Valentina David (Masteratul Lingvistică teoretică și aplicată, anul al II-lea)
Coord.: conf. univ. dr. Isabela Nedelcu
Printre schimbările din noul Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM3, 2021), este consemnată și adăugarea unor variante morfologice pentru substantivele feminine formate cu sufixoidul –log, care desemnează nume de profesii. Dacă în DOOM2 se întâlnea forma de feminin filologă, însoțită de indicația „rar”, în DOOM3 este introdusă și varianta filoloagă cu alternanța oa. Aceasta din urmă este însoțită la rândul ei de indicațiile „rar” și „livresc/colocvial”. Fenomenul variației substantivelor formate cu -log, cu și fără alternanță, reprezintă o schimbare sistematică în DOOM3: antropologă (livr.)/(colocv.) antropoloagă, arheologă (livr.)/(colocv.) arheoloagă, astrologă (livr.)/(colocv.) astroloagă, biologă (livr.)/(colocv.) bioloagă, cardiologă (livr.)/(colocv.) cardioloagă, dermatologă (livr.)/(colocv.) dermatoloagă, etnologă (livr.)/(colocv.) etnoloagă, meteorologă (livr.)/(colocv.) meteoroloagă, psihologă (livr.)/(colocv.) psiholoagă, sociologă (livr.)/ socioloagă (colocv.) etc.
Preferința pentru formele cu alternanță se manifestă cu precădere în vorbirea familiară: „Aia, filoloagă, uluită de improvizaţia lui şi nedându-şi seama că nu ştie replica, zice: «Miştoooo! Bravo!»” (agenda.liternet.ro). Dar uzul acestor forme se extinde și în registrul standard/neutru al limbii, astfel că nu mai sunt resimțite ca peiorative, în contexte de tipul: „De formație filoloagă, Ileana Vulpescu a fost și lexicograf…” (garbo.ro), „Am cultul detaliului (poate prea mult uneori), nu scriu foarte concis (filoloagă fiind)” (antena3.ro).
Pentru a verifica ipoteza că substantivele feminine formate cu sufixoidul diftongat –loagă sunt folosite tot mai des de vorbitori fără a fi conotate peiorativ, am aplicat un chestionar cu scopul de a analiza fenomenul variației lingvistice la zece substantive de gen feminin formate cu –log.
Chestionarul a fost alcătuit din douăzeci de întrebări cu răspuns unic, fiecare dintre cele zece substantive apărând în câte două contexte diferențiate stilistic: într-un enunț informal sau colocvial și într-un enunț formal sau neutru.
Analiza cantitativă a răspunsurilor celor 150 de persoane chestionate demonstrează că, la momentul actual, vorbitorii tind să folosească mai des forma cu alternanța oa, indiferent de nuanțele stilistice ale enunțurilor. Acest rezultat indică faptul că specializarea stilistică livresc/colocvial a substantivelor formate cu -log nu este un fenomen sistematic, ci din contră, în multe dintre contextele de mai sus, tinde să se anuleze.
În ceea ce privește oscilațiile în uz ale substantivelor feminine formate cu ‑log, au fost observate trei situații generale. Prima dintre acestea vizează preferința vădită pentru formele cu alternanța oa a substantivelor psiholoagă, astroloagă, stomatoloagă, dermatoloagă, filoloagă, indiferent de registrul stilistic al enunțurilor. De asemenea, se poate observa cum flexiunea de genitiv-dativ sau de plural a substantivelor pare să favorizeze ocurența formelor cu alternanță (vezi enunțurile 3, 12, 14, 20). Conotaţiile colocviale ale formelor terminate în ‑loagă/-loage sunt atenuate și astfel opoziția livresc/colocvial nu mai este evidentă în aceste contexte.
O altă situație pe care o înregistrează variația substantivelor în –log este preferința pentru forma fără alternanța oa; este cazul substantivelor muzicologă și virusologă (vezi enunțurile 7, 8, 17, 18). Alegerea formei flexionare fără alternanță apare în contexte periferice și se poate explica prin faptul că cele două substantive sunt mai rar utilizate de către vorbitorii obișnuiți, au un caracter științific mai pregnant, motiv pentru care sunt folosite cu forma „mai” livrescă. Cu toate acestea, o concurență mai puternică între cele două variante ale substantivului se întâlnește în cazul flexiunii la numărul plural (virusoloage – 50%, virusologe – 50%, muzicologe – 51,3%, muzicoloage 48,7%). Acest rezultat vine în favoarea ipotezei conform căreia atașarea desinenței de plural -e atrage și producerea alternanței fonetice o > oa.
