Cristian Șimon (Masteratul Lingvistică teoretică și aplicată, anul al II-lea)
Coord.: prof. univ. dr. Isabela Nedelcu
- Introducere
Adjectivele invariabile, cu precădere neologice, reprezintă o clasă foarte productivă în limba română, inventarul lor fiind în continuă creștere datorită împrumuturilor în special din engleză. Dediu et al. (2005: 88) au stabilit trei „grade de invariabilitate” ale acestora: (i) adjectivele care își păstrează întotdeauna caracterul invariabil (e.g. englezismele foarte recente: horror, pop, fancy etc.); (ii) adjectivele cu statut intermediar, care, în funcție de contextul sintactic, pot primi articol definit, devenind deci variabile (este cazul adjectivelor terminate în –ce, de care ne vom ocupa în continuare); (iii) adjectivele „cel mai puțin invariabile”, care tind din ce în ce mai mult să devină variabile (e.g. bej-ă, roz-ă, vernil-ă etc.).
Articolul de față are în centru seria de adjective terminate în –ce care sunt, după caz, variabile sau invariabile. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a treia (DOOM3), înregistrează nouăsprezece asemenea adjective cu terminația -ce. Pe acestea le putem grupa, într-o primă fază, în trei clase, în funcție de vocala care precedă terminația –ce, care, la origine, funcționa ca vocală de legătură între radical și sufix. Astfel, avem adjective terminate în:
(1) –ace: eficace, ineficace, locvace, perspicace, rapace, sagace, tenace, vivace, vorace;
(2) –ice: complice, factice, ferice, motrice, novice, propice;
(3) –oce: atroce, feroce, precoce, veloce.
Majoritatea acestor adjective sunt neologisme împrumutate din franceză, unde au provenit, la rândul lor, din latină (cf. DEX2, s.v.). Singurul cuvânt din serie moștenit în mod direct din latină este ferice, folosit astăzi rar, cu precădere în limbajul bisericesc. Ne propunem să analizăm în acest articol, pe de o parte, structura morfematică a acestor adjective, deductibilă dacă avem în vedere etimologia și modul lor de formare în limba latină, iar, pe de altă parte, comportamentul morfologic al acestor forme adjectivale neologice potrivit normei și, deopotrivă, uzului.
- Originea și structura internă a adjectivelor terminate în –ce
Deși toate adjectivele exemplificate prezintă astăzi terminația –ce, totuși, la origine, structura lor internă era diferită și mai complexă. În acest sens, distingem următoarele clase:
(4) formate cu suf. lat. –ace(m)/-ice(m)/-oce(m) > eficace, ineficace, locvace, perspicace, rapace, sagace, tenace, vivace, vorace, ferice, atroce, feroce, precoce, veloce, complice;
(5) formate cu suf. lat. –icius > factice, novice, propice;
(6) fr. fem. motrice > motrice.
2.1. Adjective formate cu sufixul -cus în latină
Sub (4) se găsesc cuvintele – cele mai numeroase – derivate în latină cu sufixul –cus. Așa cum arată Tahourdin White (1858: 54 sqq.), sufixul –cus se atașează unor teme verbale sau substantivale cu ajutorul unor vocale de legătură (i, u), rezultând adjective: am-i-cus „iubitor, iubit” < amare „a iubi”, pud-i-cus „rușinos” < pudere „a avea rușine”.
O altă serie de adjective se formează în urma căderii lui u din același sufix –cus, rezultând grupul *-cs în forma grafică –x. Prin adăugarea vocalelor de legătură a, i și o, se obțin adjective ca: efficax „eficace, capabil” < efficere „a face (până la capăt)”, ferox „pornit, nestăpânit, sălbatic” < ferus „sălbatic”, miscix „schimbător” < miscere „a amesteca”. Adjectivele terminate în –ax/-ix/-ox la nominativ fac acuzativul în –acem/-icem/-ocem. Limbile romanice (franceza, italiana) au împrumutat formele de acuzativ (fără –m final), de unde au pătruns și în limba română. Singur ferice a fost moștenit direct din forma de acuzativ felicem a adjectivului felix „fericit”; dovada faptului că avem a face cu un cuvânt moștenit este urma rotacismului, care a acționat în trecerea de la latină la română și a transformat l velar, aflat în poziție intervocalică, în r (Rosetti 1986: 117).
