau până la întoarcerea păsărilor migratoare, iar apoi era agățat într-un copac înflorit sau de un spin, mizând pe un transfer de calitate reciproc dintre om și natură. Omul să fie rodnic și frumos ca pomii înfloriți, iar natura să fie impregnată de forța protectoare și vitalizantă a mărțișorului.
Ulterior șnurului i s-a adăugat o monedă de aur sau de argint. Atât prin simbol, cât și prin puterea cu care era investit, mărțișorul reprezenta o amuletă care îl proteja pe cel care o purta, asigurând trecerea reușită a acestui prag al timpului, de la iarnă la primăvară.
Devenit azi bijuterie, prin adoptarea unanimă și prin adaptarea sa la gustul și imaginația contemporană, Mărțișorul este una dintre sărbătorile emblematice ale primăverii. Figurina miniaturală care însoțește azi delicatul fir împletit păstrează, în fond, un mesaj similar celui tradițional, un gând bun de noroc, sănătate și belșug. Dar poate, mai presus de toate sensurile pe care sărbătoarea le subsumează, mai ales în contextul actual, nu trebuie să uităm că prin dăruirea mărțișorului se consfințesc relațiile sociale care ne țin împreună.
Așadar această expoziție este menită a fi o urare, o călătorie printre amintiri evocate duios de mărțișoarele mai vechi și mai noi și un dar oferit din inimă în prag de primăvară.
Mărțișoarele pe care le puteți admira sunt o mică parte din colecția realizată de Asociația „Casa Ropotinului”. Studenții secției Studii culturale. Etnologie și masteranzii programului Etnologie, antropologie culturală și folclor din cadrul Facultății de Litere lucrează în orele dedicate practicii de specialitate la înregistrarea, fișarea și organizarea pieselor care compun colecția și tot ei, alături de doamna Mihaela Vladu, deținătoarea acesteia, și de coordonatorii de practică, sunt și artizanii acestei expoziții.
Expoziția este un periplu prin forme, suporturi și cromatici diverse, realizate prin tehnici artizanale sau industriale din cele mai diferite și care, luate separat sau privite ca întreg, ilustrează toate, sub o formă sau alta, accepțiuni ale tradiției. Imaginile ne poartă de la tradiționalii bănuți vechi la coșari, potcoave și trifoii aducători de noroc, de la simbolistica naturii renăscute și a primăverii, la frumusețea florilor nemurite în chihlimbar, sticlă sau chiar în plastic, de la ghidușele animale pufoase până la camee și bijuterii de argint, pentru a încheia cu simbolurile contemporane ale tradiționalului pe care le găsim azi încifrate în mărțișor.
Apel la contribuții – Colocviul studențesc EUROSTUDII, ediția a-IX-a, 23 aprilie 2021