Cursuri opționale pentru anul al III-lea, semestrul II

Studenții își vor alege trei cursuri, un curs din fiecare set.

Click aici pentru a merge direct la Setul II
Click aici pentru a merge direct la Setul III

Setul I

1.1 Conf. dr. Daniel CRISTEA-ENACHE, Scriitori români și evrei 

„Eu știu ceea ce sunt, și dificultățile, dacă există, nu pot fi decât în ceea ce sunt eu, nu în ceea ce scrie în registrele statului. Liber statul să mă decreteze vapor, urs polar sau aparat fotografic, eu nu voi înceta prin aceasta să fiu evreu, român și dunărean.” O frază din romanul lui Mihail Sebastian De două mii de ani sintetizează, în contextul epocii interbelice, modul în care un scriitor se raportează la propria identitate; și felul în care această identitate, în cazul scriitorilor evrei de limbă română, este plurală.
De la M. Blecher, B. Fundoianu/ Benjamin Fondane, Mihail Sebastian, N. Steinhardt, la Nina Cassian, Radu Cosașu, Paul Cornea, Antoaneta Ralian, Ov. S. Crohmălniceanu, Lucian Raicu, Norman Manea, Adriana Bittel ș.a., cursul își propune să marcheze și să detalieze (prin analize pe text și contextualizări) consistența și originalitatea contribuțiilor literare și meta-literare ale unor autori evrei din cultura română, din epoca interbelică și până la cea contemporană.

Bibliografie:
Camelia Crăciun, Scriitori evrei de limbă română: de la rebeli marginali la critici canonici, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2019
Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, ediția de la Editura Minerva, București, 1972-1975; sau ediția de la Editura Universalia, București, 2003
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, ediția a II-a, revăzută și revizuită, Editura Cartea Românească, București, 2019
Răzvan Voncu, Scriitori evrei în cultura română, Editura Hasefer, București, 2020

Atenție! La acest curs nu se pot face înscrieri directe. Înscrierea se face doar online în perioada precizată.

1.2 Conf. dr. Ion MANOLESCU, Literatură și ideologie comunistă

Atenție! La acest curs nu se pot face înscrieri directe. Înscrierea se face doar online în perioada precizată

Cine au fost şi ce au făcut liderii politici şi activiştii comunişti în intervalul 1945-1989? Cum a reuşit „sistemul” să se impună în faţa a milioane de oameni? Cît de mult a fost influenţată literatura perioadei Dej şi a „epocii Ceauşescu” de ideologia politică a comunismului? Care sînt mecanismele educative ale culturii comuniste? Au existat „literatura adevărată” şi „rezistenţa prin cultură”? Viaţa şi opera scriitorului în comunism: reguli, norme, înţelegeri contractuale. „Productivitatea muncii”: cum ţi se publica o carte? Cît, cum şi ce recuperăm astăzi din literatura perioadei comuniste?

Studenţii anului III Litere sînt invitaţi să descopere şi să ofere răspunsuri la aceste întrebări în cadrul unui curs opţional de literatură română şi ideologie cultural-politică. Incursiunea în lumea mutaţiilor şi mutanţilor culturali ai comunismului îi va purta pe toţi cei interesaţi în zone diverse ale trecutului: de la „fenomenul Piteşti” la demolările „epocii de aur”, de la literatura manualelor şcolare la textele antologiilor omagiale şi de la „reportajele” lui Monciu-Sudinski la proza-document a generaţiei ’80.

 

1.3 conf. dr. Simona POPESCU, Ce este un autor?

