Consultanță filologico-didactică

Aici găsiți consultanță filologico-didactică oferită de profesorii Facultății de Litere.


17 aprilie 2019

Domeniu: literatură română

Subiect: proza Anei Blandiana

Întrebare:

Scriu o lucrare despre proza Anei Blandiana și mă interesează în mod deosebit acest subiect. Mi-ar fi utile câteva informații, articole sau recomandări bibliografice!

Răspuns:

În general, pentru identificarea bibliografiei critice a unei lucrări, vă recomand capitolele despre scriitorii care vă interesează din Dicționarul General al Literaturii Române (coordonator: Eugen Simion) și Dicționarul Scriitorilor Romani (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu). La sfârșitul fiecărui capitol consacrat unui scriitor, în aceste dicționare există atât o cronologie a operei scriitorului respectiv cât și bibliografie critică: monografii, volume, articole etc. Așadar, pentru Ana Blandiana veți consulta volumele corespunzătoare literei B din dicționarele menționate (de fapt, primul volum din fiecare dicționar).

Personal, vă recomand:

Iulian Boldea, Ana Blandiana (monografie), Editura Aula, Brașov, 2000, pp.40-46;

Nicolae Manolescu, Literatura româna postbelică. Poezia, Editura Aula, Brașov, 2001 (există și o cronică la volumul de proză Proiecte de trecut);

Sorin Alexandrescu, Lecția de teatru a Anei Blandiana, în 4 numere consecutive ale revistei Observator cultural (nr. 953, 954, 955, 956/2019). Este o analiză foarte consistentă a prozei Anei Blandiana, pe care v-o recomand cu căldură.

Steinhardt, “Microportret Ana Blandiana”, în volumul Drumul către isihie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000 sau Editura Polirom, Iași, 2014.

Conf. univ. dr. George Ardeleanu

Universitatea din București

Facultatea de Litere

Departamentul de Studii Literare


17 aprilie 2019

Domeniu: literatură română

Subiect: motivul și tema operei literare

Întrebare:

Moartea poate fi și motiv sau doar temă? Personal, cred că poate fi și motiv, în funcție de importanța ei în operă. În Scrisoarea I eu am  simțit-o ca pe un motiv care contribuie la conturarea tematicii poemului: a condiției omului în lume și a condiției geniului.

Răspuns:

Chiar dacă, din rațiuni strict didactice, noi facem diferența dintre teme si motive, la o chestionare a realității “din teren” (“terenul” literaturii, desigur) o astfel de diferențiere nu este întotdeauna ușor de stabilit.

Cred însă ca in Scrisoarea I moartea este totuși o temă, chiar tema fundamentala. După cum știți, cele cinci Scrisori eminesciene se construiesc fiecare în jurul unei antiteze, în jurul unei tensiuni între doi poli. Antiteza generică a acestor Scrisori este cea dintre Ideal si Real, însă ea se concretizează în câmpuri problematice diferite de la o Scrisoare la alta. În Scrisoarea I avem chiar un dublu contrast: între iluziile (utopiile) umanității și supremația morții (a morții individuale și a morții cosmice – vezi tabloul exchatologiei din secvența cosmogonică); celălalt contrast se stabilește între valoarea Geniului și destinul său in lumea contemporană lui, dar și în posteritatea care transformă elogiul Geniului într-un instrument al propriei legitimări.

Pentru o analiză pertinentă a acestor Scrisori, vă recomand, printre altele, ediția: M. Eminescu, Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile editate si comentate de Petru Creția, Humanitas, București, 1994. Și, evident, Opera lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, Eminescu de Tudor Vianu, Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică de Ioana Em. Petrescu, capitolul “Sentimentul ființei” din volumul Sentimentul românesc al ființei de Constantin Noica etc.

 

Conf. univ. dr. George Ardeleanu

Universitatea din București

Facultatea de Litere

Departamentul de Studii Literare


17 aprilie 2019

Domeniul: didactica literaturii române

Subiect: lectura-model a textului și explicarea cuvintelor necunoscute

Întrebare:

La liceu, la  prima oră, mai este necesară lectura expresivă a profesorului și explicarea cuvintelor necunoscute sau nu? Sunt acestea metode specifice pentru ciclul gimnazial sau au relevanță și pentru liceu? Cum ar trebui abordat un text liric în liceu?

Răspuns:

Indiferent dacă e vorba de gimnaziu sau de liceu, demersurile didactice trebuie adaptate la grupul-țintă. Așadar, în funcție de abilitățile de lectură orală ale elevilor, puteți decide dacă lectura expresivă a profesorului este sau nu necesară. La clasa a IX-a, până ce puteți realiza o evaluare a elevilor din acest punct de vedere, e bine să faceți dvs. lectura expresivă a textului, urmând ca, treptat, să le oferiți elevilor această posibilitate. Oricum, acest tip de lectură trebuie dublat de lectura în gând, fie pe textul integral, fie pe fragmente.

Textul liric, în liceu, poate fi abordat foarte divers, într-un cadru care cuprinde prelectura (o activitate de stimulare a interesului elevilor pentru textul ce va fi studiat; poate fi un brainstorming pe temă, de exemplu), lectura (explorarea ideilor și a structurii textului pe secvențe), postlectura (formularea unor interpretări privind semnificațiile textului).

