Denisa Obretin (Masteratul Lingvistică teoretică și aplicată, anul al II-lea)
Coord.: prof. univ. dr. Isabela Nedelcu
O problemă care ne dă bătăi de cap este topica semiadverbului prea, deoarece ezităm frecvent între două utilizări ale acestuia: înaintea auxiliarului (Nu prea am știut) sau între auxiliar și participiu (Nu am prea știut), înaintea reflexivului (Nu prea se poate) sau după reflexiv (Nu se prea poate).
Oscilații de folosire a semiadverbului prea apar în contexte negative cu verbe având o structură compusă (Nu prea aș veni/Nu aș prea veni; Nu prea am citit/Nu am prea citit) sau cu verbe însoțite de reflexiv (Nu prea se așteaptă/Nu se prea așteaptă). Ne vom opri aici la structurile cu verbe la perfectul compus și la cele cu reflexiv.
Conform normei academice, prea, ca și celelalte semiadverbe (mai, cam, tot, și), se plasează „între auxiliar și verbul lexical (perfect compus, conjunctiv, condițional-optativ prezent, infinitiv simplu, prezumtiv)” (Mîrzea Vasile 2012: 139). Aceste semiadverbe se deosebesc de adverbele propriu-zise (bine, frumos etc.) prin mai multe caracteristici, printre care imposibilitatea de a avea grad de comparație și lipsa unei funcții sintactice.
Referitor la semiadverbele mai și tot, în GBLR (2016: 313) se spune că „trebuie condamnată așezarea semiadverbului în antepunere față de auxiliar sau față de cliticul pronominal”. La fel ca acestea, și prea ar trebui plasat, în structura de perfect compus, între auxiliar și participiu (Nu am prea învățat). Este sugestiv exemplul dat ca greșit în Pană Dindelegan, Brăescu, Aranghelovici (2024: 45, 118): „Nu prea s-a văzut bine din spatele casei” (corect: „nu s-a prea văzut bine”). Autoarele arată că regula de construcție a semiadverbelor „cere așezarea în imediata vecinătate a verbului lexical, deci între auxiliar și verbul lexical sau între clitic pronominal și verb” (Pană Dindelegan, Brăescu, Aranghelovici 2024: 119). Cu toate acestea, în multe dintre exprimările cotidiene, semiadverbul prea nu este folosit așa.
Pentru a vedea cum apare în uz, am urmărit topica lui prea în corpusul electronic roTenTen21, dar și pe internet și în diferite conversații ale tinerilor de pe WhatsApp. În urma cercetării, am putut constata că este mult mai des întâlnită poziționarea acestui semiadverb înaintea auxiliarului, contrar indicațiilor academice.
În corpusul roTenTen21, am comparat contextele nu prea a și nu a prea, urmate de diverse verbe. În cazul primei variante, au fost identificate 3.429 de ocurențe, de tipul celor de mai jos:
„Este o manifestare firească, una de revoltă, care însă nu prea a avut urmări de la un caz la altul”
„Nu prea a existat masă la care să nu meargă, să întrebe persoanele dacă le-a plăcut mâncarea”
„Designul masiv nu prea a făcut impresie bună în primă fază, dar dotările erau solide pentru prețul plătit, de 389 euro”
În schimb, pentru contextul nu a prea, care urmează tiparul propus de lucrările normative, se înregistrează numai 927 de ocurențe:
„Se pare că trecerea timpului nu a prea afectat-o pe solistă”
„De altfel, nici la echipa națională nu a prea jucat, iar cifrele sale sunt dezamăgitoare”
„Până în prezent nu a prea fost prins niciun hoț”
În același corpus, am urmărit și utilizarea lui prea în construcții cu pronumele reflexiv se (nu prea se vs nu se prea). În urma căutării automate au rezultat 9.050 de ocurențe pentru varianta nu prea se, de tipul celor de mai jos:
„Ele se murdăresc ușor și nu prea se pot curăța”
„La armonia sufletească nimeni nu prea se gândește serios”
„Din comoditate sau de frică, bărbații nu prea se îngrijesc de sănătatea lor”
În cazul structurii nu se prea, corpusul a afișat 5.508 exemple, din care selectăm numai câteva:
„Nu ne place că nu se prea găsesc opțiuni culinare pentru copii”
„Iar nu se prea întâmplă nimic, la nivel local”
„În 2003 nu se prea găsea icoana sfântului”
Din datele rezultate în urma cercetării corpusului roTenTen21 rezultă, în mod evident, că în uz se preferă antepunerea lui prea în structurile negative cu perfect compus și cu reflexiv.