Pornind de la întrebarea lui Michel Foucault, Ce este un autor?, încercăm niște răspunsuri pornind de la cîteva personaje-naratori (din romane românești aparținînd unor varii perioade literare) care se ocupă, mai mult sau mai puțin, cu scrisul/literatura: Catastihul amoruluiCraii de Curtea-Veche (Mateiu Caragiale),  Jocurile Daniei (Anton Holban), Patul lui Procust (Camil Petrescu), Marea (Hortensia Papadat-Bengescu), Vizuina luminată (M. Blecher), Șantier (Mircea Eliade), Zenobia (Gellu Naum), Paltonul de vară (Mircea Horia Simionescu), Ocheanul întors (Radu Petrescu), Clopotul scufundat (Livius Ciocârlie), Femeia în roșu (Mircea Nedelciu, Mircea Mihăieș, Adriana Babeți), Probleme cu identitatea (variaţiuni în căutarea temei) (Mircea Nedelciu), Trupul știe mai mult (Gheorghe Crăciun), Derapaj (Ion Manoescu), etc.. Se adaugă și căteva volume de poezie (în care, adesea, tema este chiar poezia): Stanțe burgheze (Bacovia), Poesii (Mircea Ivănescu), Spectacol (Leonid Dimov), Spectacol cu Dimov (Șerban Foarță), Levantul (Mircea Cărtărescu), Antologia poeziei generației 8o (antologator Alexandru Mușina), etc.

Ne interesează cum vede/înțelege literatura (și rostul ei) fiecare dintre ei (personaje-autori, autori). Care este relația lor cu ceea ce numim realitate, etc.
Primele două cursuri vor fi teoretice (discuție despre autobiografie, autoficțiune, modernism/postmodernism/metamodernism și alte post-postmodernisme, reprezentări ale autorului și în alte arte).
Unele dintre cursuri includ și “aplicații practice”, de scriere literară, legate de un autor sau altul.

Evaluarea va consta într-un eseu despre unul dintre autori (la alegere).

Bibliografie critică generală (la care se vor adăuga, pe parcurs, multe alte titluri):

  • Michel Foucault, Ce este un autor? (Editura Ideea, 2004, p. 36-54)
  • Hugo Friedrich, Structura liricii moderne (Editura pentru Literatura Universală, 1969, p. 10-18)
  • Marcel Raymond,  De la Baudelaire la suprarealism (Editura Univers, 1970, p. 61-68)
  • Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității (Editura Polirom, 2005, p. 134-145; p. 257-260)
  • Nicolae Manolescu, Arca lui Noe (Editura Cartea Românească, 2018)

 

1.4 conf. dr. Magda RĂDUȚĂ, Ficționalizarea memoriei recente: Romane românești postdecembriste

Cursul propune o investigare a reprezentărilor literare ale prezentului și trecutului recent, așa cum sunt ele configurate în proza românească post-1989. Studenții vor descoperi modalitățile prin care ficțiunea gerează și își aproprie formele diverse ale memoriei colective (cu toate traumele, clișeele și reconstrucțiile sale), în texte care modelează ficțional evenimente și procese socioistorice din ultimele trei decenii :

  • Revoluția din Decembrie (în romane semnate de Gabriela Adameșteanu, Mircea Cărtărescu, Bogdan Suceavă);
  • copilăria și adolescența în tranziție (în romane de Liliana Corobca, Diana Bădică, Bogdan-Alexandru Stănescu);
  • nostalgia (în prozele lui Dan Lungu) ;
  • migrația economică și descoperirea Occidentului îndelung fantasmat (în romane de Radu Pavel-Gheo, Ioana Baetica Morpurgo).

Selecția romanelor de mai sus este una orientativă; orice propunere suplimentară venită din partea studenților va fi binevenită.

 

1.5 lect. dr. Cristina DIMA, Cărțile populare și literatura fantasy

Povești ale Antichității rescrise, povești biblice în marginea cărora au apărut alte narațiuni, toate au în comun fantasticul asumat în cheie de basm. Dincolo de etichete, dincolo de prejudecăți, avem de-a face cu o formă a ficțiunii împinsă adesea la marginea litrarului, dar care găsește mereu o cale de a însoți curentul cultural principal. Astăzi îi spunem literatură fantasy și o categorisim uneori cu tot atâta mefiență pe cât o făcea stolnicul Constantin Cantacuzino când recomanda scrierea seriosului Plutarh, și repudia basnele Alexandriei. Unora dintre noi însă le place să băsnească. Alții nu pot fără basnă. Cursul de față își propune să investigheze acel tip de literatură, de ieri și de astăzi, care, așa cum spunea Philip Martin, „este o sărbătoare a iraționalului”.

