Cursuri opționale pentru anul al II-lea, semestrul I

Studenții își vor alege două cursuri, un curs din Setul I și un curs din Setul II (click aici pentru a merge direct la Setul II). 

Setul I

1.1. Prof. dr. Andra Vasilescu, Departamentul de Lingvistică – Gramatică școlară

Premise. Această temă este de curând introdusă pe lista cursurilor opţionale, la propunerea studenţilor din ultimele promoţii şi se adresează celor care vor să devină  profesori de limba română. Ea este cu atât mai mult de actualitate, cu cât s-a anunțat că gramatica se va reintroduce și în Curriculumul de liceu, după ce mulți ani a existat doar în cel de gimnaziu. Pentru optimizare, anul acesta cursul este programat paralel cu cursul de sintaxă sprijinind înțelegerea și aplicarea conceptelor.

Concepția cursului. Acest curs va fi atipic. Dacă la toate cursurile și examenele vi se cere să demonstrați „ce ştiţi”, eu vă invit să spuneţi, cu onestitate, ce „nu ştiţi”, pentru a găsi împreună răspunsurile corecte în gramatici/manuale/didactici ale disciplinei. Este momentul să învăţaţi pentru a umple lacunele, să vă reamintiţi, să vă clarificaţi, să vă corectaţi înainte de a vă întâlni cu elevii voştri, care, veţi vedea, sunt mai exigenţi decât profesorii voştri.

Vă propun să răspundem împreună la următoarele întrebări:

  • Ce noţiuni de gramatică se predau în școală?
  • Ce ştiu? Ce nu ştiu? De unde şi cum pot învăţa pentru elevii mei?
  • Corect? Greşit? Intepretări alternative?
  • Cum integrăm viziunea din Gramatica Academiei cu gramatica din manuale?
  • Cum folosim în şcoală ceea ce am învăţat la facultate? Totul sau nimic?
  • De la gramatică teoretică la gramatică practică. Cum?
  • Noua concepţie didactică: gramatică pentru comunicare. Cum adică?
  • Cu ce rămân elevii după ce uită tot ceea ce au învăţat? Despre competenţe

Veţi avea de jucat două roluri: pe cel al elevului la ora de gramatică şi pe cel al profesorului care caută soluţii eficiente de predare a gramaticii. Eu îmi propun să vă arăt cum să gândiți gramatica și să îi învățați același lucru și pe elevii voștri. Totul va fi riguros, dar simplu/simplificat, clar(ificat) pentru a da siguranţă de sine; problematizat,  pentru a genera creativitate; colocvial, pentru a crea o atmosferă destinsă, aşa cum îşi doresc elevii…

Evaluare. Studenții vor prezenta un portofoliu cu 20 de activități/exerciții de gramatică, concepute în spiritul actualei programe, pe care le-ar propune elevilor.

 

1.2. Conf. dr. Isabela Nedelcu, Departamentul de Lingvistică – Normă și abatere

Cursul îşi propune să analizeze diversele tipuri de greşeli care se produc la toate nivelurile limbii: fonetică, morfologie, sintaxă, lexic și semantică, precum și anumite abateri cauzate de inadecvarea stilistică a exprimării. Se vor discuta implicit o serie de aspecte legate de dinamica limbii române actuale: normele limbii literare (reflectate în lucrările normative), tendinţele care se manifestă în uz, influenţa engleză etc.

Cursul va fi în cea mai mare parte practic. Exemplele care se vor discuta vor fi extrase, în special, din presă şi din limbajul conversaţiei cotidiene.

Forma de evaluare: participare la discuţiile de la curs şi realizarea unui referat despre un tip de greşeală la alegere.

 

1.3. CS I dr. Manuela Nevaci, Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan -Al. Rosetti”, Academia Română – Dialectele românești din perspectiva geografiei lingvistice, în context european

Dialectele româneşti reprezintă o componentă importantă a limbii române. Pe baza surselor istorice se prezintă originea dialectelor româneşti şi permanentele contacte dintre românitatea nord şi sud-dunăreană.

