Cursuri opționale pentru anul al III-lea, semestrul II

Studenții își vor alege trei cursuri, un curs din fiecare set.
Click aici pentru a merge direct la Setul II
Click aici pentru a merge direct la Setul III

Setul I

1.1 Conf. dr. Daniel Cristea Enache, Departamentul de Studii literare

Literatura de azi

Ce s-a întâmplat în literatura română după Revoluția din decembrie 1989? Starea și valoarea literaturii de astăzi. Mecanismele cenzurii ideologice și deplina libertate de creație. Turnul de fildeș și problemele societății. Scriitori noi. Ego- literatura și critica ei. Analize pe text și contextualizări.

Constantin Acosmei, Marius Ianuș, Ruxandra Novac, Ștefan Manasia, Radu Vancu, Dan Lungu, Filip Florian, Radu Pavel Gheo.

 

1.2 Conf. dr. Ion Manolescu, Departamentul de Studii literare

Literatură și ideologie comunistă

Atenție! La acest curs nu se pot face înscrieri directe. Înscrierea se face doar online în perioada precizată.

Cine au fost și ce au făcut liderii politici și activiștii comuniști în intervalul 1945- 1989? Cum a reușit „sistemul” să se impună în fața a milioane de oameni? Cât de mult a fost influențată literatura perioadei Dej și a „epocii Ceaușescu” de ideologia politică a comunismului? Au existat „literatura adevărată” și „rezistența prin cultură”? Activiști, metodiști, securiști – cum „operau” agenții de influență ai comunismului? Viața și opera scriitorului în comunism: reguli, norme, înțelegeri contractuale. „Productivitatea muncii”: cum ți se publica o carte? Cât, cum și ce recuperăm astăzi din literatura perioadei comuniste?

Studenții sunt invitați să descopere și să ofere răspunsuri la aceste întrebări în cadrul unui curs opțional de literatură română și ideologie cultural-politică. Incursiunea în lumea mutanților culturali ai comunismului îi va purta pe toți cei interesați în zone diverse ale trecutului: de la „fenomenul Pitești” la demolările „epocii de aur”, de la literatura manualelor școlare la textele antologiilor omagiale și de la „reportajele” lui Monciu-Sudinski la proza-document a generației ’80.

 

1.3 Prof. dr. Ion Bogdan Lefter, Departamentul de Studii literare

Doi experimentaliști postmoderni: Mircea Nedelciu și Gheorghe Crăciun

Despărțindu-se de neomodernism, literatura română postmodernă caută soluții cît mai ingenioase de reflectare a realității în text și de deschidere a textului către public: un nou experimentalism – efervescent, divers, ludic. Cursul prezintă contribuțiile în materie ale liderilor primului „val” postmodern lansat în proza românească în anii 1980, Mircea Nedelciu și Gheorghe Crăciun. Excepționali scriitori și totodată remarcabili eseiști, ei au propus simultan o practică și o teorie a textului postmodern. Cu sprijin în eseurile lor programatice, cursul urmărește traseele prozastice ale celor doi autori prin analize aplicate, de la Aventuri într-o curte interioară și Acte originale/copii legalizate la Femeia în roșu și Pupa russa.

Bibliografie:

Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, Editura Cartea Românească, București, 1989

Monica   Spiridon,   Ion   Bogdan   Lefter,  Gheorghe  Crăciun, Experimentul literar românesc postbelic, Editura Paralela 45, Pitești, 1998

Mihaela Ursa, Gheorghe Crăciun. Monografie, Editura Aula, 2001 Al.Th. Ionescu, Mircea Nedelciu. Monografie, Editura Aula, 2001

Facultativ:

Ion Bogdan Lefter, 7 postmoderni: Nedelciu, Crăciun, Müller, Petculescu, Gogea, Danilov, Ghiu, Editura Paralela 45, Pitești, 2010

Ion Bogdan Lefter, O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească, Editura Paralela 45, Pitești, 2010.

 

1.4 Conf. dr. Simona Popescu, Departamentul de Studii literare

Ce este un autor?