Evaluarea finală va avea în vedere atât implicarea în discuțiile făcute de-a lungul semestrului, cât și o lucrare scrisă în care vor fi analizate comparativ secvențe din textele apocrife studiate și din literatura fantasy.

  1. Curs introductiv Definirea conceptelor și distincțiile necesare (fabula, fabulosul, cărți apocrife, literatură fantasy).
  2. Modalitatea de asumare a instanțele textuale: autor și lector în lumi paralele.
  3. O estetică a urâtului avant la lettre. Forme paradoxale ale frumosului.
  4. Motive obligatorii (I). Drumul și hărțile necesare.
  5. Motive obligatorii (II). Limbile celorlalte lumi.
  6. Motive obligatorii (III). Monstruosul prietenos vs. monstruosul dușman / personajul compozit vs. personajul unitar.
  7. Structuri narative specifice (I). Timpul poveștii și timpul povestirii.
  8. Limpezimea formulelor sibilinice. Profeția ca mise en abyme.
  9. Structuri narative specifice (II). Vrăji și magia textului.
  10. Structuri narative specifice (III). Alegerea, o problemă etică și identitară.
  11. Carte, lectură și film. Feluri diferite de a construi fantasticul? Studiu de caz.
  12. Concluzii

 

1.6 lect. dr. Ștefan FIRICĂ, Recitind proza interbelică în secolul XXI

În perioada interbelică, genul formează un spațiu heterotopic populat cu proze sociale, politice, psihologice, autoficționale, balcanice, feminine, eseistice, ale copilăriei, adolescenței, periferiei, balzaciene, proustiene, avangardiste, ale evreității, experienței, de consum, satirice, fanteziste ș.a.m.d. Fiindcă o asemenea diversitate nu poate fi cuprinsă în cursul mare de istoria literaturii române, ne propunem să evadăm din perimetrul textelor canonice, cuprinse în bibliografiile „obligatorii”.

În primul curs, vom selecta împreună 4 texte scrise în anii 1920-‘40. Pornind de la (re)lectura lor, vom genera 4 (sau mai multe) teme de reflecție asupra interbelicului românesc, privit de la distanță.

Pe de o parte, e necesar să reconstituim cât mai credibil istoria culturală a epocii: vom discuta despre cenacluri, grupuri, instituții, polemici, scandaluri, greve, revolte, pentru a obține o imagine „de la firul ierbii” a câmpului literar din anii respectivi.

Pe de alta, fiindcă o scufundare totală în trecut nu e nici cu putință, nici de dorit, vom aplica literaturii de-atunci câteva filtre de-acum: preluate din cognitivism, feminism, teoria adaptării (în teatru, cinema), Balkan sau political studies, dar și din world literature, naratologie sau critică tematică, în funcție de alegerile făcute.

Astfel vom simți „pe viu” cum pot colabora studiile literare & culturale în practică, și nu doar în teorie. Va rezulta o viziune critică asupra prozei interbelice: una captată, în fiecare an, din alt unghi.

Evaluarea va consta în redactarea unor mini-eseuri.

