Cursuri opționale pentru anul al III-lea, semestrul II

Studenții își vor alege trei cursuri, un curs din fiecare set.
Click aici pentru a merge direct la Setul II
Click aici pentru a merge direct la Setul III

Setul I

 

1.1 Conf. dr. Daniel CRISTEA-ENACHE

Scriitori români și evrei 

„Eu știu ceea ce sunt, și dificultățile, dacă există, nu pot fi decât în ceea ce sunt eu, nu în ceea ce scrie în registrele statului. Liber statul să mă decreteze vapor, urs polar sau aparat fotografic, eu nu voi înceta prin aceasta să fiu evreu, român și dunărean.” O frază din romanul lui Mihail Sebastian De două mii de ani sintetizează, în contextul epocii interbelice, modul în care un scriitor se raportează la propria identitate; și felul în care această identitate, în cazul scriitorilor evrei de limbă română, este plurală.
De la M. Blecher, B. Fundoianu/ Benjamin Fondane, Mihail Sebastian, N. Steinhardt, la Nina Cassian, Radu Cosașu, Paul Cornea, Antoaneta Ralian, Ov. S. Crohmălniceanu, Lucian Raicu, Norman Manea, Adriana Bittel ș.a., cursul își propune să marcheze și să detalieze (prin analize pe text și contextualizări) consistența și originalitatea contribuțiilor literare și meta-literare ale unor autori evrei din cultura română, din epoca interbelică și până la cea contemporană.

Bibliografie:
Camelia Crăciun, Scriitori evrei de limbă română: de la rebeli marginali la critici canonici, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2019
Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, ediția de la Editura Minerva, București, 1972-1975; sau ediția de la Editura Universalia, București, 2003
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, ediția a II-a, revăzută și revizuită, Editura Cartea Românească, București, 2019
Răzvan Voncu, Scriitori evrei în cultura română, Editura Hasefer, București, 2020

 

1.2 Conf. dr. Ion MANOLESCU

Literatură și ideologie comunistă

Atenție! La acest curs nu se pot face înscrieri directe. Înscrierea se face doar online în perioada precizată

Cine au fost şi ce au făcut liderii politici şi activiştii comunişti în intervalul 1945-1989? Cum a reuşit „sistemul” să se impună în faţa a milioane de oameni? Cît de mult a fost influenţată literatura perioadei Dej şi a „epocii Ceauşescu” de ideologia politică a comunismului? Care sînt mecanismele educative ale culturii comuniste? Au existat „literatura adevărată” şi „rezistenţa prin cultură”? Viaţa şi opera scriitorului în comunism: reguli, norme, înţelegeri contractuale. „Productivitatea muncii”: cum ţi se publica o carte? Cît, cum şi ce recuperăm astăzi din literatura perioadei comuniste?

Studenţii anului III Litere sînt invitaţi să descopere şi să ofere răspunsuri la aceste întrebări în cadrul unui curs opţional de literatură română şi ideologie cultural-politică. Incursiunea în lumea mutaţiilor şi mutanţilor culturali ai comunismului îi va purta pe toţi cei interesaţi în zone diverse ale trecutului: de la „fenomenul Piteşti” la demolările „epocii de aur”, de la literatura manualelor şcolare la textele antologiilor omagiale şi de la „reportajele” lui Monciu-Sudinski la proza-document a generaţiei ’80.

 

1.3 conf. dr. Simona POPESCU

Ce este un autor?

Pornind de la întrebarea lui Michel Foucault, Ce este un autor?, încercăm niște răspunsuri pornind de la cîteva personaje-naratori (din romane românești aparținînd unor varii perioade literare) care se ocupă, mai mult sau mai puțin, cu scrisul/literatura: Catastihul amoruluiCraii de Curtea-Veche (Mateiu Caragiale),  Jocurile Daniei (Anton Holban), Patul lui Procust (Camil Petrescu), Marea (Hortensia Papadat-Bengescu), Vizuina luminată (M. Blecher), Șantier (Mircea Eliade), Zenobia (Gellu Naum), Paltonul de vară (Mircea Horia Simionescu), Ocheanul întors (Radu Petrescu), Clopotul scufundat (Livius Ciocârlie), Femeia în roșu (Mircea Nedelciu, Mircea Mihăieș, Adriana Babeți), Probleme cu identitatea (variaţiuni în căutarea temei) (Mircea Nedelciu), Trupul știe mai mult (Gheorghe Crăciun), Derapaj (Ion Manoescu), etc.. Se adaugă și căteva volume de poezie (în care, adesea, tema este chiar poezia): Stanțe burgheze (Bacovia), Poesii (Mircea Ivănescu), Spectacol (Leonid Dimov), Spectacol cu Dimov (Șerban Foarță), Levantul (Mircea Cărtărescu), Antologia poeziei generației 8o (antologator Alexandru Mușina), etc.

Ne interesează cum vede/înțelege literatura (și rostul ei) fiecare dintre ei (personaje-autori, autori). Care este relația lor cu ceea ce numim realitate, etc.
Primele două cursuri vor fi teoretice (discuție despre autobiografie, autoficțiune, modernism/postmodernism/metamodernism și alte post-postmodernisme, reprezentări ale autorului și în alte arte).
Unele dintre cursuri includ și “aplicații practice”, de scriere literară, legate de un autor sau altul.