2.2. Adjective formate cu sufixul -icius în latină
Trei dintre adjectivele cu terminația –ce în limba română (factice, novice, propice) au la bază adjective latinești derivate cu sufixul –icius, care forma adjective de la substantive, verbe și adjective: nutr-i-cius „hrănitor” < nutrire „a hrăni”, aedil-i-cius „referitor la un edil” < aedilis „edil”, nov-i-cius „nou” < novus „nou”. În toate aceste exemple, i funcționa ca vocală de legătură (Tahourdin White 1858: 74-75).
Factice, novice și propice provin, așadar, pe filieră franceză, din latină: facticius „artificial, făcut prin meșteșug” < factus „făcut” < facere „a face”, novicius „nou” < novus „nou”, propicius „favorabil” < prope (adv.) „aproape”.
2.3. Cazul lui motrice
Singurul adjectiv care nu poate fi încadrat în celelalte două clase discutate până acum este motrice. Deși prezintă o finală asemănătoare celorlalte adjective în –ce, motrice nu este un derivat latin, ci, de fapt, forma de feminin a adjectivului francez moteur „care pune în mișcare” (TLFi, s.v.). Din punct de vedere morfologic, motrice este invariabil în limba română, chiar dacă în franceză funcționează ca formă de feminin a lui moteur.
- Flexiunea adjectivelor terminate în -ce potrivit normei
Potrivit DOOM3, adjectivele terminate în –ce pot fi variabile (7), incluse în clasa adjectivelor cu două forme flexionare[1] (GALR I 2008: 147-148), sau invariabile (8):
(7) rapace, sagace, tenace, vorace, complice, novice, veloce;
(8) eficace, ineficace, locvace, perspicace, vivace, factice, ferice, motrice, propice, atroce, feroce, precoce.
În privința acestora, față de ediția anterioară, DOOM3 nu propune modificări privind flexiunea. Singura excepție o reprezintă adjectivul veloce, care este inclus ca invariabil în DOOM2, spre deosebire de DOOM3, unde apare ca variabil.
Este greu de înțeles de ce norma clasifică diferit în funcție de flexiune adjectivele terminate în –ce, deoarece, cu excepția lui complice și novice – care funcționează în cea mai mare măsură ca substantive și care, prin urmare, au dezvoltat forme de plural corespunzătoare –, celelalte adjective propuse ca variabile (rapace, sagace, tenace, vorace, veloce) nu se deosebesc nici etimologic, nici formal și nici din punctul de vedere al frecvenței în uz de cele tratate ca invariabile sub (8). Totuși, distincția dintre cele două clase există, potrivit normei.
Dediu et al. (2005: 80) atrag atenția asupra tendinței de regularizare a clasei adjectivelor invariabile terminate în –ce și explică apariția formelor de plural rapaci, sagaci, tenaci, voraci prin analogie cu un model mai vechi, anume acela oferit de adjectivul dulce, –ci. Asemenea lui dulce, adjectivele rapace, sagace, tenace, vorace, complice, novice, veloce au o formă de plural în –i comună atât genului masculin, cât și celui feminin. În acest punct, se impune precizarea că nu am inclus în analiza noastră adjectivele vechi, foarte puține la număr, terminate în -ce, moștenite, cum ar fi dulce (< lat. dulcisN, -emAc) sau rece (lat. recens), deoarece acestea nu au trecut printr-un proces de derivare în latină, nici nu au pus vreodată problema variabilității sau a invariabilității. În schimb, deși moștenit la rândul lui, ferice figurează în analiza noastră, întrucât s-a format, în latină, la fel ca atroce sau vorace, de pildă, și a rămas invariabil.
