Asist. univ. drd. Bianca Alecu
Neologismul social media este pe buzele – și pe tastele – tuturor, de câțiva ani, odată cu răspândirea rețelelor de socializare și crearea unor meserii cu existență exclusivă în lumea online: social media manager, social media specialist, content creator sau creator de conținut (pe social media) etc. Povestea cuvântului este una încurcată, amintind, uneori, de peripețiile unui „strămoș recent”, faimosul mass-media, un alt împrumut din limba engleză, discutat la începutul anilor 2000 în lingvistica românească. Vom trata, în cele ce urmează, diversele dificultăți pe care social media, inclus ca intrare nouă în DOOM3, le întâmpină în adaptarea și funcționarea sa în limba română.
Cu privire la etimologia structurii, social media este un împrumut recent din limba engleză, fiind format pe terenul acestei limbi prin compunerea a două cuvinte: social (cu etimon în latinescul socius, având sensul adjectival „comun” sau sensul nominal „prieten”) + media (pluralul neutrului latinesc medium, „mijloc”, ce a dat, în limba română, s.n. mediu). O imperfectă (și personală) definiție de lucru a împrumutului constă în „ansamblul mijloacelor de comunicare în masă în mod exclusiv pe internet, incluzând rețele sociale, platforme sociale și alte aplicații, având ca scop facilitarea interacțiunii dintre creatori și public, precum și între participanții la actul de comunicare online”. Cuvântul are o existență de aproape două decenii, prima atestare în limba engleză fiind indicată în anul 2004, conform dicționarului Merriam-Webster. În mod interesant, dacă avem în vedere etimonul îndepărtat al engl. social, precum și sensul secundar al latinescului medium („ceea ce este comun, al tuturor”; vezi Gheorghe Guțu, 2007, Dicționar latin-român, s.v. medium), observăm convergența celor două cuvinte spre noțiunea de comunitate, de împărtășire – aceeași „împărtășire”, „distribuire” sau funcție share aflată în inima rețelelor sociale: dorința de a vedea și de a fi văzut, datoria de a informa și de a te informa critic, precum și posibilitatea de a convorbi, de a coexista cu alți utilizatori pe diversele platforme presupuse de universul social media. Cu titlu de mențiune, amintim varianta formată prin perifrază media sociale (probabil după varianta franceză a adaptării neologismelor, les médias sociaux). Această traducere este rar folosită de vorbitori. O putem repera în special în discursul juridic sau în cel științific: „dezvoltarea […] comunicării media sociale (EUR-Lex), „pe rețele media sociale” (wikipedia.ro).
La nivelul indicațiilor morfosintactice asupra uzului, dicționarele limbii engleze, printre care Cambridge și Oxford, menționează funcționarea compusului social media ca un substantiv singular, cu sens de plural. Pentru limba engleză, această dublă natură a unor compuse precum mass-media sau social media pune doar probleme de acord gramatical (e vorba de acordul în număr al verbelor). Pentru limba română, problemele adaptării morfosintactice a… social media pot fi rezumate astfel: acord, recțiune (impunerea unui caz oblic: formele de genitiv și dativ), existența unei forme de plural (implicată în procedeele descrise anterior). După cum putem observa din enunțul anterior, o primă tendință a limbii este aceea de folosire invariabilă a substantivului colectiv neadaptat: „dezvoltarea unor campanii în social media” (zileșinopți.ro), „informațiile vin […] din postări social media care arată locația” (uzp.org.ro), „pentru o zi dedicată social media” (iasi4u.ro). Această tendință a fost observată și în cazul „împrumutului-soră” mass-media, un alt substantiv colectiv cu formă de singular, inițial acceptat de normă ca un substantiv invariabil sau neutru (DEX 1998, DN 1986), ulterior reglementat ca substantiv feminin, impus prin uz (DOOM3, DEX 2016, DEX 2009, DOOM2). Dezbaterea între cele două interpretări ale acestor cuvinte, de substantive feminine (conform mass-mediei, datorită social mediei) sau substantive neutre, invariabile (conform mass-media, datorită social media), utilizează un argument etimologic (pluralul latinesc media) și, pe de altă parte, un argument al uzului real (asimilarea cu românescul s.f. medie). Dacă mass-media a fost adoptat, iar formele sale nu (mai) irită opinia publică, nu putem încă să apreciem gradul de adaptare al substantivului social media. Astfel, utilizând motorul de căutare Google, am observat asimilarea cu femininele românești în relativ puține contexte (comparând cu utilizarea invariabilă): „utilizarea social-mediei ar putea afecta imaginea” (laboretica.ro), „țelul social mediei este de a transforma clienții” (oradepsihologie.ro), „combină o înțelegere înnăscută a social mediei” (fractalnewmedia.net). Totodată, observând empiric discursul mediatic, precum și conversațiile curente, credem că social media nu se află, încă, la stadiul mai vechiului mass-media, cu privire la „naturalețea” percepută în urma utilizării unor forme de plural sau oblice. Neologismul mass-media a fost tratat monografic de Rodica Zafiu în articolul omonim, publicat în România literară în 2005.