Se vor preciza principalele particularităţi lingvistice ale dacoromânei şi ale dialectelor româneşti sud-dunărene (prin raportare la dacoromână). Un accent special se va pune pe ilustrarea graiurilor cu material audio.

Noţiunile de dialectologie se vor completa prin componenta de geografie lingvistică (atlase lingvistice româneşti, romanice şi europene).

Studenţii vor avea o participare activă, prin susţinerea unor referate pe baza bibliografiei stabilite, ateliere de lucru (transcriere de texte dialectale, interpretarea unor hărţi lingvistice, realizarea automatizată a unor hărţi lingvistice).

 

1.4. Conf. dr. Gabriel Mihăilescu, Departamentul de Studii literare – Feminin vs. masculin în Evul Mediu românesc

Cursul abordează o tematică de gen din perspective multiple: teologie, imagologie, comparatistică, istoria culturii, istoria mentalităților, istoria literaturii. Prima sa parte urmărește principalele momente pe care le înregistrează raportul dintre femeie și bărbat în cultura occidentală, din Antichitate până la începuturile modernității. În partea a doua a cursului, interesul se va focaliza pe diferitele aspecte ale confruntării feminității cu masculinitatea în lumea românească veche (secolele XV-XVIII): statutul juridic al femeii, feminin vs. masculin în viața cotidiană, dominația masculină în istoria cronicarilor, modelele medievale ale feminității, femei intelectuale în Evul Mediu românesc etc.

Tematică

  1. Curs introductiv
  2. Figura tutelară a bărbatului în epoca precreștină
  3. „Întoarcerea” femeii, la începuturile creștinismului
  4. Statutul femeii în Evul Mediu occidental
  5. Femei remarcabile în cultura medievală occidentală
  6. Feminin vs. masculin în vechile pravile românești
  7. Cotidianul feminin în lumea medievală românească
  8. Libertate și constrângere în aplicarea de facto a pravilelor
  9. Masculinitate dominantă în istoria cronicarilor
  10. Modelele feminității medievale (I): Fecioara Maria
  11. Modelele feminității medievale (II): Sf. Maria Egipteanca
  12. Femei intelectuale în cultura românească veche
  13. Feminin vs. masculin în opera lui D. Cantemir

 

1.5. Conf. dr. Simona Popescu, Departamentul de Studii literare – “Creative reading/ writing/ wreading”

Pentru că în Facultatea noastră de Litere nu mai există un cenaclu literar, în timp ce continuă să vină aici şi absolvenţi de liceu care-şi doresc să scrie literatură (poezie, proză, eseu) sau critică literară, un curs opţional de lectură şi scriere creatoare (“creative reading/ writing” sau, cu o formulă a poetului american Charles Bernstein, “creative wreading”) ar fi binevenit, cum binevenite sînt astfel de cursuri în universităţile mari din toată lumea. Educăm gustul estetic şi prin scris, nu doar prin citit. Citim şi altfel decît pentru examene.

Cursul se adresează celor care doresc să scrie literatură, dar şi celor care, mari cititori, îşi doresc să vadă cum e cînd scrii literatură. În anul II n-ai acumulat încă destulă informaţie pentru scrisul de poezie sau proză, ca un profesionist, dar există, în schimb, un mare entuziasm – care poate ajuta şi la recuperarea informaţiei! Nu trebuie să aşteptăm cursul de literatură contemporană de la sfîrşitul anului III ca să-i citim pe contemporani şi să încercăm să ne alăturăm lor!

 

1.6. Conf. dr. Răzvan Voncu, Departamentul de Studii literare – Literatură și politică la 1900. O istorie neconvențională a literaturii române în ,,la Belle Epoque”

Ideologiile și grupările literare sunt arareori doar literare. Cel mai adesea, ele au o și dimensiune politică, mărturisită sau nu. Privilegiată de lectura estetică a textului, dimensiunea literară nu o acoperă, însă, cu totul pe cea politică. Câteodată chiar, semnificațiile și reușitele unui curent se contabilizează – și este tocmai cazul unor curente dintre 1890 și 1918 – în alt plan decât cel estetic.

