Victor Grigoraș
LLR-LLM, anul al II-lea
Doi băieți noi-născuți se află acum într-o maternitate nou-nouță. Fiind noi-veniți pe lume, sunt deocamdată gol-goluți. Câte greșeli sunt în aceste două enunțuri? Ar trebui să descoperim patru.
În cele ce urmează vom arăta care sunt greșelile din exemplul dat și cum se explică acestea. Ca și în cazul compuselor nou-născut, nou-venit, problema acordului adjectivelor nou-nouț și gol-goluț nu este nicidecum una nouă-nouță, însă este interesantă tocmai prin faptul că ilustrează conflictul dintre uz și normă.
Să corectăm pentru început micul scenariu propus mai sus: Doi băieți nou-născuți se află acum într-o maternitate nouă-nouță. Fiind nou-veniți pe lume, sunt deocamdată goi-goluți. Văzând varianta corectă a enunțului, probabil că un vorbitor își va pune întrebarea: Dar de ce în nou-născuți și în nou-veniți primul element nu realizează acordul la masculin plural cu substantivul băieți, iar în nouă-nouță ambele elemente redau acordul la feminin singular cu substantivul maternitate? Ba chiar mai mult, vorbitorul pesemne nemulțumit poate aduce contraargumentul: Dar nu zice nimeni nouă-nouță și nici goală-goluță! În legătură cu această apreciere statistică este, într-adevăr, foarte probabil să aibă dreptate.
Să încercăm, așadar, să explicăm utilizarea corectă a adjectivelor nou-nouț și gol-goluț și să înțelegem posibilele motive ce stau la baza utilizării lor adesea greșite. Indicațiile de utilizare se găsesc în DOOM3: „nou-nouț (foarte nou) (fam.) adj. m., pl. noi-nouți; f. nouă-nouță, pl. noi-nouțe”, respectiv „gol-goluț (fam.) adj. m., pl. goi-goluți; f. goală-goluță, pl. goale-goluțe”. Tot în DOOM3 este inclus și adjectivul întreg-întreguleț, cu aceeași structură, dar aproape inexistent în uz, motiv pentru care ne vom concentra doar asupra primelor două. În cazul acestor adjective compuse din două adjective (vezi Avram 2001: 118), variază, deci, ambele componente. Explicația nu este deloc complicată – ambele elemente ale fiecărui adjectiv compus sunt de natură adjectivală, iar adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul regent. Din punct de vedere semantic au valoarea – după cum se vede și din sensul indicat în dicționar pentru nou-nouț – a unor superlative absolute: nou-nouț înseamnă „foarte nou”. În mod analog, gol-goluț este echivalent semantic cu „absolut gol”. Cu toate acestea, cazurile în care acordul se realizează și pentru primul element al compunerii, cel nediminutivat (nou și gol), sunt mai degrabă excepții în practica vorbirii. La o simplă căutare pe internet găsim nenumărate exemple fără acordul primului adjectiv, deci greșite. Un fost ministru făcea următoarea declarație: „Este o unitate medicală nou-nouţă, de care ar trebui să beneficieze cetăţenii, dar care din cauza unor bâlbe administrative a stat muzeu” (https://rb.gy/5h9tk). Pe OLX se vând foarte mulți „pantofi nou-nouți”. Pe un site găsim următoarea știre: „În Ajunul Crăciunului se organizează cursa Around the World de 4,4 km în jurul cercului Polar la -23 grade. Există un cerc restrâns de membri, Club 300 ‒ care abia așteaptă să scadă temperatura la -73 grade, întâi intră la +93 grade în saună și ies afară gol goluți în zăpadă” (https://rb.gy/jatur).
Totuși de ce este această greșeală atât de răspândită? Și dacă se dovedește că este chiar preferată formei normate actuale, ar mai trebui ea să fie considerată o greșeală?