 

1.7 lect. dr. Cosmin CIOTLOȘ, Bertolt Brecht și câțiva poeți brechtieni din România

Dacă filiera lui teatrală nu a rămas fără urmări, poezia lui Bertolt Brecht pare să fi stea încă într-o cu totul nemeritată umbră. Asta deși nu a dus lipsă de traduceri (Nina Cassian, Demostene Botez, Lazăr Iliescu, Petre Stoica, mai recent Gabriel H. Decuble). Prezentul curs opțional va explora, în prima lui parte, largile teritorii ale acestei poezii (inclusiv în marea ediție britanică datorată lui Tom Kuhn & David Constantine) cu stângismul lor radical, cu ironia omniprezentă, cu distanța adeseori teoretizată de autor, cu foarte particularul său regim prozodic; în a doua parte, studenții vor avea ocazia să parcurgă un decupaj din poezia postbelică și contemporană, prin care, pe lângă numele deja citate, vor avea întâlniri mai mult sau mai puțin sistematice cu scrisul unor autori din generații și de formații dintre cele mai diferite, de la Eugen Jebeleanu sau Geo Dumitrescu la Werner Söllner, Anemone Latzina, Mariana Marin sau, mai aproape de noi, la Constantin Acosmei și Dan Sociu.

1.8 conf. dr. Simona DRĂGAN, Mijloace ale narativității în literatură și artele vizuale

Arta occidentală are câteva sute de ani de tradiții reprezentaționale, teoriile vorbind chiar de o „colonizare” a picturii sau sculpturii de către limbaj ca urmare a tendinței noastre de a conferi un sens rațional unei lucrări de artă. Pornind de la o serie de paralele ce s-au trasat adesea între pictură și literatură din antichitate și până în secolul al XIX-lea via Renaștere, cursul va urmări, în teorii și practici artistice, modul cum se constituie narativitatea cu ajutorul cuvântului și, respectiv, în artele vizuale. Temele abordate vor urmări ce este o pictură de „historia”, care e sensul „lecturii” unei imagini sau cum sugerează artele plastice (pictură, sculptură, gravură, varii manifestări artistice ale artei contemporane) coordonatele de timp și spațiu ori secvențele temporale. Unde găsim „pictură narativă” și ce ne mai transmite ea azi, sau cum descifrăm narativul în compoziții artistice elaborate, vor face obiectul unor analize practice de-a lungul cursului. Cursul se bazează pe cunoștințe de literatură universală, teoria literaturii, istoria artei și studii vizuale.

 

1.9 asist. dr. Laura DUMITRESCU, Revelion. O istorie culturală a melancoliei

Situată într-un punct de articulație în care se reunesc parțial filozofia și psihologia, melancolia constituie starea de dezinvestire în dinamica lumii, instalată pe de o parte, odată cu „un impas al modelelor ideale”(Marie-Claude Lambotte), pe de alta, odată cu suspendarea criteriilor prin care individul simte că este reprezentat. Chiar și atunci când această formă a simțirii este numai tulburare pasageră ori plictis închipuit, criza identității pe care o antrenează melancolia este, în termenii lui Freud, un doliu purtat în numele propriei ființe, la cumpăna dintre două ontologii. Discursul melancolic este una dintre cele mai pregnante forme de organizare emoțională în literatura secolului al XX-lea, fie și numai prin felul în care, pe fondul răului ce se perpetuează în cataclismele și în clivajele despre care autori ca Max Frisch sau Fernando Pessoa depun mărturie, generează un jurnal cu autor colectiv despre războiul interior purtat pentru recuperarea potențial improbabilă a luminii.

 

Setul II

2.1 lect. dr. Andreea SOAREOm – limbă – univers

Motto: „Ceea ce este Sus este ca și ceea ce este Jos și invers, pentru a împlini miracolul

lui Unu”. (HMT)

În anul I, a fost Lingvistica generală; în anul al II-lea, pentru unii dintre dumneavoastră, a

fost Abordări interdisciplinare ale limbii. Ca o continuare firească a lucrurilor, acest curs ne

duce mai departe pe calea descoperirilor și a înțelegerii altfel a limbii. Subtilul se adîncește și

îndrăznim să ne apropiem tot mai mult de esențele graiului omenesc, de firele care se țes

nevăzute între fizic și metafizic. Ne vom pune multe întrebări și vom căuta răspunsuri: în

cărți și în noi, atunci cînd tăcem și atunci cînd dialogăm (diferența este uriașă). Limba este

aceea care ne face oameni și tot ea mijlocește între interior și exterior, între aici și dincolo,

între ieri și mîine. Prin limbaj omul devine conștient de sine, înțelege, măcar în parte, viața,

universul și are astfel șansa de a trăi frumos.