O istorie literară neconvențională (adică eliberată de tirania lecturii strict estetice) poate releva straturi nebănuite de semnificații în textura literaturii de la 1900. Partide și personalități politice, Casa Regală, mișcări sociale și influențe externe se ciocnesc în bătălia pentru încă plăpânda literatură română modernă. De la corifeii junimiști la tinerii ardeleni, o multitudine de idei, atitudini și luări de poziție își fac loc în textul literar, care devine adesea un palimpsest al actualității societății noastre.

Cursul își propune, prin intermediul tehnicilor de close reading, o incursiune în subsolul acestei relații dintre literatură și politică, într-o epocă în care se dă, de fapt, bătălia decisivă pentru o Românie modernă.

 

1.7. Lector dr. Cosmin Ciotloș, Departamentul de Studii literare – Formulele poeziei optzeciste

Despre poezia generației optzeci s-a scris mult și consistent: rapoarte de etapă sau, mai de curând, bilanțuri istorice. Debutanții de la începutul deceniului al nouălea sunt, astăzi, nume cu greutate ale literaturii contemporane. Programele universitare le alocă un spațiu distinct, dar, din rațiuni de cronologie, restrâns. Și anume în semestrul terminal, care panoramează nici mai mult, nici mai puțin decât șaptezeci de ani de producție literară.

Cursul încearcă să redreseze acest impas, propunând o lectură sistematică a unei formule cu care absolvenții de Litere ar trebui să fie familiarizați, în calitatea lor de cititori profesioniști. În cadrul întâlnirilor, vor fi luate în discuție atât nuanțele contextuale (ținând de ecloziunea generației, de principalele câmpuri de forțe care au propulsat-o, sau, dimpotrivă, au încercat s-o marginalizeze, de marile dezbateri teoretice etc.), cât și volumele-etalon, care vor fi supuse unei lecturi atente. Levantul lui Mircea Cărtărescu, Sinapsele lui Alexandru Mușina, Atelierele Marianei Marin, Cruciada întreruptă a lui Traian T. Coșovei, Ieșirea din apă a lui Ion Stratan, Hipermateria Magdei Cârneci: toate acestea vor configura o hartă a poeziei românești recente care, ca orice hartă, reprezintă punctul de plecare într-o aventură culturală.

 

1.8. Conf. dr. Elena Ionescu, Departamentul de Studii literare – Interferențe literatură – muzică

Cursul va aborda relația dintre literatură și muzică pornind de la Antichitate şi ajungând la secolul al XIX-lea. Explorarea epocilor și a textelor literare va fi completată de audiţii, materiale video, albume. Între reperele cursului se numără: mitologie și muzică; muzica – scop magic/religios şi divertisment; lirica monodică şi corală; rolul teatrului în cetatea greacă; locul muzicii în cadrul conceptului educativ platonic; divertismentul de masă la Roma şi preocupările literar-muzicale ale unor conducători; arta trubadurilor; Renaşterea: profilul curteanului desăvârşit; interferenţa artelor în Baroc; admiraţia reciprocă: poeţi, muzicieni şi pictori ai secolului al XIX-lea. În paralel, vor fi abordate opere literare în raport cu creațiile muzicale pe care le-au inspirat.

Evaluare: lucrare scrisă 70%, participare activă 30%

 

1.9. Conf. dr. Lucia Ofrim, Departamentul de Studii culturale – O introducere în istoria culturală a corpului

Cursul propune familiarizarea cu varietatea teoriilor sociale și culturale care încearcă să dea răspunsuri la întrebarea „Ce este un corp?” Vom analiza perspectivele propuse de Marcel Mauss, Robert Hertz, Mary Douglas, Maurice Merleau-Ponty, Erving Goffman, Pierre Bourdieu, David Le Breton, Jean-Jacques Courtine, Alain Corbin, Georges Vigarello și vom urmări abordări actuale prezente în aria de cercetare intitulată Body Studies.

