Despre modelul proustian în proza românească interbelică s-a vorbit adeseori, ba chiar există tendința de a pune modernizarea prozei autohtone în directă legătură cu romanul proustian. Și totuși… dacă recitim cu atenție atât proza scurtă, cât și romanele apărute în perioada 1920-1940, și dacă analizăm impactul pe care l-au avut traducerile din opera lui D.H. Lawrence în lumea culturală românească, multe dintre „adevărurile” vehiculate de unii dintre criticii și istoricii noștri literari se cer puse sub semnul întrebării.