În primul rând, după cum lesne se observă, adjectivele compuse cu această structură (adjectiv propriu-zis + diminutivul aceluiași adjectiv) sunt relativ rare în limbă. Ele au în componență adjective scurte, uzuale, iar prin repetarea lor în formă diminutivată se obține, cum am mai spus, efectul de superlativ. Fiind, deci, niște structuri relativ izolate, tiparul lor nu este asimilat în mod critic de către vorbitor, căruia îi este mai la îndemână o categorie mai bine reprezentată numeric. Categoria mai numeroasă la care ne referim și cu care vorbitorul face analogie este cea cu structura „adverbul nou + adjectiv participial” (nou-venit, nou-născut). Paradigma flexionară a unui adjectiv compus precum nou-venit diferă însă prin faptul că nou nu variază, din simplul motiv că este adverb, și nu adjectiv, iar adverbul nu prezintă categoriile de gen, număr și caz, astfel încât nu are cum „să se acorde”. Astfel se explică de ce este corect să spunem oaspeți noi-nouți, cunoștință nouă-nouță sau cunoștințe noi-nouțe, dar ospeți nou-veniți, cunoștință nou-venită, cunoștințe nou-venite (și nu, de exemplu, oaspeți noi-veniți). În a doua serie, nou poate fi înlocuit cu adverbul abia (sau recent) – oaspeți abia veniți, cunoștință abia venită, cunoștințe abia venite –, fără a exista vreo schimbare semantică semnificativă. În cuvintele din prima serie în schimb, primul element nu poate fi pur și simplu înlocuit cu un astfel de adverb, iar al doilea element să rămână neschimbat (cunoștințe noi-nouțe nu poate fi reformulat prin *cunoștințe abia nouțe, precum în situația anterioară, ci trebuie înlocuit întregul compus: cunoștințe noi-nouțe = cunoștințe foarte noi). Așadar, compusele cu ambele elemente adjectivale au un grad ridicat de sudură.
În al doilea rând, forme precum noi-nouți, noi-nouțe, goi-goluți sau goale-goluțe pot fi resimțite ca fiind redundante de către vorbitor. Așadar, pe lângă analogia despre care am vorbit, o posibilă cauză a erorii este și structura internă repetitivă și relativ complicată a acestor compuse. Dar dacă aproape nimeni nu folosește formele corecte din punctul de vedere al normei literare, nu ar trebui ca un viitor DOOM să accepte tendința lingvistică și să considere corecte exprimări precum pantofi nou-nouți? Chiar dacă uzul dictează norma de multe ori (dar nu întotdeauna), considerăm că în cazul adjectivelor nou-nouț și gol-goluț nu ar fi potrivit ca norma actuală să cedeze uzului tocmai în virtutea argumentelor morfologice pe care le-am detaliat mai sus. Pantofi nou-nouți nu ar fi nimic altceva decât un dezacord. În loc să fie interpretat ca adjectiv, după cum am arătat, primul termen este tratat de către unii vorbitori ca adverb, după modelul lui nou-născut. Greșeala apare totuși și în sens invers: în loc de nou-născut să se spună noi-născuți, ca urmare a unei flexiuni nejustificate (vezi Avram 2001: 261), altfel spus, a pseudoadjectivizării primului element (vezi Hristea 1979: 323). În general, deci, eroarea apare din interpretarea greșită a primului element al compusului.
Un mic test care poate înlătura nelămurirea realizării acordului adjectivelor nou-nouț și gol-goluț este compararea lor cu singur-singurel, o construcție foarte asemănătoare cu celelalte două din punctul de vedere al structurii morfologice și al efectului semantic – dar diferită prin faptul că singur este bisilabic (spre deosebire de nou și de gol, care se pronunță mai rapid, (ca) pe negândite) și primește un alt sufix diminutival. Gol-goluț și, mai ales, nou-nouț par să se comporte ca niște unități indivizibile în lexiconul mental. Sunt preluate atomic atunci când sunt utilizate și sunt integrate în enunț doar prin modificări formale la ultimul component, pe când singur-singurel are o structură internă mai transparentă pentru vorbitor, ceea ce face să se opereze toate modificările formale necesare. Aceste diferențe care pot părea mici chițibușuri filologice lipsite de efecte practice explică însă de ce ar fi foarte puțin probabil ca cineva să spună în mod eronat ea este singur-singurică sau ei sunt singur-singurei (ca și cum singur ar avea natură adverbială), dar să-i vină destul de ușor să pice în capcane aparent asemănătoare (mașina de spălat este nou-nouță/gol-goluță sau sacii aceia sunt nou-nouți/gol-goluți). Acordul adjectivelor nou-nouț, gol-goluț și singur-singurel se realizează pe baza aceluiași algoritm, astfel încât, la nevoie, poate fi folosit cel din urmă drept etalon.
