Lansarea numărului 20 (2/2017) al revistei „Poesis internațional”

Joi, 1 februarie, de la ora 18.00, în Sala 120 (etaj 1, aripa stânga) a Facultății de Litere (str. Edgar Quinet 5-7) va avea loc lansarea numărului 20 (2/2017) al revistei „Poesis internațional”.
Invitați: Claudiu Komartin, Cosmin Ciotloș, Andrei Dósa
Moderator: Anastasia Gavrilovici, masterandă SMS anul I
 
Lansarea este organizată în parteneriat cu Centrul de Excelență în Studiul Imaginii.
 
Axată în mare parte pe literatură și traducere, dar incluzând cronici de carte și film, eseuri pe teme diverse, interviuri, reportaje, „Poesis internațional” este una dintre cele mai consistente și complexe publicații literare din România ultimilor ani. Cu o primă serie cuprinzând 12 numere (apărute între 2010 și 2013) și o a doua în care au apărut alte 8 (între 2014 și 2017), „Poesis internațional” reprezintă un proiect cultural a cărui miză este să ofere o imagine clară a literaturii contemporane la nivel național și internațional.
„Autori din 18 țări, pe lângă România și Republica Moldova, stau laolaltă într-o construcție rizomatică în care un cititor atent și răbdător poate găsi tot felul de trimiteri și legături, de ușițe și tuneluri secrete care împânzesc freatica literaturii mondiale. Nu doar discursurile contemporane ne interesează, ci și revizitarea (sau reinterogarea) unor scriitori esențiali din trecut – așa încât în acest număr pot fi citiți poeți ca Arthur Rimbaud (într-o nouă și așteptată traducere, ce poartă amprenta lui Octavian Soviany), Robinson Jeffers (recuperat la mai bine de o jumătate de secol de la moarte, Jeffers a devenit una dintre figurile centrale ale poeziei americane din secolul XX, iar manifestul grupului Dark Mountain o demonstrează), Edwin Morgan (unanim recunoscut ca poetul național al Scoției, «poetry’s true son», după expresia lui Carol Ann Duffy) sau Lea Goldberg (atât de prețuită și astăzi în Israel încât chipul său va sta pe bancnota de 100 de șecheli).
Propoziţia lui Enzensberger de acum mai bine de o jumătate de secol, «Poezia e subversivă prin însăși natura ei», se întâlnește cu reflecţia contemporană a sirianului Adonis: «Poezia este, prin definiţie, antidespotism, antidictatură, antireligie». Desigur, pericolele sunt cunoscute – efemeritatea și didacticismul unui asemenea demers. Ele pot trăda literatura, transformând-o în vorbărie exemplificatoare, în propagandă sau în discurs gol, moralizator. Așadar, nu punerea în slujba unei ideologii sau a unei cauze, ci confesiunea netrucată, în stare să edifice pentru fiecare dintre noi un sens al rezistenţei în faţa atrocelui și a nedreptăţii.” (Claudiu Komartin)