Pornind de la întrebarea lui Michel Foucault, Ce este un autor?, încercăm niște răspunsuri pornind de la cîteva personaje-naratori (din romane românești aparținînd unor varii perioade literare) care se ocupă, mai mult sau mai puțin, cu scrisul/literatura: Catastihul amorului, Craii de Curtea-Veche (Mateiu Caragiale),  Jocurile Daniei (Anton Holban), Patul lui Procust (Camil Petrescu), Marea (Hortensia Papadat-Bengescu), Vizuina luminată (M. Blecher), Șantier (Mircea Eliade), Zenobia (Gellu Naum), Paltonul de vară (Mircea Horia Simionescu), Ocheanul întors (Radu Petrescu), Clopotul scufundat (Livius Ciocârlie), Femeia în roșu (Mircea Nedelciu, Mircea Mihăieș, Adriana Babeți), Probleme cu identitatea (variaţiuni în căutarea temei) (Mircea Nedelciu), Trupul știe mai mult (Gheorghe Crăciun), Derapaj (Ion Manoescu), etc.. Se adaugă și căteva volume de poezie (în care, adesea, tema este chiar poezia): Stanțe burgheze (Bacovia), Poesii (Mircea Ivănescu), Spectacol (Leonid Dimov), Spectacol cu Dimov (Șerban Foarță), Levantul (Mircea Cărtărescu), Antologia poeziei generației 8o (antologator Alexandru Mușina), etc.

Ne interesează cum vede/înțelege literatura (și rostul ei) fiecare dintre ei (personaje-autori, autori). Care este relația lor cu ceea ce numim realitate, etc.

Primele două cursuri vor fi teoretice (discuție despre autobiografie, autoficțiune, modernism/postmodernism/metamodernism și alte post-postmodernisme, reprezentări ale autorului și în alte arte).

Unele dintre cursuri includ și “aplicații practice”, de scriere literară, legate de un autor sau altul.

Evaluarea va consta într-un eseu despre unul dintre autori (la alegere).

Bibliografie critică generală (la care se vor adăuga, pe parcurs, multe alte titluri):

  • Michel Foucault, Ce este un autor? (Editura Ideea, 2004, p. 36-54)
  • Hugo Friedrich, Structura liricii moderne (Editura pentru Literatura Universală, 1969, p. 10-18)
  • Marcel Raymond,  De la Baudelaire la suprarealism (Editura Univers, 1970, p. 61-68)
  • Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității (Editura Polirom, 2005, p. 134-145; p. 257-260)
  • Nicolae Manolescu, Arca lui Noe (Editura Cartea Românească, 2018)

 

1.5 Asist. dr. Ștefan Firică, Departamentul de Studii literare

O panoramă a romanului românesc interbelic

Amestecând mai multe taxonomii de ieri și de azi, proza interbelică poate fi imaginată ca un spațiu „heterotopic” populat de romane sociale, psihologice, sentimentale, autobiografice, (științifico-)fantastice, satirice, balcanice, eseistice, rurale, urbane, ale copilăriei, ale adolescenței, ale experienței, ale gloatei, ale feminității, ale evreității, balzaciene, proustiene, experimentale, de consum, ale mahalalei ș.a.m.d. Cursul vă propune să (re)citiți și discutați romane „minore” și „majore”, „de raftul „întâi”, „doi” și „trei” ale anilor 1920-’30, care vă plac sau v-au plăcut cândva, chiar dacă nu sunt pomenite printre „operele canonice”. Lista se va contura și în funcție de preferințele voastre și va fi pretextul unor abordări interactive. Pe fundalul acestui peisaj divers, și siluetele marilor scriitori vor apărea într-o altă lumină.

