FACULTATEA DE LITERE DUPĂ AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (1944-1989)
Istoria dramatică a facultăţii în timpul regimului comunist
Perioada comunistă, începută prin epurarea elitelor, a grevat profund viaţa învăţământului superior în ansamblu prin Legea învăţământului din 1948. Arestările, concedierile, condamnările la domiciliu forţat, cenzurarea publicaţiilor, listele cu cărţi interzise şi crearea fondurilor secrete au marcat direct viaţa şi activitatea comunităţii Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Instituţia a pierdut atunci (începând, de fapt, chiar cu 23 august 1944, când s-a declanşat prima campanie de defăimare a unui profesor al său, Gh. I. Brătianu) pe cei mai importanţi şi mai respectaţi cercetători şi dascăli, precum şi autonomia instituţională. Politica dusă de regimul comunist a impus ideologizarea masivă a cursurilor şi a seminarelor, decimarea şi înlocuirea personalului didactic universitar, introducerea criteriilor socio-politice în admiterea studenţilor la facultate; totodată, formularea unui discurs nou, pe baza reinterpretării marxist-leniniste şi a falsificării istoriei românilor, prin deturnarea adevărului (inclusiv campanii de defăimare), prin blocarea accesului la informaţie şi la fondurile de carte. Pe lista de autori interzişi, decretată în decembrie 1944, se aflau numeroşi membri ai corpului profesoral al facultăţii, care participaseră în deceniile anterioare la dezvoltarea ei instituţională şi la consolidarea prestigiului ei ştiinţific şi educaţional: C.C. Giurescu, Gh.I. Brătianu, D. Caracostea, C. Rădulescu-Motru, P.P. Panaitescu, Nae Ionescu etc.
„Modelul sovietic” după care au fost transformate viaţa şi activitatea universitară a dus la distrugerea elitei intelectuale româneşti, alături de alte sute de mii de oameni obişnuiţi, dar liberi în gândire, prin îndepărtarea şi chiar eliminarea lor fizică, în urma condamnării, adesea chiar în absenţa oricărei judecări, şi a detenţiei în închisori şi în lagăre de reeducare şi de muncă silnică. Numele profesorilor facultăţii, arestaţi de comunişti, era şters din cartea culturii şi a învăţământului românesc, posturile lor fiind desfiinţate, iar memoria lor denigrată, pentru a fi nu uitaţi, ci huliţi. Torturaţi şi, mulţi dintre ei, în cele din urmă ucişi, unii dintre marii profesori ai facultăţii din perioada interbelică au devenit în timpul gulagului comunist martiri ai neamului românesc.
În locul celor îndepărtaţi au fost aduşi noi profesori, dintre care foarte puţini au avut ulterior şi o activitate ştiinţifică, în majoritate fiind foşti ilegalişti comunişti, participanţi ei înşişi la campaniile de defăimare şi la comisiile de epurare a elitelor româneşti. Structurile de partid nou create în facultate au controlat activitatea comunităţii studenţeşti şi au recurs la reprimarea manifestărilor de libertate şi de gândire democrată, prin exmatriculări şi interdicţii de reînmatriculare, prin arestări şi chiar uciderea studenţilor în închisori. Discursul ideologic comunist a fost prezent în programa universitară (prin cursuri) şi în viaţa comunităţii (prin organizarea structurilor politice pentru cadrele didactice şi pentru studenţi), ca de altfel în toată societatea românească până în 1989.
Facultatea a trecut în perioada de după război prin multiple transformări şi prin reorganizări, dictate de raţiuni politice şi ideologice. De la desfiinţarea catedrelor, la asimilarea impusă a Facultăţii de Ziaristică (un bastion al discursului comunist), de la anularea a zeci (în timp, sute) de posturi, la separarea studiului limbilor şi literaturilor străine de cel al limbii şi literaturii române (în principal, tot din raţiuni ideologice, nu doar administrative) − prin înfiinţarea unui institut, apoi a unei facultăţi dedicate studiului acestora (1963). În perioada 1963-1989, Facultatea de Limba şi Literatura Română a funcţionat cu o singură secţie, cu dublă specializare (Limba şi literatura română – o limbă şi literatură străină), pregătind profesori pentru învăţământul gimnazial şi liceal. Numărul de locuri bugetate a scăzut dramatic, de la câteva sute în anii 1950, la numai 50 pe serie în anii 1980. În aceeaşi perioadă, studenţilor li se acorda licenţa în limba şi literatura română, în limba şi literatura străină sau ca dublă specializare.