Există două orientări în didactica liricului; astfel, demersul didactic poate fi direcționat fie dinspre suprafața textuală, dinspre cum-ul textului (sonoritate, figuri stilistice, dispunerea textului în strofe sau altfel) spre semnificații, spre ce-ul textului, sau dimpotrivă, dinspre ideile/sensurile textului, dinspre ce-ul textului, spre reliefarea modului în care acestea sunt exprimate și puse în pagină.  Dacă preferați a doua strategie, atunci parafrazarea pe strofe /secvențe a textului este o metodă care îi ajută pe elevi să se concentreze pe sensuri și să exploreze ulterior și felul în care acestea sunt evidențiate prin figuri de stil, ritm, rimă etc. Evident, tipul acesta de abordare nu este potrivit textelor poetice ludice. Puteți alterna cele două demersuri, în funcție de textul liric studiat.

În funcție de particularitățile textului, puteți alege diferite căi de acces prin care elevii pot ajunge la înțelegerea textului. Este important să decideți care este cea mai provocatoare cale de acces care poate stimula interesul elevilor spre înțelegerea textului.

  • Abordarea ilustrativă (lectura unui text ilustrativ pentru un curent literar / un gen / o specie literară, identificarea, împreună cu elevii, a trăsăturilor marcante ale textului): focus pe trăsăturile textului care permit înțelegerea curentului, a genului, a speciei
  • Abordarea centrată pe „punctele tari“ ale textului (identificarea elementelor-cheie pentru interpretarea textului, opțiuni / alternative interpretative): focus pe problematica textului (idei în jurul cărora se structurează discursul liric, opoziții etc.)
  • Abordarea problematizantă (pornind de la elementele-surpriză ale textului, de la obscuritățile acestuia): focus pe ambiguitățile textului, pe elementele șocante pentru cititor
  • Abordarea tabulară (identificarea paradigmelor semantice ale textului / câmpuri semantice / lexicale), corelații în plan denotativ / conotativ: focus pe câmpurile de semnificații
  • Abordarea din perspectivă comunicativă (identificarea rolurilor de comunicare / cine, cu cine?, cui îi comunică): focus pe interpretarea mesajului ca act de comunicare
  • Abordarea structurală (analiza pe niveluri de organizare a textului: fonetic, morfosintactic, semantic etc., corelații între observațiile făcute pe diversele paliere ale analizei): focus pe diversele niveluri de organizare a textului
  • Abordarea lineară (la prima lectură și la relectură – progresie textuală, conștientizarea așteptărilor, anticipări, formarea macrostructurilor comprehensive, feed-back-uri): focus pe așteptările cititorilor față de textul citit
  • Abordarea afectivă / emoțională (reacții de identificare / respingere, corelarea cu experiențe personale): focus pe asocierile pe care lectura textului le provoacă cititorului în raport cu experiența personală, cu valorile proprii

Este recomandabil să combinați răspunsurile de tip personal (personal response), în care elevii empatizează cu vocea lirică și fac legături cu propriile experiențe de viață sau de lectură, cu lectura critică (analiza de text, reflecția și evaluarea conținutului și a structurii textului) și cu lectura creativă, constând în crearea unor interpretări personale, ce pot fi realizate, de pildă, pe baza teoriei inteligențelor multiple (parafrazarea ideilor din fiecare strofă – pentru inteligența lingvistică, sintetizarea ideilor textului într-o formulă matematică sau găsirea unei forme geometrice care ar putea simboliza semnificațiile textului – pentru inteligența matematică, realizarea unui desen sugestiv – pentru inteligența vizuală, asocierea textului cu un tip de muzică sau cu un anumit ritm – pentru inteligența muzicală, reprezentarea prin dans sau mimică a semnificațiilor textului – pentru inteligența kinestezică, asocierea cu reprezentări din mediul înconjurător – animale, plante, minerale etc. – a unor aspecte /trăiri exprimate în text – pentru inteligența naturalistă, discutarea în perechi sau în grupuri mici despre emoțiile generate de lectura textului sau despre semnificațiile acestuia – pentru inteligența interpersonală, scrierea unui jurnal de lectură în care elevii își împărtășesc o experiență personală pe care o pot pune în relație cu textul – pentru inteligența intrapersonală.

O grilă de întrebări pe care o puteți adapta, de fiecare dată, pentru etapele de lectură și postlectură, este următoarea:

Primele reacții Înțelegerea inițială a textului Dezvoltarea interpretărilor Dezvoltarea unei viziuni critice, a unei evaluări
• Care este prima ta reacție față de text?

• Ce stare îți dă textul?

• Ai mai simțit aceasta stare în alte ocazii?

• De ce îți amintește poezia?

• Lectura textului ți-a stimulat imaginația? La ce te-ai gândit citind/ auzind poezia?

• Ce întrebare ai vrea să-i adresezi poetului?

 

• La ce se referă poezia?

• Cum este structurată poezia?

• Ce sunete predomină în poezie?

• Care este cel mai important cuvânt (cuvântul-cheie)? Cea mai importantă propoziție/frază? Cel mai important vers?

• Care este tema poeziei?

• Care este ideea sau imaginea centrală a poeziei?

• Ce tip de poezie este (narativă, lirică, dramatică)?

• Ce procedee prozodice sau fonetice sunt folosite (ritm, rimă, aliterație etc.)?

• Ce limbaj figurativ este folosit?

• Cum ai descrie stilul poetului?

• Cum se raportează poezia la contextul istoric, social sau cultural în care a fost scrisă?

• Este, după părerea ta, o poezie bună? De ce da sau de ce nu?

• Este această poezie unică, deosebită? De ce?

• Dacă ai fi scris tu această poezie, ce ai fi schimbat? Ce ai fi păstrat?

• Cum crezi că reacționează alte persoane la această poezie?

• Îți amintește această poezie de altă operă literară? Dacă da, care este aceea? De ce crezi că e posibilă conexiunea între cele două texte?

 

Conf. univ. dr. Florentina Sâmihăian

Universitatea din București

Facultatea de Litere

Departamentul de lingvistică