Forma de evaluare: eseu final în baza bibliografiei

 

1.10. Conf. dr. Ioana Ruxandra Fruntelată, Departamentul de Studii culturale – Modele mitice și spațiu literar

 După o discutare a termenilor „mit” şi „spaţiu literar”, cu accepţii variate în istoria mai multor discipline umaniste, vom propune o definiţie a modelului mitic în literatură, şi câteva repere de interpretare a unor capodopere în proză din literatura română şi literatura universală. Fantasticul, ludicul, nostalgia arhetipului, realismul magic sau mitologiile personale ne vor conduce spre descifrarea unor texturi simbolice semnificative pentru explicarea unei creaţii sau spre un interspaţiu aflat la întâlnirea dintre text şi context şi favorabil deschiderilor antropologice. De la Cezara la Ulysse şi de la Şarpele la Aprilie spulberat (şi la alte opere pe care doriţi să le includeţi în tematica acestui curs), vom încerca să înţelegem de ce scrie un scriitor şi de ce avem nevoie de mit şi de literatură.

Mod de evaluare: realizarea unei lucrări științifice în care autorul să abordeze o operă literară din perspectiva propusă de cursul opțional.

 

Setul II

2.1.   Asist. dr. Minodora Bucur, Departamentul de Studii literare – Caragiale și dinamica textului; de la literatură la cinematografie și teatru

Cursul îşi propune o paralelă permanentă între textul lui Caragiale şi receptarea lui în diversele epoci (ecranizări cinematografice mai vechi şi mai noi, puneri în scenă obişnuite şi teatru radiofonic), fiind valorizate în felul acesta anumite aspecte sociale, politice, care ţin de mentalitatea culturală a vremii, şi nu în ultimul rând pune în discuţie valoarea “cuvântului” şi forţa de impact a acestuia, ieri şi azi.

 

2.2 .   Lector dr. Sebastian-Vlad Popa, Departamentul de Studii literare – Figuri mitologice în literatura română și universală

Cursul încearcă să lămurească problema mitologicului ca manifestare a principiului polarităţii în literatura tuturor genurilor: Euripide, Tirso de Molina, Molière, Shakespeare, Goethe, Eminescu, Caragiale, Creangă, Dostoievski, Arghezi, Blaga, Hasenclever, Nichita Stănescu şi autori contemporani.

 

2.3.  Dr. Eugen Ciurtin, cercetător științific I, director al Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române – Litere sacre: tematica religioasă în literatura română, 1723-2023

În ce cred și cum cred – în istoria literară a religiilor Valahiei – protagoniștii din Țiganiada, din Craii de Curtea-Veche sau din Levantul? Cum a permeat Islamul opera lui Cantemir? Dar masoneria pașoptismul? Dar spiritismul opera lui Hasdeu? Dar ateismul doctrinar de stat literatura proletcultistă? De ce își notează Eminescu „Eu sunt buddhist” și de ce primele Visări ale lui Ion Pillat sunt buddhiste? Cum a contribuit creștinismul ortodox la construcția naționalității literare în modernitate? Și cum a fost mai apoi deturnat în fascismele literare românești? Ce înseamnă „spiritualitate”, „religie” sau „ezoterism” în literatură? În ce fel citesc textele sacre ale mai multor religii scriitorii români? Cum și de ce au scris literatură savanții Eliade și Culianu? De ce și cum anume a scris Enescu muzică pentru un libret religios grecesc sau chiar unul indian?

„Stivuiți după religie“ (cum spune un vers al lui Claudiu Komartin), autorii canonici și autorii uitați a trei secole de literatură română, împreună cu vocile lor multiple și cu toate personajele lor, de la Sistema religiei muhamedane (1722) până la poezia și proza contemporană a lui Bogdan-Alexandru Stănescu sau Radu Vancu, sunt convocați pentru a constata, într-un exercițiu de metodă în premieră, cum istoria comparată a religiilor sprijină – între Asia și Europa – înțelegerea literaturii române.

