Vineri, 23 mai 2025, va avea loc Sesiunea de studii și comunicări de literatură comparată,...
Citește mai multFacultatea de Litere organizează concurs de preadmitere pentru 5 programe de masterat, la care pot...
Citește mai multMiercuri, pe 21 mai, de la ora 18:00, la Sala de Consiliu, ne bucurăm să...
Citește mai mult
Facultatea de Litere vă invită joi, 7 martie 2019, de la ora 17.00, la conferința „Cartea și timpul”, susținută de prof. dr. Marian Preda, Facultatea de Sociologie, Președinte al Senatului UB. Evenimentul va avea loc în Sala de Lectură a Bibliotecii Facultății de Litere.
Joi, 7 martie 2019, ora 14,00, în Sala de Lectură a Bibliotecii Facultății de Litere (strada Edgar Quinet, nr. 5-7, etaj 1), va avea loc cea de-a V-a ediție a proiectului Lecturi sonore. De data aceasta, parteneriatul este cu asociația culturală Vis-à-Vis și editura Humanitas.
Volumul discutat în cadrul acestei întâlniri este semnat de Andreea Răsuceanu, O formă de viață necunoscută (Humanitas, 2018). Pentru acest roman, scriitoarea a fost recompensată cu premiul Scriitorul lunii ianuarie, desemnat de Uniunea Scriitorilor din România. Cartea a fost selecționată și la Festivalul Primului Roman de la Chambéry (Franța).
Andreea Răsuceanu a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (1998-2002). În anul 2009 a devenit doctor în filologie, cu lucrarea Mahalaua Mântulesei, drumul către modernitate.
A publicat cronici, interviuri, articole de specialitate în reviste precum: Viaţa Românească, România literară, Observator cultural, Bucureştiul Cultural, Idei în dialog, Dilema veche, Convorbiri literare etc.
Este autoarea mai multor traduceri din limba engleză şi prefeţe. Prima ei carte, Cele două Mântulese, a apărut la Editura Vremea, în anul 2009. A fost nominalizată la premiile României literare, ale Uniunii Scriitorilor din România şi la Marile Premii Prometheus. În 2013 a apărut, la Editura Humanitas, cartea Bucureștiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, nominalizată la premiile Uniunii Scriitorilor din România și la premiile revistei Observator cultural. A primit premiul Tânărul critic al anului 2013, în cadrul Galei tinerilor scriitori. În 2016, a publicat Bucureștiul literar. Șase lecturi posibile ale orașului (Humanitas).
Debutul în proză a avut loc în anul 1999, în revista Cuvântul, condusă de Radu G. Țeposu. A publicat fragmente de proză în diferite reviste literare și în volumele colective: Bucureștiul meu (Humanitas, 2016), Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism (Polirom, 2014), Bookătăria de texte și imagini 2 (Pandora-M, 2016), Ferestre din București și poveștile lor (Editura Peter Pan, 2015), Orașul. Antologie de proză (Gestalt Books, 2016), Tot înainte! Amintiri din copilărie (Curtea Veche, 2016), Cum să fii fericit în România (Humanitas, 2017).
Din vara lui 2017, Andreea Răsuceanu coordonează colecția de literatură română contemporană a editurii Humanitas.
Credit foto: Maria Chirilă
17 aprilie 2019
Domeniu: literatură română
Subiect: proza Anei Blandiana
Întrebare:
Scriu o lucrare despre proza Anei Blandiana și mă interesează în mod deosebit acest subiect. Mi-ar fi utile câteva informații, articole sau recomandări bibliografice!
Răspuns:
În general, pentru identificarea bibliografiei critice a unei lucrări, vă recomand capitolele despre scriitorii care vă interesează din Dicționarul General al Literaturii Române (coordonator: Eugen Simion) și Dicționarul Scriitorilor Romani (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu). La sfârșitul fiecărui capitol consacrat unui scriitor, în aceste dicționare există atât o cronologie a operei scriitorului respectiv cât și bibliografie critică: monografii, volume, articole etc. Așadar, pentru Ana Blandiana veți consulta volumele corespunzătoare literei B din dicționarele menționate (de fapt, primul volum din fiecare dicționar).