 

1.6 Lect. dr. Iulian Băicuș, Departamentul de Studii literare

Eseul românesc, între literatură și filosofie

Tematica acestui curs opțional va conține o abordare interdisciplinară a literaturii romane din perspectiva interferențelor cu câmpurile conexe literaturii cum ar fi studiul ideilor, estetica, sociologia în raport cu Istoria civilizației române moderne a lui Eugen Lovinescu, studiile contemporane ale profesorului Paul Cornea, sau stilistica ilustrate în special în opera lui Tudor Vianu, Arta prozatorilor români și Estetica, istoria filosofiei sau logicii în opera lui Nae Ionescu, jurnalele intime ale lui Mihail Sebastian și Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mulțumit, opera în limba română și franceză a lui Emil Cioran, Caietele lui Emil Cioran, opera autobiografică a lui Eugen Ionescu, filosofia și psihologia socială, eseul lui Mircea Vulcănescu Dimensiunea romanească a ființei, eseurile lui Benjamin Fondane, Conștiința tragică și Baudelaire și experiența abisului, eseuri despre specificul național din Istoria literaturii romane, de G.Călinescu, Psihologia poporului roman de Dumitru Draghincescu, eseuri extrase din antologia lui Iordan Chimet, Dreptul la memorie, istoria religiilor cu analiza unor texte scrise de Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu, fie cu caracter literar fie eseistic, din volumele Oceanografie, nuvelele fantastice ale lui Mircea Eliade, romanele și prozele scurte ale lui Ioan Petru Culianu, studiile sale de istoria religiilor, ontologia și eseurile lui Constantin Noica, operele lui Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, Jurnalul de la Păltiniș, studiile estetice și filosofice ale lui Andrei Pleșu, Jurnalul de la Tescani, Scrisori către fiul meu, eseurile lui Horia Roman Patapievici, Drum în bătaia săgeții și Omul recent.

Bibliografia va fi pusă la dispoziție studenților audienți ai cursului.

 

1.7 Lect. dr. Cristina-Ioana Dima, Departamentul de Studii literare

Cărți populare și romane fantasy. Din paraliteratura de ieri și de azi

Există o literatură pe cât de îndrăgită, de captivantă, pe atât de puțin studiată și luată în seamă de programe școlare, manuale sau cursuri. O literatură considerată mereu apanajul ignoranței și naivității, care nu se socotește între lecturile copilului atunci când părinții se plâng de faptul că cei mici „nu mai citesc nimic în ziua de azi”. Cărțile populare de odinioară și literatura fantasy din prezent sunt a priori înscrise într-o zonă culturală marginală, fiind etichetate nonșalant și depreciativ drept paraliteratură. Dar Alexandria și acele cărțulii „în cari nu se cuprind altele fără minciuni și basne” (cum spune Stolnicul Constantin Cantacuzino în secolul al XVII- lea) sau acele volume lucioase cu imagini viu colorate, destinate invariabil „copiilor de la 9 la 99 de ani”, poveștile din alte lumile posibile, au însoțit silențios și constant mainstream-ul cultural din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Câteodată, în momente de criză, când faliile unei ere încep să se miște, din fantele ce se deschid puterea lor de fascinație irumpe inexplicabil și spectaculos deopotrivă. În cadrul acestui curs va fi urmărit modul în care structuri, teme și motive ale poveștilor vechi și noi se reconfigurează de-a lungul timpului, fără altă pretenție decât aceea de a reînnoi neîncetat bucuria și magia lecturii.

Evaluarea finală va avea în vedere atât implicarea în discuțiile făcute de-a lungul semestrului, cât și o lucrare scrisă în care participanții la curs vor analiza comparativ texte din cele două paradigme literare puse în relație.

 


Setul II

C1. 2 Lect. dr. Melania ROIBU, Departamentul de lingvistică

Naraţie şi descriere în textul literar

Cursul tratează o temă specifică ţinând de Teoria textului. În partea introductivă, naraţia şi descrierea – elemente compoziţionale esenţiale – sunt încadrate în ansamblul celorlalte componente ale structurii textuale. Atât naraţia, cât şi descrierea, sunt definite şi analizate având în vedere statutul lor în textul literar şi valorile stilistice implicite. Se tratează, astfel, persoana, timpul, modalitatea etc. (pentru naraţie), precum şi structurile lexico-semantice şi gramaticale (pentru descrierea literară). Ample analize de text contribuie, de asemenea, la schiţarea unei stilistici diacronice a textului literar.