Litere sacre: tematica religioasă în literatura română, 1723-2023

I. Istoria literaturii române și istoria europeană a religiilor: un exercițiu de metodă. II. Istorici ai religiilor ca scriitori: cum și de ce au scris literatură savanții M. Eliade șiI.P. Culianu, 1921-1991.

III. Islam: de la Sistema religiei muhamedane (1722) a lui Cantemir la islamul ezoteriștilor tradiționaliști literari din cercul lui Vâlsan și Vasile Lovinescu.

IV. Ortodoxia și naționalitatea literară, trei secole de construcție și destrucție. Cu o privire specială asupra Bucureștilor literari ai sec. al XVIII-lea și a deturnării creștinismului în fascismele literare românești.

V. Religia greacă : de la Odobescu la Pârvan la Al. Rosetti.

VI. Religia romană și construcția literară a cetățeniei române.

VII. Buddhism: de la Eminescu („Eu sunt buddhist“) înspre statuetele buddhiste dinainte (a lui Ion Cantacuzino și ale Junimii) și (pe masa pariziană a Visărilor buddhiste ale lui Ion Pillat) dinapoi.

VIII. Hinduism: Eminescu asiatic, alături de primul indianist român, Constantin Georgian, 1850-1904 (Opere asiatice inedite, București, Institutul de Istorie a Religiilor, 2017-2019, 3 vol.)

IX. Dinamism istorico-religios sincretic modern : de la pașoptiști ca francmasoni făuritori de țară la cercul spirít al lui Hasdeu.

X. Istoria literară a religiilor Valahiei : în ce și cum cred protagoniștii din Țiganiada, din Craii de Curtea-Veche și din Levantul?

XI. „Spiritualitate“: irizări istorico-religioase ale literaturii confuziei.

XII. Non-religia și ateismul : de la iluminismul șicanat la frontiera Republicii Literelor până la originile proletcultismului.

XIII. Religiile muzicii : Enescu complet, 1886-1954. Cu o privire specială asupra muzicii sale cu libret indian și grec.

XIV. „Stivuiți după religie“ : elemente istorico-religioase discrete în poezia și proza contemporană (Komartin, Vancu, B.-A. Stănescu vs. Cărtărescu și orizontul optzecist).

XV. Istoria religiilor în serviciul istoriei literare : rezultatele exercițiului de metodă.

Evaluare: prezență asiduă cu participare activă la dezbateri (30%), examen (70%).

 

2.4. Prof. dr. Caius Dobrescu, Departamentul de Studii literare – Violența simbolică și terorismul / Representations of Terrorism and Symbolic Violence – 1960s to the Present

* Cursul se poate desfășura în limba engleză dacă se înscriu studenți străini, prin programele ERASMUS sau CIVIS. O bună cunoaștere a limbii engleze de către studenții români care optează pentru acest curs va fi necesară.

Observând că tinerii care se întorceau acasă de pe cîmpurile de luptă ale primului război mondial, departe de a deveni pacifişti, dezvoltau atitudini sociale şi politice extreme, Hannah Arendt considera că aceştia practicau un expresionism care folosea bombele ca limbaj predilect (Arendt, Men in Darktimes, 1968). Arendt se referea la expresionismul german, curent artistic pentru care menirea literaturii şi artelor ar fi să proiecteze direct stări interioare paroxistice asupra realităţii exterioare. Asemănările dintre actele de exteriorizare explozivă a celor mai intense aspiraţii intime şi explozia bombelor propriu-zise vorbeşte de la sine despre o tulburătoare afinitate între fantasmele poetice şi politice.