Evaluarea va consta într-un eseu despre unul dintre autori (la alegere).

Bibliografie critică generală (la care se vor adăuga, pe parcurs, multe alte titluri):

  • Michel Foucault, Ce este un autor? (Editura Ideea, 2004, p. 36-54)
  • Hugo Friedrich, Structura liricii moderne (Editura pentru Literatura Universală, 1969, p. 10-18)
  • Marcel Raymond,  De la Baudelaire la suprarealism (Editura Univers, 1970, p. 61-68)
  • Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității (Editura Polirom, 2005, p. 134-145; p. 257-260)
  • Nicolae Manolescu, Arca lui Noe (Editura Cartea Românească, 2018)

 

1.4 conf. dr. Magda RĂDUȚĂ

Ficționalizarea memoriei recente: Romane românești postdecembriste

Cursul propune o investigare a reprezentărilor literare ale prezentului și trecutului recent, așa cum sunt ele configurate în proza românească post-1989. Studenții vor descoperi modalitățile prin care ficțiunea gerează și își aproprie formele diverse ale memoriei colective (cu toate traumele, clișeele și reconstrucțiile sale), în texte care modelează ficțional evenimente și procese socioistorice din ultimele trei decenii :

  • Revoluția din Decembrie (în romane semnate de Gabriela Adameșteanu, Mircea Cărtărescu, Bogdan Suceavă);
  • copilăria și adolescența în tranziție (în romane de Liliana Corobca, Diana Bădică, Bogdan-Alexandru Stănescu);
  • nostalgia (în prozele lui Dan Lungu) ;
  • migrația economică și descoperirea Occidentului îndelung fantasmat (în romane de Radu Pavel-Gheo, Ioana Baetica Morpurgo).

Selecția romanelor de mai sus este una orientativă; orice propunere suplimentară venită din partea studenților va fi binevenită.

 

1.5 lect. dr. Cristina DIMA

Literatură pentru cărturari. Scrieri românești în limbi străine

Ce scriau cărturarii noștri, atunci când o făceau doar pentru cercul restrâns al cunoscătorilor limbilor de cultură? Răspunsul este divers și poate surprinzător: povești auzite sau trăite, jurnale de călătorie, cărți de memorii, scrieri filosofice cu iz ocult sau pur și simplu scrisori.

Cursul este într-un fel o completare a celui de Istoria literaturii române. Epoca veche din anul I. El își propune să recupereze 8 texte scrise în slavonă, greacă sau latină (ale căror traduceri în limba română ne sunt astăzi accesibile), legate, într-un fel sau altul, de spațiul cultural al Țărilor Române în veacurile al XVI-lea –al XVIII-lea.

Examenul va consta în prezentarea uneia dintre operele studiate.

  1. Cine, când și pentru cine scrie? Contexte culturale. Problematica diglosiei în perioada premodernă
  2. Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor, cu o prefață a lui Martin Luther, de Georg Captivus Septemcastrensis
  3. Stavrinos și Palamed. Cronici în versuri despre Mihai Viteazul
  4. O călătorie în Siberia și China. Nicolae Milescu
  5. Ciudățenii: Aritmologhia lui Nicolae Milescu
  6. Dimitrie Cantemir Icoana de nezugrăvit a științei preasfinte
  7. Dimitrie Cantemir Viața lui Constantin Cantemir
  8. Dimitrie Cantemir Descrierea stării Moldaviei: de ieri și de azi
  9. Corespondența inedită a prințesei Maria Cantemir cu fratele ei, Antioh.
  10. Concluzii

 

1.6 lect. dr. Ștefan FIRICĂ

Recitind proza interbelică în secolul XXI

În perioada interbelică, genul formează un spațiu heterotopic populat cu proze sociale, politice, psihologice, autoficționale, balcanice, feminine, eseistice, ale copilăriei, adolescenței, periferiei, balzaciene, proustiene, avangardiste, ale evreității, experienței, de consum, satirice, fanteziste ș.a.m.d. Fiindcă o asemenea diversitate nu poate fi cuprinsă în cursul mare de istoria literaturii române, ne propunem să evadăm din perimetrul textelor canonice, cuprinse în bibliografiile „obligatorii”.

În primul curs, vom selecta împreună 4 texte scrise în anii 1920-‘40. Pornind de la (re)lectura lor, vom genera 4 (sau mai multe) teme de reflecție asupra interbelicului românesc, privit de la distanță.

Pe de o parte, e necesar să reconstituim cât mai credibil istoria culturală a epocii: vom discuta despre cenacluri, grupuri, instituții, polemici, scandaluri, greve, revolte, pentru a obține o imagine „de la firul ierbii” a câmpului literar din anii respectivi.

Pe de alta, fiindcă o scufundare totală în trecut nu e nici cu putință, nici de dorit, vom aplica literaturii de-atunci câteva filtre de-acum: preluate din cognitivism, feminism, teoria adaptării (în teatru, cinema), Balkan sau political studies, dar și din world literature, naratologie sau critică tematică, în funcție de alegerile făcute.

