Lector dr. ANA-MARIA TEODORESCU
Directorul Centrului ID-IFR
GÂNDURI DESPRE O AMINTIRE…
UN LOC LA UN BIROU ÎN CENTRUL ID&IFR DIN FACULTATEA DE LITERE DE ACUM 20 ANI.
A fost odată ca niciodată un OM. Trăia sub impulsul Timpului, fără a avea timp deloc pentru el…
Pentru anul 2019, a devenit un spirit întreprinzător, adică…
- proiecta financiar prin cifre și date ce va fi în viitorul apropiat sau îndepărtat în legătură cu învățământul la distanță, pe care profesoara Adela Rogojinaru îl adusese printr-un training din Noua Zeelandă sau în legătură cu dotările tehnice, video și audio ale instituției, obținute în mare parte prin granturi și strategii concepute de el. Se ocupa din punct de vedere financiar de proiectul european al profesoarei Monica Spiridon având ca scop crearea unei baze de studiu și cercetare pentru comunicare sau de orice conferință ori congres prin care, noi, cei de azi, din Facultatea de Litere avem repere de urmat.
- chivernisea economii pentru orice fond, rezerve atunci, dar, mai ales, în viitor…pentru FACULTATEA DE LITERE
- orânduia profesorii, prin reguli demne de statutul acestora, pentru plecări pe orice meleag al lumii, cu scopul de a împărtăși și altora din știința umanioarelor, adică a Literelor din România… Organiza cu noi și pentru noi Zilele Porților Deschise. Și, făcând toate acestea, uita, uneori, și să mănânce, dar nu uita niciodată să planifice, în detaliu, totul pentru toți și pentru viitorul facultății…
Dragi colegi, sper să nu uitați acest amănunt și gândurile voastre să se îndrepte mereu către ajutorul dat și către vorbele sale… Cu credința că amintirile sunt urme și că aceste rânduri sunt un gând pentru un OM prețuit, stimat și solicitat de noi, să punem în balanță cât bine am primit, fără a realiza câtă energie i-am solicitat noi, cei din Facultatea de Litere, pentru că era al nostru. Și a rămas al nostru chiar și atunci când a avansat în carieră, dar nu și-a uitat rădăcinile…
Este spiritul antreprenorial, pe care se cuvine să îl continuăm prin cei care îi vor urma demersul profesional, dar să trăim cu speranța că toți cei care îl solicitau în timpul vieții cu insistență să fie insistenți și în AMINTIRE…
Cu speranța că OAMENII RĂMÂN OAMENI, să păstrăm gândul că EL, ADRIAN ALBU, indiferent de funcția avută la FACULTATEA DE LITERE sau la UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI, este colegul, prietenul, partenerul care, în timp, ne-a sfătuit, ne-a consolidat resursele instituționale și ne-a fost alături…
ADRIAN ALBU, prin ceea ce a făcut în timpul celor peste 20 de ani, a lăsat o URMĂ denumită carieră, familie, „familie a facultății” și pași de urmat, o urmă în spiritul amintirii, pe potriva gândurilor colegilor, ale prietenilor și partenerilor de drum lung… Această marcă se numește tânărul blond, timid din biroul de la parter al Centrului ID, cufundat în acte, statistici și calcule împreună cu colegele sale și sub coordonarea profesoarelor Adela Rogojinaru, Monica Spiridon și a profesorului Dan Horia Mazilu, decanul de atunci al Facultății de Litere… tânărul săritor ori de câte ori cineva avea nevoie, disponibil în relația cu Universitatea din București, devenit influencer când coordona în calitate de DIRECTOR GENERAL ADMINISTRATIV destinele financiare ale Universității din București… Recunoaștere corectă, dar cu ce preț ?!
TOȚI SUNTEM PE PĂMÂNT DOAR URME … UNII DINTRE NOI RĂMÂN VII ÎN AMINTIREA OAMENILOR, IAR ADRIAN ALBU ESTE UNUL DINTRE ACEȘTIA…
DUMNEZEU SĂ-L IERTE!