Evaluare: cumulul prezențelor, al participărilor active și al unui eseu final.

 

2.2 prof. dr. Emil IONESCU, Infinitivul românesc. Forme, funcțiuni, istorie

Cursul își propune o prezentare a problemelor pe care le prezintă infinitivul românesc, în perspectivă romanică și balcanică. În perspectivă romanică este înregistrată concurența cu conjunctivul. În perspectivă balcanică este explicată această concurență. Formele infinitivului românesc sunt explicate prin funcțiunile pe care acestea le îndeplinesc de-a lungul timpului.

Cursul se finalizează cu un examen scris constând în răspunsuri la 10 întrebări. Pe parcursul semestrului studenții vor întocmi scurte lucrări în care vor sintetiza problemele discutate în cursul precedent împreună cu soluțiile lor.

 

2.3 prof. dr. Andra VASILESCU, Comunicare interculturală

Premise. Fenomenul globalizării presupune tot mai multe şi mai diverse contacte între indivizi provenind din culturi diferite: întâlniri politice, negocieri economice, educație școlară/academică în alte țări decât cea de origine, schimburi culturale, oportunități de lucru în străinătate, emigrare, turism etc. Toate aceste experiențe, depășind granițele culturii în care ne naștem, sunt experiențe interculturale: individul se confruntă cu obiceiuri, concepții, credințe, valori noi, interacționează cu oameni cu atitudini diferite de cele cunoscute lui, care gândesc, vorbesc, acționează altfel. Pentru a comunica eficient într-o societate nouă individul trebuie să învețe să abordeze diferențele, să se adapteze lor, construindu-și o personalitate interculturală.

Scopul cursului. În accepție antropologică, cultura reprezintă ansamblul modurilor de viață, valorilor, credințelor, patternurilor de gândire, normelor de comportament etc. specifice unei societăți. În plan teoretic, cursul va răspunde la două întrebări: Cum influențează cultura modul în care comunicăm? Care este relația dintre limbă și cultură? În plan practic, cursul își propune să conștientizeze problema diferențelor culturale (engl. cultural awareness), contribuind la autocunoaștere și creșterea disponibilității de adaptare la diversitate. De asemenea, în condițiile în care cunoașterea interculturală este un obiectiv și al noilor programe de limba română, abordarea va oferi viitorilor profesori sugestii pentru activitățile școlare.

Concepția cursului. Acest curs reprezintă o introducere în teoria comunicării interculturale, familiarizând studenții cu acest domeniu eclectic, care reunește și armonizează elemente din domenii diverse: antropologie, sociologie, semiotică, psihologie, comunicare, lingvistică. Este un curs conceput interactiv, combinând prelegerile cu dezbaterile și comunicarea experiențelor personale, testele de autocunoaştere, studiul de caz, analizele pe text.

Tematica. Sunt abordate următoarele teme: Cultura – definiţii antropologice şi discursive • Competenţa de comunicare culturală vs. competenţa de comunicare interculturală • Teorii ale comunicării interculturale • Parametrii de variaţie culturală • Reflectarea parametrilor de variaţie culturală în comunicare (comunicarea verbală şi nonverbală) – stiluri culturale de a vorbi • Tipuri culturale de discurs • Identitatea socială şi sinele în abordare interculturală • Puterea şi dominarea din perspectivă interculturală • Emoţia din perspectivă interculturală • Sursa neînţelegerilor în comunicarea interculturală • Adaptarea interculturală – şocul cultural, aculturarea • Traducerea – act de comunicare interculturală • Educaţia interculturală – cultură/personalitate/educaţie; enculturare, aculturarere.

