Conferința “Moarte și imagine. Cum reprezentau zugravii români chipurile Thanatos-ului (sec. XVIII-XIX)?”, joi, 13 decembrie, ora 15.00, New Europe College

2018-12-13_Afis_conferinta

Pe 13 decembrie, de la ora 15:00, la New Europe College, are loc o întâlnire dedicată artei și imaginarului. Conf. univ.dr. Cristina Bogdan  va susține prelegerea ”Moarte și imagine. Cum reprezentau zugravii români chipurile Thanatos-ului (sec.XVIII-XIX)?”
——
Relaţia dintre moarte şi cultură este mediată, în primul rând, de imagine, căci sfârșitul este o realitate iconofilă (Philippe Ariès). Subtila legătură dintre imagine şi moarte îşi află rădăcinile în jocul tensionat dintre prezenţă şi absenţă: „L’image s’offre à notre regard à la façon dont les morts se présentent à nous: dans l’absence.” (Hans Belting)

Imaginea se substituie unei realităţi care lipseşte, încercând să pună mărturie pentru ea. Moartea fiind absenţa prin excelenţă, este firesc ca ea să fie „populată”, mascată cu secvențe vizuale, pentru a fi mai uşor de suportat şi de acceptat. Este aici un joc pertinent surprins de Régis Debray între „descompunerea morţii” şi „recompunerea prin imagine” , un necesar gest substitutiv pentru crearea și perpetuarea fluxurilor memoriei.

Orice imagine este inclusă într-o schemă a dublei temporalităţi: pe de o parte, ea apare tributară contextului istoric în care a fost creată – artistului, comanditarului, publicului-receptor contemporan emergenţei ei –, pe de altă parte, este supusă unei priviri în diacronie, care o analizează, de fiecare dată, din perspectiva altor coduri culturale. Imaginea devine astfel un soi de palimpsest, în care ochiul atent poate identifica schimbările de mentalitate, asociate atitudinilor idolatre sau iconoclaste. Ea atestă fragilitatea privirii care nu mai înţelege rostul unui tip de reprezentare şi, implicit, vulnerabilitatea memoriei culturale, care îşi pierde astfel „martorii”.

Situarea Morţii pe faţadele sudice sau nordice ale locaşurilor de cult din Ţara Românească, în perioada 1780-1870, dezvăluie un tip de mentalitate, astăzi în mare parte dispărut. Silueta macabră era menită să amintească privitorilor caracterul perisabil al existenţei pământeşti și egalitatea în faţa sfârşitului, propunându-le un subiect de reflecţie, în vederea adoptării unui trai în conformitate cu morala creştină. Modul actual de raportare a comunităţilor rurale la întruchipările thanatice este grăitor pentru mutaţiile produse în mentalitatea colectivă, acestea devenind cauza unor reacţii şi comportamente care au provocat deteriorarea sau dispariţia unui număr semnificativ de fresce.

Credit foto: Alexandra Jitariuc