Considerăm că este util să analizăm date cantitative care să ne ajute să tragem câteva concluzii cu privire la realitatea utilizării acestor adjective. Am folosit în acest sens corpusul CoRoLa, în care am urmărit diverse forme flexionare (corecte și greșite) ale cuvintelor nou-nouț și gol-goluț.
| Forma literară | Număr de ocurențe | Forma neliterară | Număr de ocurențe | ||
|
nou-nouț |
fem. sg. | nouă-nouță | 23 | nou-nouță | 139 |
| masc. pl. | noi-nouți | 8 | nou-nouți | 15 | |
| fem. pl. | noi-nouțe | 54 | nou-nouțe | 87 | |
|
gol-goluț |
fem. sg. | goală-goluță | 16 | gol-goluță | 5 |
| masc. pl. | goi-goluți | 8 | gol-goluți | 0 | |
| fem. pl. | goale-goluțe | 5 | gol-goluțe | 1 | |
De la bun început observăm că raportul utilizări greșite/utilizări corecte este favorabil formelor neliterare în cazul adjectivului nou-nouț, dar favorabil formelor literare în cazul lui gol-goluț, ceea ce indică o anumită tendință și, în consecință, probabilitatea ca formele neliterare ale lui nou-nouț să se impună (dacă nu considerăm că acest lucru s-a întâmplat deja în uz).
În cazul lui gol-goluț, însă, datele sunt prea puține pentru a putea formula concluzii. Totuși dacă preferința pentru forma literară s-ar confirma în urma analizei unui corpus mai amplu, ar trebui să ne întrebăm de ce rămân mai frecvente variantele corecte ale lui gol-goluț, dar nu și ale lui nou-nouț. O posibilă cauză poate fi însăși frecvența ocurențelor în vorbire a acestor adjective, dar și a adjectivelor de bază, nou și gol. Constatăm din următorul tabel, care redă diferențele în ceea ce privește frecvența în uz a adjectivelor simple nou și gol și a compuselor nou-nouț și gol-goluț, că este posibil ca utilizarea adjectivelor nou și nou-nouț să fie mai apropiată de un „automatism” decât utilizarea lui gol și, mai ales, a lui gol-goluț, care este mai rară. Din prudență, vorbitorul analizează mai atent structura lui gol-goluț, asupra utilizării căruia nu este la fel de sigur precum pe cea a lui nou-nouț, de aproape trei ori mai frecvent folosit. Este posibil deci ca gol-goluț să fie format prin analogie cu mai uzualul nou-nouț.
| Adjective simple și compuse | Numărul de ocurențe ale tuturor formelor flexionare (corecte și greșite) |
| nou | 593 628 |
| gol | 47 472 |
| nou-nouț | 559 |
| gol-goluț | 205 |
Nu trebuie să ignorăm faptul că aceste date cantitative provin dintr-un corpus de texte scrise. Putem afirma fără prea mari riscuri că în vorbire utilizările greșite au probabil o pondere și mai mare.
Așadar, chiar dacă interpretarea gramaticală va fi cu siguranță aceeași, rămâne interesant de urmărit dacă uzul va impune până la urmă utilizările fără acord „dublu” ale adjectivelor nou-nouț și gol-goluț.
Bibliografie
Avram, Mioara, 2001, Gramatica pentru toți, ediția a III-a, București, Humanitas.
DOOM3 = Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (coord. Ioana Vintilă-Rădulescu), ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Univers Enciclopedic Gold, 2021.
Hristea, Theodor, 1979, Pseudoadjectivarea adverbului în limba română contemporană, în „Limbă și literatură”, nr. 3, p. 323-333.
Corpus
CoRoLa – Corpus computațional de referință pentru limba română contemporană (https://corola.racai.ro/).