Cursul porneşte de la ipoteza că înţelegerea flagelului contemporan al terorismului presupune explorarea unui imaginar violent (sau „prietenos faţă de violenţă”; sau „care conferă prestigiu simbolic violenţei”) configurat de-alungul întregii istorii a modernităţii. Vom încerca împreună să descoperim originile miturilor care justifică folosirea violenţei – de la discursul urii împotriva unor categorii sociale ori „rasiale”, pînă la arbitrariul deplin în alegerea „ţintelor”. De asemenea, vom încerca să punem apologia violenţei în relaţie cu tensiunile puternice dintre valori şi aspiraţii puternic interiorizate, dar flagrant incompatibile. Tensiuni care conduc la crize de identitate culturală, socială, de gen („genul” fiind etajul de construcţie şi reprezentare simbolică a sexualităţii). Vom porni de la exemplele mai bine cercetate ale istoriei artistice şi culturale occidentale – cuprinzînd, adică, Europa de vest şi Statele Unite. Dar vom încerca „salturi ale înţelegerii” înspre zone culturale non-occidentale: Balcanii şi spaţiul rus, America de Sud, lumea arabă, lumea africană, „înţelegerea” sus-evocată presupunînd o continuă negociere între asemănări şi deosebiri. De asemenea, de la concretul textelor literare (poezie, ficţiune, teatru) vom încerca să ajungem şi la analiza altor medii de expresie (e.g. cinematograful), ca şi a unor forme diverse de retorică ideologică. În explorarea (re)surselor simbolice ale terorismului, vom considera literatura şi artele ca fiind, deopotrivă, parte a problemei şi parte a soluţiei. Altfel spus, vom observa că literatura şi artele participă atît la patologia imaginarului, cît şi la terapia imaginarului. De unde şi responsabilitatea morală extrem de serioasă a celor ce se ocupă cu educaţia prin literatură şi arte.

 

2.5.  Lector dr. Ruxandra Iordache, Departamentul de Studii literare – Poezia iubirii în Evul Mediu și Renaștere

Cursul explorează tema care a dominat poezia medievală și renascentistă, sub influența exercitată de lirica trubadurilor și a truverilor; ecourile acesteia, prezente în literatura medievală italiană, spaniolă sau germană, au generat o producție poetică amplă, închinată femeii și iubirii idealizate. Sunt vizate variațiunile temei, metamorfozele ei, contaminările produse la întâlnirea cu sfera filosofiei sau a teologiei. Aceste aspecte sunt completate cu investigarea convențiilor și formelor predilecte ale poeziei de dragoste sau a unor fenomene literare asociate, precum petrarchismul. Totodată, se urmărește, în dinamica epocilor și a influențelor, modul cum se construiește retorica iubirii în poezie. Bibliografia primară include texte și autori aparținând unor literaturi diferite, de la Vita nuova a lui Dante, Canțonierul lui Petrarca, până la sonetele lui Michelangelo, Shakespeare, Pierre de Ronsard sau Luís de Camões.

Forma de evaluare: 30% intervenţiile orale,  70%  portofoliu (fișe de lectură,  eseu)

 

2.6.  Prof. dr. Oana Fotache, Departamentul de Studii literare – Realismul în literatură. Teorie și aplicații

Cursul prezintă evoluția conceptului și formelor realismului literar, în sens istoric și tipologic. Vom discuta diferitele manifestări ale realismului istoric, pornind de la teoriile clasice ale mimesis-ului, până la revizitările teoretice ale conceptului în sec. XX-XXI, cu incursiuni în teoria lumilor posibile și în avatarurile moderne ale curentului (antirealismul, realismul magic, neorealismul). Perspectiva teoretică va fi dublată de aplicații literare: exerciții de lectură a unor fragmente de romane scrise de Madame de La Fayette, Miguel de Cervantes, Stendhal, Emile Zola, Lev Tolstoi, George Orwell, Alain Robbe-Grillet, Gabriel García Márquez, Salman Rushdie, Orhan Pamuk, Andreï Makine, Jonathan Franzen.