Personal, vă recomand:
Iulian Boldea, Ana Blandiana (monografie), Editura Aula, Brașov, 2000, pp.40-46;
Nicolae Manolescu, Literatura româna postbelică. Poezia, Editura Aula, Brașov, 2001 (există și o cronică la volumul de proză Proiecte de trecut);
Sorin Alexandrescu, Lecția de teatru a Anei Blandiana, în 4 numere consecutive ale revistei Observator cultural (nr. 953, 954, 955, 956/2019). Este o analiză foarte consistentă a prozei Anei Blandiana, pe care v-o recomand cu căldură.
Steinhardt, “Microportret Ana Blandiana”, în volumul Drumul către isihie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000 sau Editura Polirom, Iași, 2014.
Conf. univ. dr. George Ardeleanu
Universitatea din București
Facultatea de Litere
Departamentul de Studii Literare
17 aprilie 2019
Domeniu: literatură română
Subiect: motivul și tema operei literare
Întrebare:
Moartea poate fi și motiv sau doar temă? Personal, cred că poate fi și motiv, în funcție de importanța ei în operă. În Scrisoarea I eu am simțit-o ca pe un motiv care contribuie la conturarea tematicii poemului: a condiției omului în lume și a condiției geniului.
Răspuns:
Chiar dacă, din rațiuni strict didactice, noi facem diferența dintre teme si motive, la o chestionare a realității “din teren” (“terenul” literaturii, desigur) o astfel de diferențiere nu este întotdeauna ușor de stabilit.
Cred însă ca in Scrisoarea I moartea este totuși o temă, chiar tema fundamentala. După cum știți, cele cinci Scrisori eminesciene se construiesc fiecare în jurul unei antiteze, în jurul unei tensiuni între doi poli. Antiteza generică a acestor Scrisori este cea dintre Ideal si Real, însă ea se concretizează în câmpuri problematice diferite de la o Scrisoare la alta. În Scrisoarea I avem chiar un dublu contrast: între iluziile (utopiile) umanității și supremația morții (a morții individuale și a morții cosmice – vezi tabloul exchatologiei din secvența cosmogonică); celălalt contrast se stabilește între valoarea Geniului și destinul său in lumea contemporană lui, dar și în posteritatea care transformă elogiul Geniului într-un instrument al propriei legitimări.
Pentru o analiză pertinentă a acestor Scrisori, vă recomand, printre altele, ediția: M. Eminescu, Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile editate si comentate de Petru Creția, Humanitas, București, 1994. Și, evident, Opera lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, Eminescu de Tudor Vianu, Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică de Ioana Em. Petrescu, capitolul “Sentimentul ființei” din volumul Sentimentul românesc al ființei de Constantin Noica etc.
Conf. univ. dr. George Ardeleanu
Universitatea din București
Facultatea de Litere
Departamentul de Studii Literare
17 aprilie 2019
Domeniul: didactica literaturii române
Subiect: lectura-model a textului și explicarea cuvintelor necunoscute
Întrebare:
La liceu, la prima oră, mai este necesară lectura expresivă a profesorului și explicarea cuvintelor necunoscute sau nu? Sunt acestea metode specifice pentru ciclul gimnazial sau au relevanță și pentru liceu? Cum ar trebui abordat un text liric în liceu?
Răspuns:
Indiferent dacă e vorba de gimnaziu sau de liceu, demersurile didactice trebuie adaptate la grupul-țintă. Așadar, în funcție de abilitățile de lectură orală ale elevilor, puteți decide dacă lectura expresivă a profesorului este sau nu necesară. La clasa a IX-a, până ce puteți realiza o evaluare a elevilor din acest punct de vedere, e bine să faceți dvs. lectura expresivă a textului, urmând ca, treptat, să le oferiți elevilor această posibilitate. Oricum, acest tip de lectură trebuie dublat de lectura în gând, fie pe textul integral, fie pe fragmente.
Textul liric, în liceu, poate fi abordat foarte divers, într-un cadru care cuprinde prelectura (o activitate de stimulare a interesului elevilor pentru textul ce va fi studiat; poate fi un brainstorming pe temă, de exemplu), lectura (explorarea ideilor și a structurii textului pe secvențe), postlectura (formularea unor interpretări privind semnificațiile textului).
