Ştefan Capmare (LLR-LLS, anul I): Premiul I (Secţiunea Exegeze). Titlul lucrării: “Rafinamentul limitei.Paradoxul, contrastul şi antinomia în lirica eminesciană”
Daniar Mutalâp (Master Studii literare, anul I): Premiul I (Secţiunea Critica criticii/Studii culturale). Titlul lucrării: “Ca un fagure de miere. Literatura română veche – anticameră a viziunii eminesciene”
Ica Dumbravă (Master Teoria şi Practica Editării, anul II): Premiul I (Secţiunea Publicistică, Însemnări, Corespondenţă). Titlul lucrării: “Interferenţe culturale. Poetica exteriorului în scrisorile de dragoste eminesciene”
Victor Cobuz (Master Studii literare, anul I): Premiul special al Editurii Timpul (Secţiunea Exegeze). Titlul lucrării: “Spaţialitatea prozei lui Eminescu”
Ana-Maria Vieru (LLR-LLS, anul I): Menţiune (Secţiunea Exegeze). Titlul lucrării: “Eminescu: microcosmos diamantin şi configuraţii cristalografice”
Antonia-Carina Frenţescu (LLR-LLS, anul II): Menţiune (Secţiunea Stilistică şi poetică). Titlul lucrării: “Armonii simboliste în poezia eminesciană”
George Mihalache (LLR-LLS, anul II): Premiul II (Atelierul de traduceri: Eminescu în limba italiană)
Felicitări din toată inima studenților și masteranzilor, mulțumiri profesorilor coordonatori și, mai ales, celui care joacă în acest context mai multe roluri, complicate și frumoase deopotrivă: pater familias, spiritus rector și cel mai simpatic și povestaș însoțitor, profesorul George Ardeleanu!
Dragi colegi,
Dragi studenţi şi masteranzi,
Îmi permit să ies puţin din tăcerea mea „transilvăneană” şi să-i felicit şi aici pe studenţii şi masteranzii facultăţii noastre care au participat la cea de-a XLV-a ediţie a Colocviului Naţional Mihai Eminescu pentru rezultatele lor excepţionale. Practic, echipa bucureşteană s-a detaşat de data aceasta la maaare distanţă de echipele celorlalte universităţi din România. Şi aceasta în condiţiile în care a jucat „în deplasare”.
Sâmbătă în trenul cu care ne întorceam de la Iaşi am avut câteva momente de luminoasă melancolie, gândindu-mă că s-au împlinit 10 ani de când merg cu studenţii, anual, la Colocviul Eminescu. Am încercat să-mi amintesc chipurile lor, din diferite generaţii, în acelaşi tren spre sau dinspre Iaşi, emoţiile, dezbaterile, explorările nocturne până la „ceasuri mici” pe la terasele ieşene, micile aventuri, năstruşnicii, bucurii, tristeţi, râsete, plânsete, gelozii, bârfe, vizite la Polirom (de unde ne întoarcem încărcaţi de cărţi) şi în alte locuri minunate, pierderi de tren („dacă mai pierdem şi anul acesta trenul de întoarcere la Bucureşti, vom cere azil politic la Iaşi”), pierderi de bilete („dacă a zburat pălăria, fireşte c-a zburat cu pamblică şi cu bilet cu tot”), regrupări pe la terasele bucureştene pentru a continua ceea ce, de fapt, nu se va termina niciodată. Dar cea mai plăcută secvenţă din această naraţiune repetitivă este, pentru mine, aceea în care în trenul spre Iaşi, când se fac ultimele retuşuri ale lucrărilor (vorba vine!), studenţii şi masteranzii participanţi la colocviu vin cu laptopurile sau cu printurile lor („neapărat după ce trecem de Tecuci”) şi dezbatem intens lucrările, discutăm „inteligent”, uneori se lasă şi cu plânsete… Călătorii care ne văd sunt mereu contrariaţi, intrigaţi, miraţi, unii îşi fac cruce, uitându-se la noi ca la o realitate de pe altă planetă…
Unii participanţi la colocviu au terminat de mult doctoratul, alţii şi l-au şi publicat şi au obţinut premii, unii au plecat din ţară, toţi încearcă să nu se lase striviţi între rotiţele „Malaxorului” cu care se confruntă vieţile lor, nu puţini au avut sau au încă seminare la facultate, studenţii din ultimii ani îi au ca profesori la seminar pe cei cu care mergeam cu ani în urmă la colocviu în acelaşi tren Bucureşti-Iaşi şi retur… O mică şi agreabilă comunitate academică, ce mai…
Şi mi-am dat seama că nu-i chiar aşa de naşpa viaţa asta a noastră universitară de studenţi, de profesori…
Următorul „bilanţ sentimental”: peste 10 ani!
George Ardeleanu