Evaluare: 50% – referat privind problemele tratate la curs; 50% – prezenţă activă la discuţii.

 

C2.2 Lect. dr. Cezar BĂLĂŞOIU, Departamentul de lingvistică

Discursul raportat

Discursul raportat are ca obiective prezentarea, discutarea şi ilustrarea teoriilor referitoare la DR – perspectiva tradiţională şi achiziţiile moderne în domeniul raportării, a principalelor tipuri de discurs (direct, indirect, indirect liber şi narativizat) şi a speciilor acestora, precum şi a elementelor care funcţionează ca declarative, în limba vorbită şi în limba literară.

 

C2.3 Prof. dr. Gheorghe CHIVU, Departamentul de lingvistică

Texte vechi româneşti

Obiectivul cursului:

Evidenţierea importanţei pe care o are studierea textelor vechi româneşti pentru formaţia unui filolog. Prezentarea dificultăţilor ridicate de cercetarea textelor româneşti anterioare epocii moderne (grafia, forma lingvistică, istoria textului). Deprinderea lecturii textelor vechi scrise cu alfabet chirilic şi cu alfabet latin (cu insistenţă pe scrisul etimologizant).

Programa analitică a cursului :

  1. Importanţa cunoaşterii textelor vechi româneşti
  • Textele vechi româneşti şi cercetarea istorică a culturii şi literaturii noastre.
  • Noţiuni generale despre ediţiile textelor vechi.
  • Sistemele ortografice vechi româneşti şi dificultatea interpretării grafiei vechilor noastre texte.
  • Greşeli în ediţii de referinţă ale textelor vechi româneşti apărute din cauza lecturii inadecvate a originalelor.
  1. Probleme ale cercetării textelor vechi româneşti
  • Sisteme ortografice vechi româneşti:
    1. Grafia chirilică: inventar, caracteristici, etape de evoluţie.
    2. Grafia cu litere latine: modelul maghiar, modelul polonez, modelul italian, modelul german. Scrierea etimologizantă.
    3. Sisteme ortografice româneşti din secolul al XIX-lea.
  • Studierea filologică a textelor vechi:
    1. Datarea textelor româneşti vechi.
    2. Localizarea textelor vechi româneşti.
    3. Filiaţia textelor vechi româneşti: texte mixte, copii, variante şi versiuni.
    4. Paternitatea textelor vechi româneşti.
    5. Editarea textelor româneşti.
  1. Cercetarea textelor vechi româneşti
  • Principii de interpretare a grafiei şi transcrierea ştiinţifică a textelor.
  • Modalităţi de cercetare ştiinţifică a textelor vechi româneşti.
  • Editarea ştiinţifică a textelor vechi româneşti. Tipuri de ediţii ştiinţifice.

Mod de evaluare :

– verificare periodică şi la finalul cursului;

– lucrare finală (în funcţie de rezultatele evaluării periodice).

Bibliografie minimală

  1. Elena Barborică, Liviu Onu, Mirela Teodorescu, Introducere în filologia românească. Orientări în tehnica cercetării ştiinţifice a limbii române, Bucureşti, 1978.
  2. Ion Gheţie, Al. Mareş, Introducere în filologia românească. Probleme. Metode. Interpretări, Bucureşti, 1974.
  3. Emil Vîrtosu, Paleografie româno-chirilică, Bucureşti, 1968.
  4. Pârvu Boerescu, Din istoria scrierii româneşti, Bucureşti, 2014.

 

C2.4 Prof. dr. Ariadna ŞTEFĂNESCU, Departamentul de lingvistică

Tipuri de discurs: analize aplicate şi metode teoretice de abordare

Cursul îşi propune să prezinte, dintr-o perspectivă tipologică, câteva domenii discursive, şi anume: discursul politic, discursul jurnalistic, discursul mediat electronic, corespondenţa. Totodată vom dezvolta câteva metode de analiză (avem aici în vedere teoria evaluării, a poziţionării şi a metaforei conceptuale). De asemenea, variaţia discursivă de care pomeneam mai sus este abordată şi dintr-o perspectivă diacronică, care ne va conduce şi la analiza unor „texte vechi” sau mai vechi (de secol 19). Vom avea în vedere comportamentul lingvistic al acestor discursuri în spaţiul cultural românesc, acest lucru presupunând investigarea acţiunilor de limbaj, funcţiilor limbajului, tipurilor de inferenţe, principiilor de comunicare, cadrelor de cunoaştere şi de opinie, cât şi principiiile de structurare ale discursului.