Există două orientări în didactica liricului; astfel, demersul didactic poate fi direcționat fie dinspre suprafața textuală, dinspre cum-ul textului (sonoritate, figuri stilistice, dispunerea textului în strofe sau altfel) spre semnificații, spre ce-ul textului, sau dimpotrivă, dinspre ideile/sensurile textului, dinspre ce-ul textului, spre reliefarea modului în care acestea sunt exprimate și puse în pagină. Dacă preferați a doua strategie, atunci parafrazarea pe strofe /secvențe a textului este o metodă care îi ajută pe elevi să se concentreze pe sensuri și să exploreze ulterior și felul în care acestea sunt evidențiate prin figuri de stil, ritm, rimă etc. Evident, tipul acesta de abordare nu este potrivit textelor poetice ludice. Puteți alterna cele două demersuri, în funcție de textul liric studiat.
În funcție de particularitățile textului, puteți alege diferite căi de acces prin care elevii pot ajunge la înțelegerea textului. Este important să decideți care este cea mai provocatoare cale de acces care poate stimula interesul elevilor spre înțelegerea textului.
Este recomandabil să combinați răspunsurile de tip personal (personal response), în care elevii empatizează cu vocea lirică și fac legături cu propriile experiențe de viață sau de lectură, cu lectura critică (analiza de text, reflecția și evaluarea conținutului și a structurii textului) și cu lectura creativă, constând în crearea unor interpretări personale, ce pot fi realizate, de pildă, pe baza teoriei inteligențelor multiple (parafrazarea ideilor din fiecare strofă – pentru inteligența lingvistică, sintetizarea ideilor textului într-o formulă matematică sau găsirea unei forme geometrice care ar putea simboliza semnificațiile textului – pentru inteligența matematică, realizarea unui desen sugestiv – pentru inteligența vizuală, asocierea textului cu un tip de muzică sau cu un anumit ritm – pentru inteligența muzicală, reprezentarea prin dans sau mimică a semnificațiilor textului – pentru inteligența kinestezică, asocierea cu reprezentări din mediul înconjurător – animale, plante, minerale etc. – a unor aspecte /trăiri exprimate în text – pentru inteligența naturalistă, discutarea în perechi sau în grupuri mici despre emoțiile generate de lectura textului sau despre semnificațiile acestuia – pentru inteligența interpersonală, scrierea unui jurnal de lectură în care elevii își împărtășesc o experiență personală pe care o pot pune în relație cu textul – pentru inteligența intrapersonală.
O grilă de întrebări pe care o puteți adapta, de fiecare dată, pentru etapele de lectură și postlectură, este următoarea:
| Primele reacții | Înțelegerea inițială a textului | Dezvoltarea interpretărilor | Dezvoltarea unei viziuni critice, a unei evaluări |
| • Care este prima ta reacție față de text?
• Ce stare îți dă textul? • Ai mai simțit aceasta stare în alte ocazii? • De ce îți amintește poezia? • Lectura textului ți-a stimulat imaginația? La ce te-ai gândit citind/ auzind poezia? • Ce întrebare ai vrea să-i adresezi poetului?
|
• La ce se referă poezia?
• Cum este structurată poezia? • Ce sunete predomină în poezie? • Care este cel mai important cuvânt (cuvântul-cheie)? Cea mai importantă propoziție/frază? Cel mai important vers? |
• Care este tema poeziei?
• Care este ideea sau imaginea centrală a poeziei? • Ce tip de poezie este (narativă, lirică, dramatică)? • Ce procedee prozodice sau fonetice sunt folosite (ritm, rimă, aliterație etc.)? • Ce limbaj figurativ este folosit? • Cum ai descrie stilul poetului? • Cum se raportează poezia la contextul istoric, social sau cultural în care a fost scrisă? |
• Este, după părerea ta, o poezie bună? De ce da sau de ce nu?