Astfel vom simți „pe viu” cum pot colabora studiile literare & culturale în practică, și nu doar în teorie. Va rezulta o viziune critică asupra prozei interbelice: una captată, în fiecare an, din alt unghi.

Evaluarea va consta în redactarea unor mini-eseuri.

 

1.7 lect. dr. Iulian BĂICUȘ

Eseul românesc între literatură și filosofie

Acest curs optional este centrat pe diferența dintre eseu și articolul publicistic, ambele având rădăcini filosofice, care apărea în paginile multor publicații, mulți dintre scriitorii interbelici căutau să-și câștige existența astfel. Americanii au o vorbă, aplicabilă perioadei, Publish or perish, publică sau dispari. Am în vedere să dicut cu studenții eseurile gingașe ale lui Paul Zarifopol, un scriitor foarte rafinat, Mircea Eliade, care ulterior a devenit unul din cei mai mari savanți din Istoria Religiilor, professor la Universitatea din Chicago, articolele lui Mihail Sebastian, un publicist evreu care a suferit un șoc atunci cînd idolul lui, profesorul Nae Ionescu i-a scris o prefață antisemite la romanul De două mii de ani, operele lui Emil Cioran în limba română, acesta a fost considerat un excellent stilist al limbii francize, pe care a folosoit-o după exilul la Paris, un eseu filosofic al lui Mircea Vulcănescu, un filosof în devenire, dar care a murit în închisorile comuniste, încercând să-și salveze un amic, Eugen Ionescu și războiul său polemic cu toată lumea, C.Noica, pasionat de logică dar și de literature, sistemul filosofic original al lui Lucian Blaga, publicistica interbelică a lui N.Steinhardt, Camil Petrescu cu Teze și antiteze, sau articolelle pe teme franceze scrise de Anton Holban. Acestea fiind spuse cursul optional se va strădui să descopere noi fațete ale operei acestor importanți autori, studiați acum din direcția fragmentului spre cea a întregului. Am ales drept temă a acestui opțional o zonă care nu este așa de bine explicată în timpul cursului central de Literatură interbelică, deoarece am simțit că acest opțional va completa informațiile pe care studenții le primesc de la colegii care sunt implicați în acest proces de predare, pe de o parte, pe de altă parte am simțit nevoia să construiesc o cheie de boltă peste articolele și cărțile pe care le-am publicat de-a lungul timpului. Feedback-ul primit de la studenți a fost foarte bun, cursul s-a bucurat de atenție, chiar în situația de pandemie, studenții s-au implicat și au ales teme foarte interesante de cercetare, care au completat foarte bine viziunea profesorală.

 

1.8 conf. dr. Simona DRĂGAN

Mijloace ale narativității în literatură și artele vizuale

Arta occidentală are câteva sute de ani de tradiții reprezentaționale, teoriile vorbind chiar de o „colonizare” a picturii sau sculpturii de către limbaj ca urmare a tendinței noastre de a conferi un sens rațional unei lucrări de artă. Pornind de la o serie de paralele ce s-au trasat adesea între pictură și literatură din antichitate și până în secolul al XIX-lea via Renaștere, cursul va urmări, în teorii și practici artistice, modul cum se constituie narativitatea cu ajutorul cuvântului și, respectiv, în artele vizuale. Temele abordate vor urmări ce este o pictură de „historia”, care e sensul „lecturii” unei imagini sau cum sugerează artele plastice (pictură, sculptură, gravură, varii manifestări artistice ale artei contemporane) coordonatele de timp și spațiu ori secvențele temporale. Unde găsim „pictură narativă” și ce ne mai transmite ea azi, sau cum descifrăm narativul în compoziții artistice elaborate, vor face obiectul unor analize practice de-a lungul cursului. Cursul se bazează pe cunoștințe de literatură universală, teoria literaturii, istoria artei și studii vizuale.

 

1.9 asist. dr. Laura DUMITRESCU

Revelion. O istorie culturală a melancoliei

Situată într-un punct de articulație în care se reunesc parțial filozofia și psihologia, melancolia constituie starea de dezinvestire în dinamica lumii, instalată pe de o parte, odată cu „un impas al modelelor ideale”(Marie-Claude Lambotte), pe de alta, odată cu suspendarea criteriilor prin care individul simte că este reprezentat. Chiar și atunci când această formă a simțirii este numai tulburare pasageră ori plictis închipuit, criza identității pe care o antrenează melancolia este, în termenii lui Freud, un doliu purtat în numele propriei ființe, la cumpăna dintre două ontologii. Discursul melancolic este una dintre cele mai pregnante forme de organizare emoțională în literatura secolului al XX-lea, fie și numai prin felul în care, pe fondul răului ce se perpetuează în cataclismele și în clivajele despre care autori ca Max Frisch sau Fernando Pessoa depun mărturie, generează un jurnal cu autor colectiv despre războiul interior purtat pentru recuperarea potențial improbabilă a luminii.