 

2.7.  Conf. dr. Camelia Ușurelu, Departamentul de Lingvistică – Sintaxă și semantică – clase funcționale

Obiective: introducerea perspectivei funcţionale în studiul claselor; ce este o clasă de mărci funcţionale (omogenitate ca funcţie comunicativă, dar eterogenitate gramaticală); inventarierea şi descrierea claselor funcţionale semnificative ale limbii române; interferenţa dintre tipurile de clase (funcţie pragmatică şi funcţie gramaticală; funcţie pragmatică şi funcţie semantică; funcţie gramaticală şi funcţie semantică etc.); ambiguităţi funcţionale.

Evaluare: prezenţă şi răspunsuri în timpul semestrului (50%) + o lucrare pe o temă la alegerea studentului (din bibliografia recomandată).

 

2.8.  Lector dr. Melania Roibu, Departamentul de Lingvistică – Funcția metalingvistică. Mijloace de realizare în limba română contemporană

Cursul îşi propune să identifice specificul funcţiei metalingvistice şi eventualele zone de interferenţă cu celelalte funcţii ale limbajului delimitate de R. Jakobson, acordând întâietate metalimbajului curent, înţeles ca discurs familiar, cotidian al unui vorbitor nespecialist asupra limbajului propriu sau asupra limbajului celorlalţi. Pe parcursul întâlnirilor, vor fi abordate cele trei forme principale de manifestare a metalimbajului:

1) limbaj despre limbaj;

2) limbaj în limbaj (autonimie);

3) conotaţie autonimică.

Prima accepţie corespunde unei reflexivităţi inerente, ilustrată de elementele metalimbajului stricto sensu (terminologiile), al căror semnificat conţine tema «limbaj», presupunând, deci, o circularitate obiectivă şi o conştientizare a activităţii metalingvistice desfăşurate de locutor(i). Cea de-a doua corespunde unei reflexivităţi dobândite, ilustrată de autonimia simplă, autonimele reprezentând semne ale unor semne. De această dată, activitatea metalingvistică este spontană, iar circularitatea, subiectivă, semnul menţionat fiind preferat fie pentru realizarea economiei de limbaj, fie pentru a marca atitudinea locutorului faţă de limbajul utilizat. Spre deosebire de metalimbajul stricto sensu, care se supune sistemului morfosintactic general, autonimele determină perturbări grave în sistemul limbii respective, supunându-se unor reguli (prozodice, semantice şi gramaticale) proprii, care au dus adesea la caracterizarea sa ca fiind deviantă de la uzajul „normal” al limbajului. Cea de a treia configuraţie trimite la forme complexe care conţin tema «limbaj», semnul fiind utilizat şi menţionat în acelaşi timp (conotaţia autonimică). Totuşi, dincolo de aceste diferenţe, este evidentă prezenţa reflexivităţii, prin repetarea temei «limbaj» în toate accepţiile conceptului de metalimbaj. Formele de reflexivitate a limbajului includ o varietate de acte, motivate obiectiv (elucidarea sensului, corectarea) sau subiectiv (atenuarea, evaluarea de dicto), menite să transmită atitudinea locutorului faţă de enunţ.

Corpusul propus pentru analiză cuprinde texte transmise pe suport oral sau scris, precum şi unele fragmente care ilustrează forme mixte de comunicare (scrisul oralizat, oralul grafizat), reunite pe baza apartenenţei lor la metalimbajul curent, adică la o activitate metalingvistică necontrolată, care tratează chestiuni dintre cele mai diverse (polisemie, varietăţi idio-/sociolectale, diacronie – problema arhaismelor, neologie etc.), vizualizând mişcările de ezitare, reluare şi revenire asupra limbajului.

Evaluarea: verificare (elaborarea unui referat pe baza tematicii cursului).

Condiţii pentru susţinerea verificării: prezenţa la cel puţin jumătate dintre cursuri.