Evaluarea. Studenții pot alege între două modalități de evaluare: a) evaluare continuă (participarea constantă la discuții + prezentarea orală a unei probleme documentate, la alegerea studentului); b) examen scris (studenții se documentează pe o temă la alegere, pe care o vor prezenta în scris răspunzând unei cerințe particulare formulate de profesor).

Precizare. Dacă la acest curs se vor înscrie studenți străini, cursul se va ține ”bilingv”, română și engleză (i.e. suport de curs în română și engleză, PPT în română, limba cursului engleză cu traducere în română dacă/unde e nevoie). Studenții români vor da examenul în română, studenții străini vor da examenul în engleză.

 

2.4 Prof. dr. Ariadna ŞTEFĂNESCU, Analiza conversaţiei (AC)

Analiza conversației este un curs care vom trece dincolo de investigarea stilistică a oralităţii, ca să urmărim universul de comunicare reală.

Vorbitorii se află faţă în faţă, interacţionează prin limbaj în feluri multiple (se înţeleg sau nu, se complimentează sau se jignesc, se înşală unul pe celălalt sau dimpotrivă, se ajută, se conving, își exprimă emoțiile  ş.a.), de asemenea,  prin interacțiune verbală ei construiesc și modifică lumea în moduri infinite, reuşesc să-şi satisfacă intenţiile sau uneori eşuează lamentabil, descoperă sinele propriu și al interlocutorului.

AC, disciplină psiholingvistică, dezvoltată în a două jumătate a secolului al 20-lea în universităţile nord-americane şi europene, are un domeniu înrudit cu al pragmaticii, sociolingvisticii şi al antropologiei discursului. Cursul prezintă conceptele de bază ale domeniului, cât şi analizează anumite fenomene care apar cu predilecţie în registrul vorbit, cum ar fi:  reparaţiile conversaţionale, acordul amplificat, negocierea sensurilor, povestirea în format conversaţional, conflictul şi violenţa verbală şi, nu în ultimul rând, o serie de rutine converaţionale care ne definesc ca persoană culturală, de pildă, curtenirea, complimentarea, bârfa. Dincolo de detaliile specifice, în care intră şi o prezentare a aspectelor structurale legate de gramatica conversaţiei, din studiul AC se poate vedea concret cum, respectând „contractul conversaţional”, ne constituim ca indivizi culturali, cunoaştem şi, uneori, chiar supravieţuim  datorită faptului că suntem fiinţe înzestrate cu o limbă naturală cu care interacționăm complex.

Evaluarea se face astfel: (a) transcrierea  a câteva minute din înregistrarea făcută; (b) analiză şi comentarii la secvenţa transcrisă; (c) discuţie cu profesorul pe baza materiei prezentate şi a bibliografiei.

 

2.5 CS I dr. Emanuela TIMOTIN, Texte vechi românești

Obiectivul cursului:

Evidenţierea importanţei pe care o are studierea textelor vechi româneşti pentru formaţia unui filolog. Prezentarea dificultăţilor ridicate de cercetarea textelor româneşti anterioare epocii moderne (grafia, forma lingvistică, istoria textului). Deprinderea lecturii textelor vechi scrise cu alfabet chirilic şi cu alfabet latin (cu insistenţă pe scrisul etimologizant).

