Ștefan Octavian Moraru
Masteratul Lingvistică teoretică și aplicată, anul I
„La nivelul”, „în esență”, „la modul”, „inclusiv”, „O viață avem”, „Speranța moare ultima”, „Astăzi este despre tine” sunt doar câteva exemple de clișee verbale întâlnite în româna actuală, fie în mass-media, fie în conversații informale sau în discursuri publice. Vorbim așadar despre ceea ce Radu Paraschivescu numește „româna cu fixativ”, metaforă ce subliniază modul rigid, înlemnit în care limba română este folosită: „Româna cu fixativ e acea limbă a platitudinilor, banalităților și anchilozelor frazeologice de care nu ne putem desprinde” (Radu Paraschivescu 2009: 6).
Expresiile fixe pot avea utilitate în anumite contexte, iar repetarea lor nu le transformă întotdeauna în clișee, însă banalitatea și pierderea reală a semnificației sunt criterii esențiale atunci când calificăm unele exprimări drept clișee.
Dacă la început, în retorica clasică, clișeele reprezentau exemple canonice de figuri de stil, începând cu secolul al XIX-lea, odată cu manifestarea romantismului în literatură, „formele luate de-a gata” au ajuns să fie ferm criticate din cauza banalității și a lipsei de originalitate (Ruth Amossy, Anne Herschberg Pierrot 2009: 9). Astfel, originalitatea în comunicare este un aspect la care ar trebui să fim atenți, întrucât preluarea cuvintelor de-a gata riscă să limiteze gândirea și să ofere o perspectivă văzută prin filtrele altora.
Comunicarea specifică platformelor de socializare duce la o anumită standardizare a limbajului, întrucât utilizatorii adesea adoptă subiecte și expresii comune pentru a indica apartenența la grupuri sau interese similare, însă folosirea excesivă a unor cuvinte sau expresii repetitive poate deveni neplăcută.
Pe unele dintre cele mai populare rețele de socializare, Instagram și Facebook, întâlnim frecvent expresii repetitive. Doar aruncând o privire rapidă, ne frapează clișee încadrabile în diverse categorii, precum:
- adjective calificative: „instagramabil”, „cool”, „super”, „genial”;
- substantive: „vibe” (referitor la o stare de spirit), „feeling” (sentiment);
- abrevieri: „AMC” (acel moment când…), „AMR” (au mai rămas…), „MDR” (mor de râs);
- conectori: „whatever” (oricum), „so” (deci), „anyway” (în orice caz).
Majoritatea clișeelor sunt preluate sau adaptate din limba engleză, a cărei influență se manifestă puternic astăzi mai ales în mediul online; în plus, acestea sugerează și tendința de a aborda un stil modern, utilizat mai mult în rândul tinerilor. De asemenea, clișeele au o dimensiune ludică, iar apropierea lor de limbajul oral și argotic este pronunțată.
Multe clișee au chiar forma unor enunțuri. De obicei, forma clișeelor-enunț le face ușor de reprodus, iar conținutul este recunoscut după utilizarea lui excesivă și lipsită de semnificație în majoritatea cazurilor. Întâlnim pe Instagram și pe Facebook clișee-enunț cu structuri precum:
- două propoziții imperative legate prin conjuncția copulativă și sau prin juxtapunere (în plan grafic, prin virgulă), exprimând sfaturi de viață, promovând o atitudine pozitivă:
„Mergi mai departe și lasă trecutul în urmă!”
„Crede în visurile tale și urmează-ți pasiunile!”
„Învață din greșelile tale și crește înțelept și puternic!”
„Fii fericit cu ceea ce ai și nu te compara cu ceilalți!”
„Gândește, apoi acționează!”
- o propoziție imperativă și una condițională postpusă care exprimă îndemnuri adresate publicului pentru a interacționa, a distribui sau pentru a-și exprima opiniile, fie de bunăvoie, fie ca efect al manipulării emoționale:
„Share dacă ți-a plăcut postarea!”
„Distribuie dacă îți pasă!”
„Distribuie dacă vrei să ai noroc!”
„Dă un like dacă ți-a plăcut postarea!”
„Lasă un comentariu dacă ești de acord!”
„Intră pe site dacă vrei să afli mai multe!”
- o propoziție simplă, formată din trei cuvinte (subiect + predicat + circumstanțial/nume predicativ) prin care se exprimă noțiuni abstracte sau adevăruri general valabile (tip de clișeu despre care vorbește și Radu Paraschivescu (2009: 20)):
„Viața merge înainte.”
„Speranța moare ultima.”
„Timpul vindecă tot.”
„Prima impresia contează.”
„Totul este posibil.”
„Orice e posibil.”
„Totul va fi bine.”
Clișeele întâlnite pe rețelele de socializare contribuie la crearea unui limbaj specific pe astfel de platforme. Acestea includ, după cum am văzut, abrevieri, cuvinte preluate sau adaptate din engleză, propoziții simple cu sonoritate plăcută ce seamănă cu expresiile populare din reclame sau sloganuri ș.a. Toate acestea sunt forme memorate și răspândite rapid de vorbitori, dar care ar putea la fel de ușor să afecteze comunicarea.
Prin urmare, este important să evităm exprimările de-a gata și să ne exprimăm mai autentic, evitând formulările banale. Deși pot oferi o soluție simplă pentru redarea ideilor, ele nu fac decât să limiteze substanța și profunzimea comunicării.
Bibliografie
Amossy, Ruth, Anne Herschberg-Pierrot, 2009, Stéréotypes et clichés, Paris, Armand Colin.
Paraschivescu, Radu, 2009, Dintre sute de clișee, București, Editura Humanitas.