Până la începutul anilor ’90, schema de organizare a facultăţii a fluctuat, incluzând mai multe catedre (Istoria limbii române, Istoria literaturii române vechi şi folclor, Istoria literaturii române moderne, Limba română contemporană, Lingvistică generală, Teoria literaturii, Literatură universal şi comparată), care, în timp, s-au reconfigurat, s-au redus ca număr, prin comasare.
Valori ale şcolii bucureştene de filologie
Şcoala filologică bucureşteană este ilustrată strălucit în perioada postbelică de nume de lingvişti şi filologi ca: Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Jacques Byck, Dimitrie Macrea, Boris Cazacu, Ion Coteanu, Emanuel Kant Vasiliu, Matilda Caragiu Marioţeanu, Tatiana Slama-Cazacu, Valeria Guţu Romalo, Grigore Brâncuş, Florica Dimitrescu, Paula Diaconescu, Liviu Onu, Gabriela Pană-Dindelegan, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Angela Bidu-Vrănceanu, Mihaela Mancaş, Theodor Hristea, Gheorghe Chivu, Narcisa Forăscu, Georgeta Ciompec, Maria Cvasnîi-Cătănescu, Nicolae Saramandu ş.a., de critici, istorici şi teoreticieni ai literaturii: G. Călinescu, Tudor Vianu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Ovidiu Papadima, Alexandru Piru, Ovid S. Crohmălniceanu, Paul Cornea, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Dumitru Micu, Ştefan Cazimir, Dan Horia Mazilu, George Gană, Florin Manolescu, Eugen Negrici, Mircea Anghelescu, Mihai Moraru, Florin Mihăilescu, Elena Zaharia-Filipaş, Silvian Iosifescu, Mircea Martin, Antoaneta Tănăsescu, Ion Vasile Şerban, Alexandru Tudorică, Nicolae Raţă ş.a., de comparatişti: Al. Dima, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Dan Grigorescu, Romul Munteanu, Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu, Gelu Ionescu, Victor Ciobanu, Tudor Olteanu, Marian Popa, Mihai Pop Jr., Ioan Alexandru, Cornel Mihai Ionescu ş.a., de etnologi şi folclorişti: Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Nicolae Constantinescu, Silviu Angelescu şi mulţi alţii.
Numeroşi profesori ai facultăţii au primit de-a lungul timpului recunoaşterea meritelor lor prin acordarea calităţii de membru de onoare, membru titular sau membru-corespondent al Academiei Române. Printre aceştia, se numără, în afara celor 6 preşedinţi – August Treboniu Laurian, Dimitrie Onciul, Ioan Bianu, Constantin-Rădulescu-Motru, Dimitrie Gusti, Eugen Simion −, lingviştii şi filologii B.P. Hasdeu, Ioan Bogdan, Ovid Densusianu, P.P. Panaitescu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Al. Graur, Boris Cazacu, Dimitrie Macrea, Ion Coteanu, Emmanuel Kant Vasiliu, Matilda Caragiu-Marioţeanu, Gabriela Pană-Dindelegan, Valeria Guţu-Romalo, Grigore Brâncuş, Florica Dimitrescu, Gheorghe Chivu, istoricii V.A. Urechia, Nicolae Iorga, Gh.I. Brătianu, Th. Sauciuc-Săveanu, criticul de artă George Oprescu, folcloristul Mihai Pop, precum şi literaţii Titu Maiorescu, Al. Odobescu, Ştefan Ciobanu, Mihail Dragomirescu, Dumitru Caracostea, Alexandru Marcu, Nicolae Cartojan, G. Călinescu, Tudor Vianu, Alexandru Dima, Şerban Cioculescu, Alexandru Balaci, Vladimir Streinu (post mortem), Alexandru Piru (post mortem), Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Dan Grigorescu, Dan Horia Mazilu, Nicolae Manolescu. În colaborare cu institutele de profil, afiliate Academiei Române sau chiar Universităţii din Bucureşti (1975-1990, Institutul de Lingvistică şi cel de Istorie şi Teorie literară „G. Călinescu”), profesorii facultăţii au realizat tratate, istorii şi dicţionare, lucrări fundamentale pentru orice cultură, iar studenţii au desfăşurat practică de specialitate în domeniu.
