Literatura imperfect denumită la noi „polițistă” reprezintă, de fapt, un set și o întrețesere de formule tematice și narative (crime, noir, hardboiled, mystery, thriller, detective, hardboiled, procedural, investigative, police/courtroom/prison drama, la rigoare chiar și spy fiction – ca să cităm doar etichetele cele mai vehiculate). Dincolo de variații, însă, în tot acest spectru asistăm la cataclismice distribuiri pe roluri generat de „evenimentul” criminal (sciziunea comunității fantasmate ca omogene în făptași, victime, investigatori, martori, judecători), ca și recombinări și hibridizări înspăimântătoare sau onirice ale acestor roluri. Genul/genurile „criminale” sunt deopotrivă sociogonice (γόνος-gónos: naștere), dar și socio-clastice (κλαστός – klastós: făcut bucăți). Pornind de la această premisă am să prezint trei nuclee de problematizare ale acestor tipuri de narațiuni scrise și filmate: 1) ficțiunea crime în România comunistă; 2) ficțiunea de spionaj cu tentă noir/crime în Europa de est comunistă; 3) tensiunea dintre dezvoltare și democrație în ficțiunea noir/hardboiled din țările BRICS (Brazilia-Rusia-India-China-Africa de Sud). Multum in parvo!