Programa analitică a cursului :

  1. Importanţa cunoaşterii textelor vechi româneşti
  • Textele vechi româneşti şi cercetarea istorică a culturii şi literaturii noastre.
  • Noţiuni generale despre ediţiile textelor vechi.
  • Sistemele ortografice vechi româneşti şi dificultatea interpretării grafiei vechilor noastre texte.
  • Greşeli în ediţii de referinţă ale textelor vechi româneşti apărute din cauza lecturii inadecvate a originalelor.
  1. Probleme ale cercetării textelor vechi româneşti
  • Sisteme ortografice vechi româneşti:
    1. Grafia chirilică: inventar, caracteristici, etape de evoluţie.
    2. Grafia cu litere latine: modelul maghiar, modelul polonez, modelul italian, modelul german. Scrierea etimologizantă.
    3. Sisteme ortografice româneşti din secolul al XIX-lea.
  • Studierea filologică a textelor vechi:
    1. Datarea textelor româneşti vechi.
    2. Localizarea textelor vechi româneşti.
    3. Filiaţia textelor vechi româneşti: texte mixte, copii, variante şi versiuni.
    4. Paternitatea textelor vechi româneşti.
    5. Editarea textelor româneşti.
  1. Cercetarea textelor vechi româneşti
  • Principii de interpretare a grafiei şi transcrierea ştiinţifică a textelor.
  • Modalităţi de cercetare ştiinţifică a textelor vechi româneşti.
  • Editarea ştiinţifică a textelor vechi româneşti. Tipuri de ediţii ştiinţifice.

Mod de evaluare :

– verificare periodică şi la finalul cursului;

– lucrare finală (în funcţie de rezultatele evaluării periodice).

Bibliografie minimală

  1. Elena Barborică, Liviu Onu, Mirela Teodorescu, Introducere în filologia românească. Orientări în tehnica cercetării ştiinţifice a limbii române, Bucureşti, 1978.
  2. Ion Gheţie, Al. Mareş, Introducere în filologia românească. Probleme. Metode. Interpretări, Bucureşti, 1974.
  3. Emil Vîrtosu, Paleografie româno-chirilică, Bucureşti, 1968.
  4. Pârvu Boerescu, Din istoria scrierii româneşti, Bucureşti, 2014.

 

2.6 conf. dr. Gabriela STOICA, Lexicul limbilor romanice – convergențe și divergențe diacronice

Atenție! La acest curs nu se pot face înscrieri directe. Înscrierea se face doar online în perioada precizată

Cursul propune o schiţă de evoluţie a lexicului limbilor romanice, din perspectivă istoric-comparativă. Sunt discutate câteva teme introductive: conceptul de Romania (definire, delimitări); desprinderea limbilor romanice de faza latină originară: formarea limbilor şi dialectelor romanice (parcurs istoric şi lingvistic); tipologia limbilor romanice; locul românei între limbile romanice. Cursul are în prim plan vocabularul limbilor romanice, urmărind stratificarea etimologică (stratul latin: lexicul latin moştenit – mutaţii diacronice de inventar şi schimbări semantice; substratul, superstratul şi adstratul limbilor romanice), cu evidenţierea elementelor specifice de concordanţă şi/sau divergenţă (trăsături general romanice şi inovaţii particulare anumitor limbi). Discuţiile teoretice propriu-zise sunt însoţite de analize de text (fragmente de texte romanice, comparative; primele texte romanice etc.).

Evaluare: 30% – participare activă la curs + 70% – lucrare finală.

 

2.7 lect. dr.  Melania ROIBU, Narație și descriere în textul literar

Cursul tratează o temă specifică ţinând de Teoria textului. În partea introductivă, naraţia şi descrierea – elemente compoziţionale esenţiale – sunt încadrate în ansamblul celorlalte componente ale structurii textuale. Atât naraţia, cât şi descrierea, sunt definite şi analizate având în vedere statutul lor în textul literar şi valorile stilistice implicite. Se tratează, astfel, persoana, timpul, modalitatea etc. (pentru naraţie), precum şi structurile lexico-semantice şi gramaticale (pentru descrierea literară). Ample analize de text contribuie, de asemenea, la schiţarea unei stilistici diacronice a textului literar.

Evaluare: 50% – referat privind problemele tratate la curs; 50% – prezenţă activă la discuţii.