Au fost înfiinţate de-a lungul timpului cenacluri („Cenaclul de luni”, condus de Nicolae Manolescu; „Universitas”, moderat de Mircea Martin; „Junimea”, coordonat de Ovid S. Crohmălniceanu; în ultimii ani în tandem cu Florin Manolescu) şi cercuri ştiinţifice integrate (de poetică, de critică literară, de teoria literaturii, de folclor, de filologie şi textologie etc.), la care participau deopotrivă profesori, studenţi şi tineri cercetători, cu o activitate apreciată şi internaţional.
Începând cu anii ‘60, Universitatea din Bucureşti a organizat pentru prima oară în România, cu sprijinul Facultăţii de Filologie (denumirea sa la acea dată), Cursurile de Vară de limba română (la Sinaia, Braşov, Bucureşti) şi Colocviile ştiinţifice de limbă, literatură, istorie şi artă a poporului român, destinate profesorilor, cercetătorilor şi studenţilor străini interesaţi de studiile româneşti. Desfăşurate sub patronajul marelui lingvist Alexandru Rosetti şi conduse de profesorul Boris Cazacu, neobosit organizator, energic şi pasionat, cursurile au avut încă de la început o mare deschidere internaţională. Printre numele prestigioase de lingvişti, literaţi, istorici străini care au participat la aceste cursuri se numără: Roman Jackobson, Eugen Coseriu, Einar Haugen, Alf Lombard, Carlo Tagliavini, René Gsell, C.Th. Gossen, Pierre Guiraud, Robert Anderson Hall Jr., Wolfgang U. Dressler, Thomas Sebeok, Andreas Blinkenberg, Ladislau Gáldi, Alain Rey, Eddy Roulet, Dieter Messner, Michael Metzeltin, Klaus Heitmann, Klaus Bochmann, Michèle Mattusch, Horst G. Klein, Lauri Lindgren, Petar Atanasov, Lorenzo Renzi, Marco Cugno, Luisa Valmarin, Bruno Mazzoni, Teresa Ferro, Gisèle Vanhese, Roberto Scagno, Alain Guillermou, Catherine Durandin, Jiři Felix, Dennis Deletant, Norman Davis, Adam Ledgeway şi numeroşi alţii.
Amintim cu acest prilej aniversar numele celor opt directori care au dus mai departe tradiţia Cursurilor de Vară ale universităţii bucureştene ajunse astăzi la a 53-a ediţie: Alexandru Piru (istoric şi critic literar), Ion Coteanu (lingvist), Dan Horia Mazilu (istoric şi critic literar), Silviu Angelescu (folclorist, etnolog), Mihai Zamfir (critic şi istoric literar), Romaniţa Constantinescu (specialist în teoria literaturii), Oana Chelaru-Murăruş (lingvist), Ana Maria Teodorescu (specialist în ştiinţele comunicării).
În aceeşi direcţie a predării limbii române ca limbă străină, Facultatea de Litere a asigurat din deceniul al şaptelea al secolului trecut cursuri intensive (un an pregătitor) pentru cetăţenii străini aflaţi la studii în România. De asemenea, facultatea participă de zeci de ani, constant, la dezvoltarea lectoratelor române din străinătate, atât prin cadrele sale didactice, care predau cursuri de limbă şi literatură, cultură şi civilizaţie românească, dar şi prin colaborările cu specialiştii străini în românistică, din universităţi, centre şi asociaţii culturale a căror activitate este dedicate României.