 

C2.5 Prof. dr. Emil IONESCU, Departamentul de lingvistică

Infinitivul românesc. Forme, funcțiuni și istorie

Cursul își propune o prezentare a problemelor pe care le prezintă infinitivul românesc, în perspectivă romanică și balcanică. În perspectivă romanică este înregistrată concurența cu conjunctivul. În perspectivă balcanică este explicată această concurență. Formele infinitivului românesc sunt explicate prin funcțiunile pe care acestea le îndeplinesc de-a lungul timpului.

Cursul se finalizează cu un examen scris constând în răspunsuri la 10 întrebări. Pe parcursul semestrului studenții vor întocmi scurte lucrări în care vor sintetiza problemele discutate în cursul precedent împreună cu soluțiile lor.

 

C 2.6 Prof. dr. Andra VASILESCU, Departamentul de lingvistică

Gramatică școlară

Atenție! La acest curs nu se pot face înscrieri directe. Înscrierea se face doar online în perioada precizată

Această temă este nou introdusă pe lista cursurilor opţionale, la propunerea studenţilor din ultimele promoţii şi se adresează celor care vor să devină  profesori de limba română.

După ce la examenele de LRC v-aţi străduit să arătaţi „ce ştiţi”, acum vă invit să spuneţi, cu onestitate, ce „nu ştiţi”, pentru a găsi împreună răspunsurile corecte în gramatici/manuale/didactici ale disciplinei. Este momentul să învăţaţi, să vă reamintiţi, să vă clarificaţi, să vă corectaţi înainte de a vă întâlni cu elevii voştri, care, veţi vedea, sunt mai exigenţi decât profesorii voştri.

Vă propun să răspundem împreună la următoarele întrebări:

  • Ce noţiuni de gramatică se predau în gimnaziu? Fără gramatică la liceu?
  • Ce ştiu? Ce nu ştiu? De unde şi cum pot învăţa pentru elevii mei?
  • Corect? Greşit? Intepretări alternative?
  • Cum integrăm viziunea din Gramatica Academiei cu gramatica din manuale?
  • Cum folosim în şcoală ceea ce am învăţat la facultate? Totul sau nimic?
  • De la gramatică teoretică la gramatică practică. Cum?
  • Noua concepţie didactică: gramatică pentru comunicare. Cum adică?
  • Cu ce rămân elevii după ce uită tot ceea ce au învăţat? Despre competenţe.

Veţi avea de jucat două roluri: pe cel al elevului la ora de gramatică şi pe cel al profesorului care caută soluţii eficiente de predare a gramaticii. Totul va fi riguros, simplu, clar pentru a da siguranţă de sine, dar problematizat,  pentru a genera creativitate şi colocvial, pentru a crea o atmosferă destinsă, aşa cum îşi doresc elevii…

 

 C.2.7 Lect. dr. Gabriela STOICA, Departamentul de lingvistică

Lingvistică romanică

Cursul propune, din perspectivă istoric-comparativă, o introducere în câteva aspecte esenţiale ale lingvisticii romanice. Vor fi abordate următoarele teme: conceptul de Romania (Romania occidentală/ Romania orientală; Romania submersa/ Romania nova etc.); de la latină spre limbile romanice: formarea limbilor şi dialectelor romanice

– parcurs istoric şi lingvistic; clasificarea/tipologia limbilor romanice; elementele constitutive ale limbilor romanice (substrat; strat; superstrat; adstrat); concordanțe și divergențe lingvistice specifice limbilor romanice (trăsături general romanice şi inovaţii particulare); locul limbii române între limbile romanice. O atenţie particulară o vom acorda lexicului romanic (mutaţii diacronice de inventar şi schimbări semantice): lexicul latin moştenit; substratul şi superstratul romanic; împrumuturile latino- romanice etc. Discuţiile teoretice vor fi însoţite de aplicaţii comparative pe fragmente de texte romanice reprezentative.