 

Setul II

 

2.1 prof. dr. Rodica ZAFIU

Perspective sociolingvistice asupra limbii române

Cursul urmărește câteva teme centrale ale sociolingvisticii contemporane, ilustrându-le prin trăsături și fenomene ale limbii române contemporane. Se vor discuta aspecte ale legăturii dintre limbă, societate și cultură, urmărind variația lingvistică în funcție de vârstă (limbajul tinerilor, diferențele de generație), de gen (limbaj al bărbaților/al femeilor) și de statutul social și nivelul de educație al vorbitorilor. Alte teme care vor fi discutate: adaptarea limbajului la situația de comunicare și la interlocutor; relația limbaj–identitate; relația limbaj–putere–ideologie; contactul lingvistic și fenomenele de bilingvism; politicile lingvistice și planificarea lingvistică; standardizarea limbii și atitudinile față de limbă. Se va urmări modul în care atitudinile prescriptive și acțiunile de standardizare depind de modul în care atât specialiştii, cât și vorbitorii obișnuiți își reprezintă limbile (și varietățile sociale, regionale sau istorice ale acestora), evaluându-le în funcție de ideologia dominantă (raționalistă, romantică, puristă, utilitaristă etc.) și sub influența unor mituri lingvistice (idei răspândite, simplificate, false sau doar pe jumătate adevărate). Vor fi discutate cazuri concrete în care normele limbii române au variat în timp, observând mai ales atitudinile actuale ale vorbitorilor față de unele fenomene lingvistice (calcuri şi împrumuturi din limbi străine, particularități regionale, diminutive, repetiții, cacofonii, dezacorduri gramaticale etc.).

Forma de evaluare: stabilirea notei finale se va face în funcţie de participarea activă la discuţii şi pe baza unei lucrări prezentate în scris şi susţinute oral. Lucrarea finală (de 5-7 p.) va urmări un caz concret de variație sociolingvistică, la alegerea studentului. Participanții la curs vor primi o listă cu sugestii de teme şi vor discuta cu profesorul, din timp, temele alese (eventual legate de lucrarea de licență în curs de elaborare).

 

2.2 prof. dr. Emil IONESCU

Infinitivul românesc. Forme, funcțiuni, istorie

Cursul își propune o prezentare a problemelor pe care le prezintă infinitivul românesc, în perspectivă romanică și balcanică. În perspectivă romanică este înregistrată concurența cu conjunctivul. În perspectivă balcanică este explicată această concurență. Formele infinitivului românesc sunt explicate prin funcțiunile pe care acestea le îndeplinesc de-a lungul timpului.

Cursul se finalizează cu un examen scris constând în răspunsuri la 10 întrebări. Pe parcursul semestrului studenții vor întocmi scurte lucrări în care vor sintetiza problemele discutate în cursul precedent împreună cu soluțiile lor.

 

2.3 prof. dr. Andra VASILESCU

Comunicare interculturală

Atenție! La acest curs nu se acceptă înscrieri directe, înscrierile se vor realiza doar prin intermediul formularului online de înscriere.

Premise. Fenomenul globalizării presupune tot mai multe şi mai diverse contacte între indivizi provenind din culturi diferite: întâlniri politice, negocieri economice, educație școlară/academică în alte țări decât cea de origine, schimburi culturale, oportunități de lucru în străinătate, emigrare, turism etc. Toate aceste experiențe, depășind granițele culturii în care ne naștem, sunt experiențe interculturale: individul se confruntă cu obiceiuri, concepții, credințe, valori noi, interacționează cu oameni cu atitudini diferite de cele cunoscute lui, care gândesc, vorbesc, acționează altfel. Pentru a comunica eficient într-o societate nouă individul trebuie să învețe să abordeze diferențele, să se adapteze lor, construindu-și o personalitate interculturală.

Scopul cursului. În accepție antropologică, cultura reprezintă ansamblul modurilor de viață, valorilor, credințelor, patternurilor de gândire, normelor de comportament etc. specifice unei societăți. În plan teoretic, cursul va răspunde la două întrebări: Cum influențează cultura modul în care comunicăm? Care este relația dintre limbă și cultură? În plan practic, cursul își propune să conștientizeze problema diferențelor culturale (engl. cultural awareness), contribuind la autocunoaștere și creșterea disponibilității de adaptare la diversitate. De asemenea, în condițiile în care cunoașterea interculturală este un obiectiv și al noilor programe de limba română, abordarea va oferi viitorilor profesori sugestii pentru activitățile școlare.

Concepția cursului. Acest curs reprezintă o introducere în teoria comunicării interculturale, familiarizând studenții cu acest domeniu eclectic, care reunește și armonizează elemente din domenii diverse: antropologie, sociologie, semiotică, psihologie, comunicare, lingvistică. Este un curs conceput interactiv, combinând prelegerile cu dezbaterile și comunicarea experiențelor personale, testele de autocunoaştere, studiul de caz, analizele pe text.