• Este această poezie unică, deosebită? De ce? • Dacă ai fi scris tu această poezie, ce ai fi schimbat? Ce ai fi păstrat? • Cum crezi că reacționează alte persoane la această poezie? • Îți amintește această poezie de altă operă literară? Dacă da, care este aceea? De ce crezi că e posibilă conexiunea între cele două texte? |
Conf. univ. dr. Florentina Sâmihăian
Universitatea din București
Facultatea de Litere
Departamentul de lingvistică
Expoziția „Orașe în rezumat. Piețe din Europa și istoriile lor”, realizată de Cătălin D. Constantin, prodecan al Facultății de Litere, a avut pe 23 ianuarie vernisajul la Baku, în Azerbaidjan, unde e expusă la parterul unui turn din Orașul Vechi, aflat pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Evenimentul a fost deschis de primarul orașului vechi Baku, dl. Asgar Alakbarov, și de excelența sa dl. Dan Iancu, ambasadorul României la Baku. Au fost prezenți dna. Gulchohre Mammadova, rectorul Universității de Arhitectură, vice-rectorul aceleiași universități, dna Nargiz Abdullayeva, dl. Faruz Ismailzade, vice-rectorul ADA University (academia diplomatică din Azerbaidjan), ambasadori ai mai multor țări membre UE, șeful Delegației UE în Azerbaidjan, șeful Biroului ONU în Azerbaidjan, scriitori și artiști vizuali. Dl. Cătălin D. Constantin a susținut un curs master-class pentru studenții de la Universitatea de Arhitectură și un altul la Facultatea de lingvistică, pentru studenții care studiază limba română. Au fost semnate acorduri de parteneriat între Universitatea din Baku și Facultatea de Litere din București.
Evenimentul a fost pus sub egida preluării de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene.
Simultan, expoziția poate fi văzută la celălalt capăt al Europei, în Spania. Pe parcursul ultimilor ani, proiectul de antropologie vizuală realizat de Cătălin D. Constantin a fost prezentat în șapte țări europene, în parteneriat cu universități și muzee de prestigiu.
Lector dr. ANA-MARIA TEODORESCU
Directorul Centrului ID-IFR
GÂNDURI DESPRE O AMINTIRE…
UN LOC LA UN BIROU ÎN CENTRUL ID&IFR DIN FACULTATEA DE LITERE DE ACUM 20 ANI.
A fost odată ca niciodată un OM. Trăia sub impulsul Timpului, fără a avea timp deloc pentru el…
Pentru anul 2019, a devenit un spirit întreprinzător, adică…
Dragi colegi, sper să nu uitați acest amănunt și gândurile voastre să se îndrepte mereu către ajutorul dat și către vorbele sale… Cu credința că amintirile sunt urme și că aceste rânduri sunt un gând pentru un OM prețuit, stimat și solicitat de noi, să punem în balanță cât bine am primit, fără a realiza câtă energie i-am solicitat noi, cei din Facultatea de Litere, pentru că era al nostru. Și a rămas al nostru chiar și atunci când a avansat în carieră, dar nu și-a uitat rădăcinile…
Este spiritul antreprenorial, pe care se cuvine să îl continuăm prin cei care îi vor urma demersul profesional, dar să trăim cu speranța că toți cei care îl solicitau în timpul vieții cu insistență să fie insistenți și în AMINTIRE…
Cu speranța că OAMENII RĂMÂN OAMENI, să păstrăm gândul că EL, ADRIAN ALBU, indiferent de funcția avută la FACULTATEA DE LITERE sau la UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI, este colegul, prietenul, partenerul care, în timp, ne-a sfătuit, ne-a consolidat resursele instituționale și ne-a fost alături…
ADRIAN ALBU, prin ceea ce a făcut în timpul celor peste 20 de ani, a lăsat o URMĂ denumită carieră, familie, „familie a facultății” și pași de urmat, o urmă în spiritul amintirii, pe potriva gândurilor colegilor, ale prietenilor și partenerilor de drum lung… Această marcă se numește tânărul blond, timid din biroul de la parter al Centrului ID, cufundat în acte, statistici și calcule împreună cu colegele sale și sub coordonarea profesoarelor Adela Rogojinaru, Monica Spiridon și a profesorului Dan Horia Mazilu, decanul de atunci al Facultății de Litere… tânărul săritor ori de câte ori cineva avea nevoie, disponibil în relația cu Universitatea din București, devenit influencer când coordona în calitate de DIRECTOR GENERAL ADMINISTRATIV destinele financiare ale Universității din București… Recunoaștere corectă, dar cu ce preț ?!
TOȚI SUNTEM PE PĂMÂNT DOAR URME … UNII DINTRE NOI RĂMÂN VII ÎN AMINTIREA OAMENILOR, IAR ADRIAN ALBU ESTE UNUL DINTRE ACEȘTIA…
DUMNEZEU SĂ-L IERTE!