Problema invariabilității adjectivelor de sub (8) se cuvine a fi nuanțată, pentru că acestea permit articularea definită atunci când precedă substantivul: precocele copil, eficacele sponsor, ferocele ucigaș (apud Dediu et. al. 2005: 80). Din acest motiv, GALR I (2008: 152) le tratează sub eticheta unei „invariabilități limitate”.
- Uzul adjectivelor terminate în -ce
În această secțiune, vom încerca să stabilim frecvența adjectivelor terminate în –ce în uzul limbii române actuale și să tragem concluzii privitoare la flexiunea lor. Pentru aceasta, ne vom folosi de corpusul electronic CoRoLa.
4.1. Adjectivele variabile cu terminația -ce
În urma interogării corpusului CoRoLa, rezultatele ne arată că, deși variabile potrivit normei, adjectivele rapace, sagace, tenace, vorace și veloce au foarte puține ocurențe cu forma de plural terminată în -ci (v. Tabel 1), ceea ce ne indică faptul că vorbitorii ezită în continuare să folosească cu formă distinctă de plural aceste adjective. Menționăm că nu am inclus în această analiză formele complice, –ci și novice, –ci, deoarece acestea sunt folosite cel mai adesea substantival și, ca atare, există numeroase atestări ale lor la plural.
Tabel 1. Numărul de ocurențe ale adjectivelor variabile cu terminația -ce/-ci în CoRoLa
| Adjective variabile în DOOM3 | Ocurențe în -ce | Ocurențe în -ci | Total |
| rapace | 210 | 18 | 228 |
| sagace | 125 | 4 | 129 |
| tenace | 1071 | 20 | 1091 |
| vorace | 172 | 4 | 176 |
| veloce | 8 | 0 | 8 |
În continuare, am încercat să vedem câte dintre ocurențele formelor în –ce sunt singulare și câte, plurale (v. Tabel 2). Pentru aceasta, ne-am concentrat asupra a două adjective, rapace și sagace, și am observat că formele de plural în -ce sunt mai frecvente decât cele în -ci. Lăsând la o parte faptul că aceste adjective neologice sunt întrebuințate în cea mai mare măsură la singular, totuși, se pare că, atunci când vorbitorii vor să le atașeze unor substantive plurale, ei preferă să le folosească cu forma în –ce: 71 de plurale în –ce vs doar 18 în -ci în cazul lui rapace; 15 plurale în –ce vs doar 4 în -ci în cazul lui sagace.
Tabel 2. Singulare și plurale în -ce în CoRoLa
| Adjective variabile în DOOM3 | Singulare în -ce | Plurale în -ce | Total |
| rapace | 157 | 71 | 228 |
| sagace | 110 | 15 | 125 |
4.2. Adjectivele invariabile cu terminația -ce
Uzul adjectivelor în –ce propuse ca invariabile de DOOM3 este la fel de problematic, deoarece, și în cazul acestora, unii vorbitori aleg, de data aceasta contrar normei, să le utilizeze cu plurale în –ci (v. Tabel 3).
Tabel 3. Numărul de ocurențe în -ce/-ci în CoRoLa ale adjectivelor invariabile
| Adjective invariabile în DOOM3 | Ocurențe în -ce | Ocurențe în -ci | Total |
| eficace | 9605 | 0 | 9605 |
| ineficace | 395 | 0 | 395 |
| locvace | 132 | 0 | 132 |
| perspicace | 283 | 4 | 283 |
| vivace | 269 | 2 | 271 |
| factice | 269 | 1 | 270 |
| ferice | 424 | 0 | 424 |
| motrice | 3995 | 14 | 4009 |
| propice | 2441 | 0 | 2441 |
| atroce | 891 | 0 | 891 |
| feroce | 1247 | 46 | 1293 |
| precoce | 13149 | 30 | 13179 |
După cum se observă, doar adjectivele perspicace, vivace, factice, motrice, feroce și precoce apar în uz cu formă de plural în -ci. Numărul ocurențelor respective este însă redus.