Tematica. Sunt abordate următoarele teme: Cultura – definiţii antropologice şi discursive • Competenţa de comunicare culturală vs. competenţa de comunicare interculturală • Teorii ale comunicării interculturale • Parametrii de variaţie culturală • Reflectarea parametrilor de variaţie culturală în comunicare (comunicarea verbală şi nonverbală) – stiluri culturale de a vorbi • Tipuri culturale de discurs • Identitatea socială şi sinele în abordare interculturală • Puterea şi dominarea din perspectivă interculturală • Emoţia din perspectivă interculturală • Sursa neînţelegerilor în comunicarea interculturală • Adaptarea interculturală – şocul cultural, aculturarea • Traducerea – act de comunicare interculturală • Educaţia interculturală – cultură/personalitate/educaţie; enculturare, aculturarere.

Evaluarea. Studenții pot alege între două modalități de evaluare: a) evaluare continuă (participarea constantă la discuții + prezentarea orală a unei probleme documentate, la alegerea studentului); b) examen scris (studenții se documentează pe o temă la alegere, pe care o vor prezenta în scris răspunzând unei cerințe particulare formulate de profesor).

Precizare. Dacă la acest curs se vor înscrie studenți străini, cursul se va ține ”bilingv”, română și engleză (i.e. suport de curs în română și engleză, PPT în română, limba cursului engleză cu traducere în română dacă/unde e nevoie). Studenții români vor da examenul în română, studenții străini vor da examenul în engleză.

 

2.4 Prof. dr. Ariadna ŞTEFĂNESCU

Tipuri de discurs: analize aplicate şi metode teoretice de abordare

Ne propunem să prezentăm în acest curs, dintr-o perspectivă tipologică, câteva genuri discursive, şi anume: discursul politic, jurnalistic, mediat electronic și delaționar. Totodată vom dezvolta câteva metode de analiză aplicată (bazate pe teoriile polifoniei, dialogului a evaluării în discurs și a politeții). Abordăm aceste genuri discursive sincronic şi diacronic, ceea ce va conduce la analiza unor „texte mai vechi” (de secol 19). Vom avea în vedere particularitățile acestor discursuri în spațiul cultural românesc, încercând să identificăm aspectele care predomină într-o perioadă istorică, acest lucru presupunând investigarea pragmatică, din unghi social, cultural și contextual a acestor discursuri. Scopul cursului este pe de o parte descriptiv-informativ, pe de altă parte analitic. Dorim ca studenții, în urma interactivității la ore și a parcurgerii bibliografiei, să poată aplica riguros concepte din una sau mai multe teorii discursive, integrate într-o metodă (proprie) de analiză adaptată obiectului investigat, fiind sistematici și originali. Pentru acest curs este nevoie ca noțiunile de pragmatică, stilistică și teorie literară, predate anterior, să fie cunoscute.
Bibliografia particulară va fi dată la fiecare tip de discurs discutat.
Evaluarea va fi continuă și pe baza unui referat (de maximum 6 pagini) pe o temă atinsă la curs sau nouă, la alegerea studentului, dar discutată în prealabil cu profesorul în vederea stabilirii metodei de lucru.
Bibliografia orientativă
• Biber, Douglas, Ulla Connor, Thomas A. Upton, Discourse on the Move, John Benjamins Publ. Comp.
• Cutting, Joan, Pragmatics and Discourse. A resource book for students, [Routledge English Language Introductions], London, New York, Routledge.
• Maingueneau, Dominique, 2005, Pragmaică pentru discursul literar, Iaşi, Institutul European.
• Mey, Jacob L. (ed.), 1998, Concise Encyclopedia of Pragmatics, Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo, Elsevier.
• Moeschler, Jacques, Anne Reboul, 1999, Dicţionar enciclopedic de pragmatică, Cluj, Editura Echinox.

 

2.5 CS I dr. Emanuela TIMOTIN

Texte vechi românești

Obiectivul cursului:

Evidenţierea importanţei pe care o are studierea textelor vechi româneşti pentru formaţia unui filolog. Prezentarea dificultăţilor ridicate de cercetarea textelor româneşti anterioare epocii moderne (grafia, forma lingvistică, istoria textului). Deprinderea lecturii textelor vechi scrise cu alfabet chirilic şi cu alfabet latin (cu insistenţă pe scrisul etimologizant).

Programa analitică a cursului :

  1. Importanţa cunoaşterii textelor vechi româneşti
  • Textele vechi româneşti şi cercetarea istorică a culturii şi literaturii noastre.
  • Noţiuni generale despre ediţiile textelor vechi.
  • Sistemele ortografice vechi româneşti şi dificultatea interpretării grafiei vechilor noastre texte.
  • Greşeli în ediţii de referinţă ale textelor vechi româneşti apărute din cauza lecturii inadecvate a originalelor.
  1. Probleme ale cercetării textelor vechi româneşti
  • Sisteme ortografice vechi româneşti:
    1. Grafia chirilică: inventar, caracteristici, etape de evoluţie.
    2. Grafia cu litere latine: modelul maghiar, modelul polonez, modelul italian, modelul german. Scrierea etimologizantă.
    3. Sisteme ortografice româneşti din secolul al XIX-lea.
  • Studierea filologică a textelor vechi:
    1. Datarea textelor româneşti vechi.
    2. Localizarea textelor vechi româneşti.
    3. Filiaţia textelor vechi româneşti: texte mixte, copii, variante şi versiuni.
    4. Paternitatea textelor vechi româneşti.
    5. Editarea textelor româneşti.
  1. Cercetarea textelor vechi româneşti
  • Principii de interpretare a grafiei şi transcrierea ştiinţifică a textelor.
  • Modalităţi de cercetare ştiinţifică a textelor vechi româneşti.
  • Editarea ştiinţifică a textelor vechi româneşti. Tipuri de ediţii ştiinţifice.