Cea de-a treia situație, mai degrabă excepțională, prezintă flexiunea substantivelor în ‑log conform distincției stilistice notate de DOOM3: formele fără alternanță meteorologă și arheologe sunt folosite în enunțurile neutre (6, 12) pe când formele cu alternanță meteoroloagă și arheoloage sunt folosite în enunțurile informale (5, 11). Important este de precizat că enunțurile în care respondenții au optat pentru varianta livrescă a substantivelor au un caracter oficial mai pronunțat, conferit de ocurența unor nume proprii (în enunțul 6 meteorologa este angajata unei instituții de stat, Institutul Național de Meteorologie, iar în enunțul 12, arheologa este pusă în relație cu orașul Dobrogea).
De ce se produce alternanța o/oa? Apariția diftongului oa se poate explica prin analogia formală cu sistemul flexionar al adjectivelor analoagă sau omoloagă, care, conform noilor reglementări ale DOOM3, sunt singurele acceptate de normă (sunt eliminate variantele analogă și omologă). De asemenea, în cazul flexiunii la plural a substantivelor formate cu ‑log, adăugarea desinenței –e conduce la diftongarea lui o la oa, proces asemănător cu alternanțele fonetice produse în cadrul declinării neutrelor ce conțin vocala o: creion–creioane, avion-avioane, ghinion-ghinioane (vezi Rodica Zafiu 2002, „Silicoane”, „riboane”, „armagedoane”).
Cu toate că limba oferă posibilitatea flexiunii la feminin pentru majoritatea numelor de profesii, unii vorbitori rămân reticenți și preferă să folosească formele de masculin. Această rezistență la „feminizare” pare să fie justificată de o credință bine înrădăcinată în mentalul colectiv conform căreia formele de masculin sunt generice, oficiale, și denotă mai mult respect sau prestigiu în desemnarea profesiilor. Cu atât mai mult, evitarea folosirii femininului pentru substantivele formate cu -log a fost explicată și prin faptul că terminația –loagă, deși mult mai productivă în limba română decât -logă, poate intra în omonimie cu adjectivul oloagă (astroloagă, filoloagă etc.), motiv pentru care fie este evitată, fie este utilizată îndeosebi în contexte informale sau colocviale (vezi Adina Dragomirescu și Alexandru Nicolae 2011, 101 greșeli de lexic și de semantică, p. 166).
Astfel, din dorința de a avea o exprimare protocolară care să denote considerație, femeile sunt denumite adesea prin anumite sintagme unde substantivul masculin în -log este coocurent cu un nume generic feminin de tipul doamnă, femeie, tânără: „Faptul că doamna psiholog a venit și a discutat cu noi ne-a ajutat” (ucluj.ro), „Concertul a debutat cu doamna muzicolog Ioana Tătăran” (muzeuminbm.ro), „O femeie care lucrează ca virusolog în Wuhan, China, a făcut o descoperire esențială pentru combaterea noului coronavirus” (a1.ro), „Corina Savu este singura femeie meteorolog de la Stația Meteorologică Vârful Omu” (prahova-news.ro), „Tânăra din filmuleț este o tânără filolog, care lucrează ca translator” (arhivă.bzi.ro).
În ciuda exemplelor de mai sus, în ultimii ani, se remarcă tendința ceva mai evidentă de „feminizare” a numelor de profesii. Derivarea substantivelor la feminin reprezintă un proces firesc de regularizare în cadrul sistemului flexionar, limba nefăcând altceva decât să reflecte realitatea extralingvistică: piața muncii este alcătuită deopotrivă din femei și bărbați. Și această evidență este reflectată și de flexiunea substantivelor feminine formate cu -logă sau –loagă, care, aflate în variație liberă, permit vorbitorilor să le folosească după bunul plac și libera alegere.
Bibliografie
DOOM2 = Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (coord. Ioana Vintilă-Rădulescu), ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2005.
DOOM3 = Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (coord. Ioana Vintilă-Rădulescu), ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Univers Enciclopedic Gold, 2021.
Dragomirescu, Adina, Alexandru Nicolae, 2011, 101 greşeli de lexic şi de semantică. Cuvinte şi sensuri în mișcare, București, Humanitas.
Zafiu, Rodica, 2002, „Silicoane”, „riboane”, „armagedoane”, în „România literară”, nr. 6.