Evaluare: 30% – participare activă la curs + 70% – lucrare finală.
 


Setul III

3.1 Prof. dr. Ovidiu Verdeș, Departamentul de Studii literare 

Autobiografic și autobiografie în opera lui Marin Preda

Cursul investighează raporturile dintre textele de ficțiune și cele non-ficționale ale lui Marin Preda prin prisma distincției dintre autobiografic (fapte biografice punctuale sau implicite) și autobiografie (totalizare explicită a „vieții”). In exegeza lui Preda, textele non-ficționale sunt considerate, de regulă, anexe documentare ale textelor de ficțiune, pornind de la ideea că un scriitor se exprimă pe sine într-un mod mai personal sau mai profund în creația sa artistică prin comparație cu „mărturisirile” (inevitabil autocenzurate) pe care le poate face într-o autobiografie convențională. Scopul cursului este de a relativiza acest punct de vedere, arătând că între cele două serii de scrieri există raporturi intertextuale mai complexe și mai nuanțate.

 

3.2 Conf. dr. Oana Fotache, Departamentul de Studii literare

Forme ale istoriei literare în sec. XX-XXI. Teorie și aplicații

Cursul propune o trecere în revistă a principalelor teorii ale istoriei literare din ultimul secol, însoțită de o discuție aplicată asupra unor teme importante ale disciplinei: construcția obiectului istoriei literare, (auto)reprezentări ale istoricului literar, ideologii și manifeste, structuri și tehnici narative. Studiile de caz includ perspective teoretice structuraliste și post-structuraliste (de la Wellek și Warren, la Jauss la Moretti) și istorii recente ale literaturii române.

 

3.3 Prof. dr. Caius Dobrescu, Departamentul de Studii literare

Adevărata Filo-Sofie: continuum-ul rațiune-pasiune în literatură și arte

 

Traducerea literală a termenului filozofie, după cum știe toată lumea, este „iubire de înțelepciune”. În felul în care este înțeleasă în mod curent, „iubirea” din această formulă este metaforic-aseptizată. Ea exprimă, în sensul cel mai general, interesul, preocuparea constantă , fără a mai păstra o încărcătură emoțională propriu-zisă.

Dacă luăm, însă, termenul grec în literalitatea lui, dacă, altfel spus, ne gîndim la emoțiile puternice produse în și prin experiența gîndirii – vom descoperi, poate, că literatura este în mai mare măsură expresia „iubirii de înțelepciune” decît disciplina academică a filozofiei.

Pornind de aici, cursul nostru analizează diferite moduri de a construi raportul dintre rațiune și pasiune – de la conceptul lui Spinoza de „iubire intelectuală” și de la conceptul hegelian de „universalii concrete”, la teoriile contemporane ale inteligențelor multiple, sau la modul în care cognitivismul și neuroștiințele interpretează interacțiunea dintre gîndire și emoții.

Ipoteza de la care pornim este că literatura se bazează pe un proces de mimesis interior constelației facultăților cognitive. Literatura, altfel spus, este un teren de încercare pentru „mimarea” pasiunii prin rațiune și a rațiunii prin pasiune.

Precizez că, pentru a putea parcurge bibliografia recomandată,  este nevoie să puteți citi în engleză.

 

3.4 Conf. dr. Elena Ionescu, Departamentul de Studii literare

Mari dramaturgi ai secolului XX

Cursul propune o abordare a universului complex al dramaturgiei din secolul trecut, de la precursori ai teatrului modern la teatrul absurdului și „tinerii furioși”. Contexte, (re)dimensionări biografice, problematica diversificată, elemente specifice, provocări, perspective, implicații – sunt unele dintre reperele cursului. Totodată, vor fi prezentate și investigate ecranizări de referință ale unor creații dramatice.