Mod de evaluare :

– verificare periodică şi la finalul cursului;

– lucrare finală (în funcţie de rezultatele evaluării periodice).

Bibliografie minimală

  1. Elena Barborică, Liviu Onu, Mirela Teodorescu, Introducere în filologia românească. Orientări în tehnica cercetării ştiinţifice a limbii române, Bucureşti, 1978.
  2. Ion Gheţie, Al. Mareş, Introducere în filologia românească. Probleme. Metode. Interpretări, Bucureşti, 1974.
  3. Emil Vîrtosu, Paleografie româno-chirilică, Bucureşti, 1968.
  4. Pârvu Boerescu, Din istoria scrierii româneşti, Bucureşti, 2014.

 

2.6 conf. dr. Gabriela STOICA

Lexicul limbilor romanice – convergențe și divergențe diacronice

Atenție! La acest curs nu se pot face înscrieri directe. Înscrierea se face doar online în perioada precizată

Cursul propune o schiţă de evoluţie a lexicului limbilor romanice, din perspectivă istoric-comparativă. Sunt discutate câteva teme introductive: conceptul de Romania (definire, delimitări); desprinderea limbilor romanice de faza latină originară: formarea limbilor şi dialectelor romanice (parcurs istoric şi lingvistic); tipologia limbilor romanice; locul românei între limbile romanice. Cursul are în prim plan vocabularul limbilor romanice, urmărind stratificarea etimologică (stratul latin: lexicul latin moştenit – mutaţii diacronice de inventar şi schimbări semantice; substratul, superstratul şi adstratul limbilor romanice), cu evidenţierea elementelor specifice de concordanţă şi/sau divergenţă (trăsături general romanice şi inovaţii particulare anumitor limbi). Discuţiile teoretice propriu-zise sunt însoţite de analize de text (fragmente de texte romanice, comparative; primele texte romanice etc.).

Evaluare: 30% – participare activă la curs + 70% – lucrare finală.

 

2.7 lect. dr.  Melania ROIBU

Narație și descriere în textul literar

Cursul tratează o temă specifică ţinând de Teoria textului. În partea introductivă, naraţia şi descrierea – elemente compoziţionale esenţiale – sunt încadrate în ansamblul celorlalte componente ale structurii textuale. Atât naraţia, cât şi descrierea, sunt definite şi analizate având în vedere statutul lor în textul literar şi valorile stilistice implicite. Se tratează, astfel, persoana, timpul, modalitatea etc. (pentru naraţie), precum şi structurile lexico-semantice şi gramaticale (pentru descrierea literară). Ample analize de text contribuie, de asemenea, la schiţarea unei stilistici diacronice a textului literar.

Evaluare: 50% – referat privind problemele tratate la curs; 50% – prezenţă activă la discuţii.

 

2.8 lect. dr. Cezar BĂLĂȘOIU

Discursul raportat

Cursul opțional Probleme ale discursului raportat își propune ca obiective să prezinte, să discute şi să ilustreze două tipuri de teorii referitoare la discursul raportat: perspectiva tradiţională şi perspectiva modernă asupra raportării. În cele opt întâlniri de curs vom discuta pe rând principale tipuri de discurs raportat: narativizat, indirect, indirect liber, direct și direct liber, precum şi diferite actualizări ale acestora. Textele pe care vom aplica sunt de limbă vorbită şi literară, limbă veche și contemporană, cu multe exemple din proza românească ficțională.

Prelegerile beneficiază de suportul cursului omonim, apărut la Editura Universității București în 2017, precum și de o largă bibliografie de specialitate, pe care o punem la dispoziția studenților.

 

2.9 lect. dr. Roxana EICHEL

Gen, feminism și literatură – perspective teoretice  

Cursul ar putea fi cel mai bine descris printr-o serie de întrebări la care va încerca să răspundă, prin problematizare și dezbatere. Așadar: Cum putem citi, din perspective feministe, literatura – ce libertăți, ce consecințe și ce limite aduce într-o cultură o astfel de încercare? Putem introduce sau consolida astfel într-un canon, pe baze coerente și legitime, poziția literaturii scrise de femei? Este acest tip de discurs critic doar un tribunal al dominației masculine în cultura literară – atât în cea română, cât și ? Care sunt principalele controverse și prejudecăți care însoțesc receptarea unei teorii percepute ca puternic înregimentată ideologic și politic?

EN: Gender, Feminist Theory, and Literature

This course can be described by referring to a set of questions it attempts to clarify, through theoretical reflection and debate. What are the terms and ideas we can justly employ to discuss identity (gender identity, in particular) in literature? Feminist theory is often quoted as an “empowering practice of reading” (Pam Morris, 1993)  – what are the consequences and/or limits of this perspective? What is female autorship and how does the literary field create a space for women writers in a literary canon? To what extent do gendered perspectives influence how we define, read and interpret literature? Finally, is the feminist critical discourse nothing but a symbolic trial of masculine domination in literary cultures?