Căutarea pe internet, pe diverse site-uri, a arătat aceeași preferință pentru poziția semiadverbului prea în fața auxiliarului de perfect compus, respectiv în fața reflexivului se, cum se vede și în următoarele două exemple:
„Nu prea am jucat cu el” (https://www.digisport.ro/fotbal/liga-1/nu-prea-am-jucat-cu-el-steliano-filip-a-lucrat-7-luni-cu-noul-antrenor-al-lui-dinamo-iar-acum-l-a-descris-2703935)
„Nu prea se poate!” (https://click.ro/vedete/vedete-romanesti/motivul-pentru-care-ghita-ciobanul-nu-merge-de-ani-2288390.html)
Conversațiile relaxate, între prieteni, în contexte lipsite de rigori, reflectă spontaneitatea vorbitorilor și, implicit, preferințele acestora. Un asemenea cadru este și rețeaua de socializare WhatsApp, din care am selectat 70 de mesaje scrise conținând semiadverbul prea. Dintre acestea, în 65 de mesaje prea a fost identificat înaintea auxiliarului de perfect compus și în doar 5 contexte, între auxiliar și verb; mai jos sunt date câteva dintre aceste mesaje:
„și mai zicea ceva de un concurs cu pași, dar nu prea am înțeles” (WhatsApp, 23 ianuarie 2021)
„dar văd că nu prea s-au dat exemple până acum” (WhatsApp, 17 octombrie 2023)
„am înțeles, eu nu prea m-am simțit bine azi-dimineață și nu am putut să ajung” (WhatsApp, 18 decembrie 2022)
„eu nu prea am scris” (WhatsApp, 10 martie 2021)
Privind acest semiadverb și dintr-o perspectivă pragmatică, constatăm că poate fi utilizat de vorbitori ca o „strategie” în context conversațional. Prin folosirea semiadverbului prea, „vorbitorul nu este sigur de ceea ce neagă și își exprimă într-un fel sau altul ezitarea, îndoiala” (Moise și Dragomirescu 1976: 229). Situațiile în care apare prea pot reprezenta, așa cum apreciază Moise și Dragomirescu (1976: 229), o „negație atenuată”, care are drept scop diminuarea unei atitudini categorice a interlocutorului față de mesajul transmis, așa cum se poate observa în exemplele:
„Cred că rămâne altcândva să ne vedem, nu prea am reușit să finalizez partea mea” (WhatsApp, 20 noiembrie 2023)
„Chiar dacă tu nu prea ai citit beletristică până acum, am ales un volum de povestiri, măcar să parcurgi câteva mai scurte, dacă nu tot volumul” (WhatsApp, 21 ianuarie 2024)
Analizând contextele în care apare prea, am observat că, prin utilizarea lui cu rol atenuator, se pot ascunde o serie de intenții ale emițătorului cu privire la mesajul transmis. De exemplu, poate sugera:
– o notă de reproș a locutorului
„Tu nu prea ai notat ce se vorbea la curs. D-aia nu înțelegi despre ce e vorba” (WhatsApp, 7 noiembrie 2021)
„‒ Sincer să-ți spun, nu prea a sunat așa. / ‒ Îmi cer scuze dacă tu ai perceput altfel mesajul meu față de nuanța pe care eu i-am dat-o” (roTenTen21)
– un răspuns ezitant, mai degrabă afirmativ
„‒ Vrei și tu bilet la film??? / ‒ Nu prea. Am examen atunci. / ‒ Sigur nu vrei? / ‒ Bine, hai. Da’ ia‑l pe cel de mai târziu” (WhatsApp, 20 ianuarie 2022)
– ironia
„În afara concurenților, nu prea a știut nimeni de naționalul festival, atât de național a fost” (roTenTen21)
– regretul locutorului
„Aveam 22 de ani [când s-a căsătorit prima dată]. Eram foarte tânără, da. Nu prea a fost gândit gestul” (roTenTen21)
– dorința de a se scuza în fața interlocutorului
„Am înțeles, eu nu prea m-am simțit bine azi-dimineață și nu am putut să ajung. Dacă notezi ceva, ai putea să îmi trimiți și mie, te rog?” (WhatsApp, 18 decembrie 2022)
„Eu nu prea am fost la ore, că muncesc atunci și na…” (WhatsApp, 12 martie 2021)
În urma acestei cercetări, am putut constata că prea, un semiadverb care din punct de vedere semantic este un cuvânt „cu sens vag, relativ abstract” (Ciompec 1985: 35), tinde să fie utilizat mai mult înaintea auxiliarului de perfect compus și a reflexivului se, regula de plasare între auxiliar și participiu sau după reflexiv fiind respectată mai ales în contextele cu un grad mai ridicat de formalitate.
Chiar dacă la început nu prea am înțeles cum e cu „prea”, sperăm ca, de acum înainte, să nu prea mai avem dubii și să învățăm din ceea ce, la început, nu am prea știut.
Bibliografie
Ciompec, Georgeta, 1985, Morfosintaxa adverbului românesc. Sincronie și diacronie, București, Editura Științifică și Enciclopedică.
GBLR 2016 – Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Gramatica de bază a limbii române, ediţia a II-a, Bucureşti, Univers Enciclopedic Gold.
Mîrzea Vasile, Carmen, 2012, Eterogenitatea adverbului românesc: tipologie și descriere, București, Editura Universității din București.
Moise, Ion și Gh. N. Dragomirescu, 1976, „Negația slabă”, în Limba română, XXV, nr. 3, p. 229-234.
Pană Dindelegan, Gabriela, Raluca Brăescu, Cristiana Aranghelovici, 2024, Limba română. Exerciții normative, București, Univers Enciclopedic Gold.
Corpus
Mesaje scrise ale unor tineri pe rețeaua de socializare WhatsApp, în perioada 2021-2024.
roTenTen21 – Romanian Web Corpus (https://www.sketchengine.eu/rotenten-romanian-corpus/).