Forma de evaluare: întrebări + eseu 60%, prezență activă 40%.

 

3.5 Lect. dr. Emil Moangă, Departamentul de Studii literare

Arhetipologie

Consecvent, improbabilitatea explicitării arhetipului ca limbaj implicit și transpunerea acestuia într-un alt limbaj al imaginilor. Semnul iconic care desemnează o valoare. Simbolul–icon. Simbolul ca nucleu de structură al operei și valoare simbolică – atom de structurare poetică. Exemple și comentariu de caz renascentist. Arte și arhetipuri. Rădăcinile ribozomatice ale transmisiunii arhetipurilor și diseminarea acestora între culturi, epoci, paradigme și limbaje specifice. Absorbirea unor noi semnificații despre înțelesul intrinsec al operei de artă: motivele, imaginile, povestirile și alegoriile drept manifestări ale „valorilor simbolice”. Interpretarea acestor valori simbolice: principiile corective ale istoriei simptomelor culturale. Variațiile metaforice ale arhetipului, cu exemple de opera de artă și literare supuse interpretării.

Verificare- eseu.

 

3.6 Prof.  dr. Andrei Cornea, Departamentul de Studii culturale 

Platon – filosof și autor literar

Platon n-a fost numai un foarte mare filosof, ci și un excepțional scriitor. Dialogurile sale, de multe ori pline de viață, de caracterizări psihologice remarcabile, de paradox, de ironie și dramatism, dar și de mituri și alegorii fundamentale în cultura universală, dovedesc un inegalabil geniu literar. Problema – veche de peste două milenii – este însă care e raportul între literar și filosofic la Platon. Servește literatura la explicitarea filosofiei? Are ea o valoare autonomă, conducînd acolo unde raționamentul devine neputincios? E numai un ornament al filosoficului, sau spune ceva fundamental, indisociabil de filosofic? Și întrebările acestea sunt cu atît mai serioase, cu cît Platon a opus filosofia literaturii, considerînd-o pe ultima puțin aptă de a servi unui scop educativ și edificator. Iată chestiunile principale pe care propun să le tratăm pe scurt la cursul propus.

 

3.7 Lect. dr. Adrian Stoicescu, Departamentul de Studii culturale

Studii de gen

Discursul centrat pe opozițiile de gen este, poate, la fel de divers ca încercările de justificare a elementelor care definesc opoziția binară. Trecând prin perspective biologiste și, mai apoi, procesualiste, studiile de gen, ajunse astăzi în momentul supremației performativismului individual, oferă un traseu sinuos între conformare și contestare identitară. Cursul va trece în revistă șase perspective teoretice care au marcat momente de cotitură în istoria unei discipline cu schimbări bruște de discurs.

 

3.8 Conf. dr. Narcisa Știucă, Departamentul de Studii culturale

Munci și sărbători

Continuă excursul de idei și demonstrații al cursului Chipuri, embleme și povești ale timpului prin sondarea altor forme de imaginare a timpului și de „domesticire” a lui. Vom vorbi despre repartizarea muncilor în raport cu principiile masculin / feminin, despre prestigiul sărbătorilor mărunte (abia marcate în calendarele creștine), despre comportamentul ritualizat dictat de „zilele mânioase” și despre racordarea omului tradițional – prin respectarea ritmului muncilor și al răgazurilor – la timpul cosmic.

Forma de evaluare: verificare, nota finală fiind compusă din 40 % intervenții orale și 60 % realizarea unui comentariu sintetic pe teme date și cu bibliografie specializată.

 

3.9 Prof. dr. Rodica Zane, Departamentul de Studii culturale

Privire etnologică asupra societăților (post)comuniste

Pornind de la proiectul unei antropologii postcomuniste, cursul propune ca teme de reflecție atât aspecte ale României contemporane, cum ar fi: trecut, memorie și nostalgie / migrație, familie și noile tehnologii, cât și aspecte ale vieții în timpul comunismului: statul comunist și statutul femeii / viață cotidiană, consum și penurie. Referința va depăși spațiul național prin studii de caz asupra altor societăți foste comuniste din Europa.