Setul III

 

3.1 prof. dr. Caius DOBRESCU

Adevărata Filo-Sofie: continuum-ul rațiune-pasiune în literatură și arte

Demersul nostru (al nostru, adică al celor ce ne vom angaja împreună pe această cale de prospectare și reflecție) pornește de la înțelegerea în sens literal a noțiunii de filozofie: „iubire” de înțelepciune. Vom analiza toate elementele acestui raport de comunicare (cine iubește, cine este iubit, care este spectrul emoțional și afectiv acoperit de „iubire”), în funcție de devenirea lor socio-culturală și istorică. Ne va interesa și modul în care „sofia” este definită (constituită?) prin acestă puternică investiție emoțională, ca și modurile în care înțelepciunea, orice ar fi ea și oricum ar fi definită, răspunde (sau nu…) acestei „iubiri”. Ipoteza noastră de lucru este că, definită din această perspectivă, care implică dimensiunea emoțional-afectivă în cel mai înalt grad în procesul gîndirii, literatura, sub diferitele ei forme (dar, în special, poezia) se află adeserori mai aproape de condiția originară a filo-sofiei, decît disciplina propriu-zisă a filozofiei. Ne propunem să intrăm în dialog, pe toate aceste teme, cu filozofii înșiși, cu pasionanta cercetare contemporană a proceselor mentale, dar și cu scriitori contemporani ei înșiși preocupați de regîndirea condiției literaturii.

 

3.2 lect. dr. Bogdan TĂNASE

Autobiografic și autobiografie în opera lui M. Preda

Cursul investighează raporturile dintre textele de ficțiune și cele non-ficționale ale lui Marin Preda prin prisma distincției dintre autobiografic (fapte biografice punctuale sau implicite) și autobiografie (totalizare explicită a „vieții”). In exegeza lui Preda, textele non-ficționale sunt considerate, de regulă, anexe documentare ale textelor de ficțiune, pornind de la ideea că un scriitor se exprimă pe sine într-un mod mai personal sau mai profund în creația sa artistică prin comparație cu „mărturisirile” (inevitabil autocenzurate) pe care le poate face într-o autobiografie convențională. Scopul cursului este de a relativiza acest punct de vedere, arătând că între cele două serii de scrieri există raporturi intertextuale mai complexe și mai nuanțate.

 

3.3 prof. dr. Oana FOTACHE

Romanul secolului XXI

Cursul își propune să panorameze diversitatea culturală, tematică și stilistică a celui mai influent gen – romanul –, în primele două decenii ale secolului XXI. Pornind de la teoriile recente ale narațiunii și de la viziunea asupra romanului ca formă de cunoaștere, discuțiile de la curs vor urmări interpretarea unor teme ca migrația, identitatea personală și colectivă, relația individului cu societatea sau conștiința istorică. Studiile de caz aduc laolaltă autori originari din Europa Occidentală (W.G. Sebald, Jonathan Coe) și de Est (Gheorghi Gospodinov), din Israel (Amos Oz), India (Salman Rushdie, Aravind Adiga) și Nigeria (Chimamanda Ngozi Adichie), a căror singură notă comună – dincolo de celebritate – o dă percepția trecutului ca țară străină (David Lowenthal).

 

3.4 conf. dr. Delia UNGUREANU

Timpul regăsit: literatura mondială și filmul

În ultimele două decenii, două noi discipline – literatura mondială și cinemaul mondial – s-au dezvoltat în paralel, nu împreună, în ciuda faptului că se bazează pe un corpus teoretic comun și au în vedere adaptarea obiectului lor de studiu la nevoile unei lumi globalizante. Cursul analizează punctele de intersecție dintre aceste două discipline interogînd noțiunea de mondial din componența ambelor. Oare cinemaul mondial, atît ca obiect de studiu cît și ca disciplină își are originea în literatura mondială? Poate cinemaul mondial, în ciuda unei istorii vădit mai scurte, să contribuie la circulația literaturii mondiale într-un mediu nou? Cursul își propune să studieze literatura și cinemaul ca arte temporale, pornind de la ideea că ambele își găsesc specificul în modul în care abordează reprezentări diferite ale timpului care sînt condiționate cultural. Filmele și textele literare pot fi simultan foarte locale, specifice unui timp și spațiu date, dar și mondiale.
Cursul include o selecție de filme care se raportează la timp nu doar ca temă, cît mai ales ca principiu structural și structurant, precum și ca modalitate de creație a unei lumi distincte, sieși suficiente. Vom examina critic intersecțiile conceptuale dintre național, transnațional, global și mondial, problema circulației cinemaului și a literaturii atît prin circuitele de avangardă cît și prin cele mainstream, precum și relația de simultaneitate și/sau succesiune dintre literatura mondială și cinemaul mondial. Cursul include texte literare semnate de Marcel Proust, Virginia Woolf, Matsuo Basho, Cao Xueqin, Arseny Tarkovsky, Marguerite Yourcenar, precum și filme regizate de Martin Scorsese, Stephen Daldry, Raúl Ruíz, Andrei Tarkovsky, Akira Kurosawa, Wong Kar-wai și Paolo Sorrentino. Sursele secundare includ texte critice și teoretice semnate de Raúl Ruíz, Andrei Tarkovsky, Pheng Cheah, Dudley Andrew, Peter Cooke, Esther C.M. Yau.