La nivelul corespondenței dintre dimensiunea fonetică și cea grafică, se înregistrează două pronunții alternative generale ale împrumutului social media, distinse prin păstrarea fonetismului englez /soʊ.ʃəl miːdi.ə/ (indicată și în DOOM3, dar cu un /a/ final) și, respectiv, prin asimilarea parțială, vizând al doilea component al cuvântului: /soʊ.ʃəl meːdi.a/, reperată în oralitate. Această observație corespunde tendinței generale de păstrare a formei fonetice originare a neologismelor și a fost discutată și cu privire la adaptarea fonetică a substantivului mass-media. În bună măsură, credem că această „înghețare” a formei fonetice este responsabilă pentru dificultatea adaptării morfosintactice, într-o primă fază de integrare a acestora în sistemul limbii. Cu toate acestea, în discursul public (în videoclipurile aflate în circulație pe Youtube, spre exemplu) am reperat alte două variante secundare. Prima vizează simplificarea la /soʃəl/ a primului component, deci o reproducere infidelă a fonetismului englez, cu elidarea /ʊ/. Această variantă este indicată și în ICSO (Inventar de cuvinte și sensuri noi atestate în mediul online, vol. I, 2020). Pe de altă parte, o posibilă contaminare cu adj. rom. social duce la pronunția mixtă /soʧal meːdi.a/. La nivel grafic, se pare că nu a fost impusă forma cu cratimă, stabilită în cazul celuilalt împrumut discutat (mass-media), atribuită unei forme intermediare din franceză. Totodată, recomandarea redării grafice prin italice a cuvintelor neadaptate și a împrumuturilor specializate este, în mod curent, inconsistent urmată în discursul mediatic public.
În final, se impune discutarea reperelor semantice ale acestui împrumut. Lucrările de specialitate discută despre social media ca despre un fenomen mixt, social, tehnologic și antropologic, raportat la o schimbare de paradigmă cu privire la interacțiunea umană. Multiplele ramificații ale social media se observă în atracția unor concepte conexe, precum: identitate online, lume online, „detoxificare” de social media, știri false și jurnalismul cetățenesc (citizen journalism). Practic, social media este un ansamblu atât de obiecte (deci platforme, rețele sociale, bloguri, aplicații – acele nume proprii cunoscute: Facebook, Twitter, Instagram), cât și de comportamente: cyberbullying, trolling, a da seen, a lăsa pe seen, a bloca, a posta, a share-ui (în DOOM3 este propusă adaptarea a șerui), a scrolla. Credem că definițiile lexicografice vor beneficia de pe urma discuțiilor ce se poartă în prezent în sferele de cercetare ce vizează comunicarea publică, studiile media și studiile despre internet. Pe de altă parte, și raportarea la mass-media este benefică circumscrierii semantice a cuvântului discutat. Astfel, în opinia noastră, între cele două cuvinte pot exista două tipuri de raporturi semantice: cel de hiperonimie și cel de antonimie. Primul presupune ca social media să fie conceput ca un hiponim al mass-media (denumind mijloace de comunicare în masă într-o sferă specială, cea a internetului). Al doilea raport se constituie în baza unei opoziții vehiculate de opinia publică și, într-o anumită măsură, chiar și de intuiția vorbitorilor/utilizatorilor de internet: mass-media denumește media tradițională – presă, radio, televiziune – cu un anumit grad de „prefabricație”, în timp ce social media este spațiul inovator al transmisiunii live, „de la firul ierbii”, din spațiul privat, individual, autentic.
Astfel, un împrumut modern precum social media este, în același timp, unul popular, în sensul „succesului”, având granițe aproape imperceptibile cu alte concepte și realități curente din mediul digital. Cuvântul tinde să acapareze discursul public și privat, prinzând rădăcini în limba română. Având deja un corespondent formal în mass-media, social media se desprinde totuși de modelul adaptării acestuia, precum și de conținutul său semantic, denumind o realitate distinctă, complexă.
Bibliografie
DEX 1998 = Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998.
DEX 2009 = Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Dicționarul explicativ al limbii române, ediție revăzută și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2009.
DEX 2016 = Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Dicționarul explicativ al limbii române, ediție revăzută și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2016.
DN 1986 = Florin Marcu, Constantin Maneca, Dicționar de neologisme, București, Editura Academiei, 1986.
DOOM2 = Ioana Vintilă-Rădulescu (coord.), Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005.
DOOM3 = Ioana Vintilă-Rădulescu (coord.), Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a revăzută și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2021.
Guțu, Gheorghe, 2007, Dicționar latin-român, ed. revăzută, București, Humanitas.
ICSO = Ana-Maria Barbu, Blanca Croitor, Anabella-Gloria Niculescu-Gorpin, Carmen-Ioana Radu, Monica Vasileanu, Inventar de cuvinte și sensuri noi atestate în mediul online (ICSO), vol. I, București, Editura Academiei Române, 2020.
Merriam-Webster = Dicționarul Merriam-Webster, versiunea online, disponibilă la Merriam-Webster Dictionary, https://www.merriam webster.com/dictionary/, data ultimei accesări: 8.04.2022.
Zafiu, Rodica, 2005, Mass-media, în „România literară”, nr. 28, disponibil online la adresa http://arhiva.romanialiterara.com/index.pl/mass-media, data ultimei accesări: 8.04.2022.