- Concluzii
În urma analizei noastre, am putut observa faptul că există neconcordanțe între normă și uz în privința adjectivelor terminate în –ce. Asemenea neconcordanțe sunt curente în limbă și sunt greu de evitat, de vreme ce uzul tinde adesea să se îndepărteze de normă, ca urmare a evoluției firești a limbii.
Adjectivele cu terminația –ce aparțin fondului neologic al limbii române și sunt cultisme. Prin urmare, frecvența lor este limitată. De asemenea, faptul că sunt cultisme favorizează rezistența lor în fața schimbării, ceea ce se traduce, în acest caz, prin conservarea, în mare măsură, a invariabilității.
Datele rezultate din consultarea corpusului CoRoLa au arătat că vorbitorii preferă să folosească aceste adjective invariabil, dovadă fiind ocurențele foarte puține ale pluralelor terminate în –ci. Totodată, corpusul a evidențiat o discrepanță între normă și uz: DOOM3 interpretează ca variabile doar câteva dintre adjectivele terminate în –ce, chiar dacă se găsesc și altele care prezintă flexiune în uz. De pildă, adjectivul feroce, propus ca invariabil în DOOM3, este atestat de 46 de ori cu terminația –ci de plural în corpus. Am arătat că feroce s-a format, în limba latină, în același fel ca tenace, inclus ca adjectiv variabil în DOOM3. Ambele au pătruns în limba română pe filieră franceză și ambele au același statut de neologisme. Cu alte cuvinte, este curios faptul că DOOM3 le tratează diferit.
În opinia noastră, de vreme ce, potrivit corpusului de limbă contemporană, încercările de a utiliza formele variabile ale adjectivelor terminate în –ce sunt foarte limitate, vorbitorii având încă rezerve în această privință, preferând să întrebuințeze formele în -ce atât pentru singular, cât și pentru plural, ar fi ideal să existe un tratament normativ uniformizat și consecvent. Întrucât unele adjective nu sunt încă declinate deloc la plural (e.g. veloce, eficace, ineficace, locvace, ferice, propice, atroce), norma ar putea să propună o formă invariabilă și pentru celelalte adjective din aceeași clasă, sprijinindu-se pe două argumente: frecvența extrem de redusă a formelor de plural în -ci în uz și originea cultă, care favorizează invariabilitatea.
Bibliografie
Dediu, Cristina, Raluca Dincă, Adina Dragomirescu, Cătălina Dragu, Ionuț Geană, 2005, „Adjectivul invariabil neologic în limba română actuală”, în Studii și cercetări lingvistice, LVI, nr. 1-2, p. 79-90.
GALR I 2008 = Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române. I. Cuvântul, București, Editura Academiei Române.
Rosetti, Al., 1986, Istoria limbii române. I. De la origini până la începutul secolului al XVII‑lea, București, Editura Științifică și Enciclopedică.
Tahourdin White, John, 1858, Latin Suffixes, London, Longman, Brown, Green, Longmans & Roberts.
Surse
CoRoLa ‒ Corpus computațional de referință pentru limba română contemporană, URL: [https://korap.racai.ro/].
DEX2 ‒ Ion Coteanu, Lucreția Mareș (coord.), Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.
DOOM2 ‒ Ioana Vintilă-Rădulescu (coord.), Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2005.
DOOM3 ‒ Ioana Vintilă-Rădulescu (coord.), Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, București, Editura Univers Enciclopedic, 2021.
Lewis&Short ‒ Charlton T. Lewis & Charles Short, A New Latin Dictionary, New York/Oxford, 1891.
TLFi ‒ Trésor de la Langue Française informatisé, ATILF ‒ CNRS & Université de Lorraine, URL: [http://www.atilf.fr/tlfi].
[1] Aceste adjective „nu disting genul, iar la feminin nici numărul: sagace, tenace, m. pl. sagaci, tenaci” (GALR I 2008: 148).