Avînd în vedere că majoritatea textelor din bibliografia secundară sînt disponibile doar în limba engleză, cunoașterea limbii engleze la un nivel mediu este o precondiție a înscrierii la acest curs.

 

3.5 conf. dr. Elena IONESCU

Mari dramaturgi ai sec. XX

Cursul propune o abordare a universului complex al dramaturgiei din secolul trecut, de la precursori ai teatrului modern la teatrul absurdului și „tinerii furioși”. Contexte, (re)dimensionări biografice, problematica diversificată, elemente specifice, provocări, implicații – sunt unele dintre reperele cursului. Totodată, discuțiile vor fi completate de vizionarea unor adaptări cinematografice de referință ale unor creații dramatice.

Evaluare: eseu + fișe de lectură 60%, participare activă 40%.

 

3.6 lect. dr. Emil MOANGĂ
Labirint, spirale, centru: arhetipuri ale devenirii sinelui şi arhetipuri ale devenirii poetice

Globalitatea imaginii invocate de poet relevă totalitatea întregului psihic aflat în corespondenţă cu realitatea:”intenţia” lui de a cuprinde o lume nu e analogică asumării de către sine a lumii pentru a se autoanaliza conform unor noi exigenţe?
Pentru a recunoaşte deschiderea oricărei opere de artă către o “triplă alteritate” (apud Gilbert Durand) şi spre o circulaţie a împlinirii estetice şi a sensibilităţii, este descrisă condiţia de posibilitate, prevăzută de existenţa unor forme ahaice în spatele diferenţelor (a “diferenţelor şi asemănărilor specifice”). Cultura ca sistem deschis.
Peisaje ale sinelui, drumul către centru, cartografieri ale sinelui – analogii cu creația ca devenire poetică. Un număr de poeme din literatura universală este citat, pentru exemplificare, analiză şi interpretare.
Imagini şi conexiuni tipice ca reprezentări arhetipale izvorâte din preformele ireprezentabile. Fenomenele spontane ale dăruirii de formă. Indeterminarea de conţinut a arhetipului şi formele limitate de conştinţa ce determiă conţinutul, ca proces de simbolizare a modurilor de cunoaştere.
Simbolul – semn al cărui semnificat este veşnic absent, întrucât esenţa arhetipului este transcendentă; consecvent, improbabilitatea explicitării arhetipului ca limbaj implicit şi transpunerea acestuia într-un alt limbaj al imaginilor.
Centru şi circumferințe – unificare a contrariilor.
Spirala, ca semn cu funcţie magică, spirala labirintului ca probă inițiatică şi serpentinarea şarpelui ce-şi înghite coada ca simbol al totalităţii unificatoare au corespondent psihologic în globalitatea sinelui care se realizează prin autoanaliză a lumii (imaginii lumii) pe care o încorporează.

 

3.7 prof. dr. Narcisa ȘTIUCĂ

Constituirea cuplului în societatea tradițională românească

Cursul îşi propune să analizeze vârsta nepereche în societatea ţărănească românească:

  • Instituţiile tradiţionale implicate în iniţierea tinerilor;
  • Mijloacele de formare şi persuadare;
  • Modelarea opţiunilor matrimoniale;
  • Cadrele comunitare de intervenţie asupra individului (practici sociale curente şi festive, acte magico-rituale, discursuri verbale şi non-verbale);

Se vor studia:

  • Constituirea şi funcţionarea grupurilor de vârstă şi gen;
  • Cadrele cotidiene de manifestare şi de afirmare a acestora;

Câteva teme propuse:

  • Canoane estetice şi morale ale vârstei nubile; permisivitate şi limite;
  • Implicarea tinerilor în desfăşurări cutumiare (colindat, şezătoare, jocul duminical, ceremonii şi rituri agrare)
  • Mărci exterioare ale vârstei şi statutului

Evaluarea va consta în prezentarea orală, pe arcursul semestrului, a unui comentariu critic la un text/o serie de texte sociologice, etnografice sau folclorice.

 

3.8 conf. dr. Ioana FRUNTELATĂ

Experiențe liminale în expresii culturale

 

3.9 lect. dr. Adelina DOGARU

Orașul profund. Curs de etnologie urbană 

Cursul introduce studenții în subdomeniul antropologiei urbane folosind exemple etnografice și texte ale autorilor care joacă un rol central în demarcarea și elaborarea domeniului. Cursul își propune prezentarea sistemelor culturale ale mediului urban, de la practicile vieții cotidiene la ritualizările specifice. Studenții vor studia multiplele aspecte dezvăluite de analiza antropologică și metoda etnografică despre urban, cu aplicare asupra spațiului românesc. Se vor urmări teme precum: antropologia vieții de zi cu zi, simbolistică și reprezentări, rețele sociale și interacțiuni umane.