 

2.9. Conf. dr. Adrian Stoicescu, Departamentul de Studii culturale – Introducere în antropologia culturală

Ca disciplină de studiu a producțiilor culturale, antropologia se concentrează pe descrierea și analiza interacțiunilor umane. Obiectivul cursul este de a forma o „gândire antropologică” cu ajutorul căreia să poată fi înțeasă diversitatea societății contemporane în ceea ce privește comunitatea, ritualul, rudenia, politica și politicile, etc. Totodată, cursul are drept obiectiv plasarea dezbaterii antropologice deopotrivă din perspectivă istorică, dar și, mai ales, contemporană.

Condiție de participare: studenții vor cunoaște limba engleză la nivel B2, bibliografia cursului fiind într-o foarte mare parte în această limbă.

 

2.10.   Lector dr. Loara Ștefănescu, Departamentul de Lingvistică – Retorica și pragmatica discursului politic

Cursul îşi propune să abordeze, într-o manieră calitativ şi metodologică nouă, tipologia şi noua problematică a discursului politic actual. O abordare interdisciplinară, la confluența științei lingvistice, retoricii cu știința politică/geopolitică, cu cea a comunicării publice, în condițiile evoluțiilor dihotomice specifice ale noului mediului politic, pe fondul avansului rapid al erei digitale şi creșterii influenței tehnologiilor disruptive. Cu accent pe modalitățile audiovideo (televizat, online, prodcast, social media) interactive, folosind o bază de date permanent actualizată şi tehnici moderne de expunere/prezentare.

Avem în vedere un concept integrat, ce include aspecte științifice de substanță referitoare la analiza de discurs, retorică, argumentare, stilistică, dar şi elemente specifice jurnalismului de televiziune, comunicării interactive din perspectiva tehnologiilor moderne și a rolului pe care new media îl au în multiplicarea  discursului politic.

Cursul este orientat spre problematica analizei de discurs politic autentic actual, intern şi internaţional, precum şi pe influența crizelor suprapuse asupra modelelor civilizaționale. În acest context sunt abordate şi tehnici ale informării partizane, dezinformării şi manipulării, problematica fenomenelor comunicaţionale noi – fake news, deepfake, political correctness; noul discurs politic şi inteligenţa artificială.

Vor fi abordate următoarele elemente:

  1. a) Mecanisme retorice şi argumentative ale discursului politic (varianta scrisă/înregistrată audiovideo vs varianta orală/directă, retransmisă) în noua eră digitală/web 3.0; analiza de discurs; relaţia dintre componenta verbală şi cea vizuală în discursul televizat/online interactiv (electoral; de mobilizare publică; de campanie polarizată); sloganul multirol; tehnici de manipulare; strategii de dirijare a efectelor vizuale; dinamica sensurilor în spaţiul politic;
  2. b) “Stilistica” jurnalismului de televiziune – tehnica redactării ştirii de televiziune; elemente de tehnică vizuală (limbajul vizual în ştire/ discurs televizat, dezbatere televizată, interviu); prezentarea şi exersarea unor elemente legate de implicitul în dezbaterea/discursul televizat (în variantă online, pe site-uri specializate, pe reţele de socializare/forumuri de dezbateri).
  3. c) Dezvoltarea cunoştinţelor şi abilităţii de a înţelege şi analiza discursul politic intern şi internaţional în contextul noilor tehnologii de comunicare publică, al noilor paradigme şi procese socio-politice (DP 2.0/DP 3.0; fake news/deep fake; hyperlink), precum şi în dinamica acestora, aspecte specifice fenomenului mediatic privind războiul informaţional în contextul conflictului din estul Europei.

Cursul vizează şi

– Dezvoltarea capacităţii de gândire logică, raţională, creativă, critică şi contextuală, prin consolidarea deprinderilor de utilizare corectă a limbii române (şi engleze), atât în discursul public oral şi al dezbaterilor publice (în platou sau online), cât şi în cadrul reţelelor de socializare.

– Instrumentarea capacităţii de analiză şi sinteză a unui conţinut discursiv în raport cu auditoriul vizat și cu obiectivele de partajare/amplificare selectivă a mesajului.

Evaluare : referat 40%, test/chestionar final 30%, participare activă la dezbateri (30%).