 

2.8 lect. dr. Cezar BĂLĂȘOIU, Discursul raportat

Cursul opțional Probleme ale discursului raportat își propune ca obiective să prezinte, să discute şi să ilustreze două tipuri de teorii referitoare la discursul raportat: perspectiva tradiţională şi perspectiva modernă asupra raportării. În cele opt întâlniri de curs vom discuta pe rând principale tipuri de discurs raportat: narativizat, indirect, indirect liber, direct și direct liber, precum şi diferite actualizări ale acestora. Textele pe care vom aplica sunt de limbă vorbită şi literară, limbă veche și contemporană, cu multe exemple din proza românească ficțională.

Prelegerile beneficiază de suportul cursului omonim, apărut la Editura Universității București în 2017, precum și de o largă bibliografie de specialitate, pe care o punem la dispoziția studenților.

 

2.9 lect. dr. Roxana EICHEL, Gen, feminism și literatură – perspective teoretice  

Cursul ar putea fi cel mai bine descris printr-o serie de întrebări la care va încerca să răspundă, prin problematizare și dezbatere. Așadar: Cum putem citi, din perspective feministe, literatura – ce libertăți, ce consecințe și ce limite aduce într-o cultură o astfel de încercare? Putem introduce sau consolida astfel într-un canon, pe baze coerente și legitime, poziția literaturii scrise de femei? Este acest tip de discurs critic doar un tribunal al dominației masculine în cultura literară – atât în cea română, cât și ? Care sunt principalele controverse și prejudecăți care însoțesc receptarea unei teorii percepute ca puternic înregimentată ideologic și politic?

EN: Gender, Feminist Theory, and Literature

This course can be described by referring to a set of questions it attempts to clarify, through theoretical reflection and debate. What are the terms and ideas we can justly employ to discuss identity (gender identity, in particular) in literature? Feminist theory is often quoted as an “empowering practice of reading” (Pam Morris, 1993)  – what are the consequences and/or limits of this perspective? What is female autorship and how does the literary field create a space for women writers in a literary canon? To what extent do gendered perspectives influence how we define, read and interpret literature? Finally, is the feminist critical discourse nothing but a symbolic trial of masculine domination in literary cultures?


Setul III

3.1 prof. dr. Caius DOBRESCU, Adevărata Filo-Sofie: Literatura și filozofia contemporană

Demersul nostru (al nostru, adică al celor ce ne vom angaja împreună pe această cale de prospectare și reflecție) pornește de la înțelegerea în sens literal a noțiunii de filozofie: „iubire” de înțelepciune. Vom analiza toate elementele acestui raport de comunicare (cine iubește, cine este iubit, care este spectrul emoțional și afectiv acoperit de „iubire”), în funcție de devenirea lor socio-culturală și istorică. Ne va interesa și modul în care „sofia” este definită (constituită?) prin acestă puternică investiție emoțională, ca și modurile în care înțelepciunea, orice ar fi ea și oricum ar fi definită, răspunde (sau nu…) acestei „iubiri”. Ipoteza noastră de lucru este că, definită din această perspectivă, care implică dimensiunea emoțional-afectivă în cel mai înalt grad în procesul gîndirii, literatura, sub diferitele ei forme (dar, în special, poezia) se află adeserori mai aproape de condiția originară a filo-sofiei, decît disciplina propriu-zisă a filozofiei. Ne propunem să intrăm în dialog, pe toate aceste teme, cu filozofii înșiși, cu pasionanta cercetare contemporană a proceselor mentale, dar și cu scriitori contemporani ei înșiși preocupați de regîndirea condiției literaturii.

 

3.2 lect. dr. Bogdan TĂNASE, Autobiografic și autobiografie în opera lui M. Preda

Curs conceput de profesorul Ovidiu Verdeș și ținut în memoria sa.

„Cursul investighează raporturile dintre textele de ficțiune și cele non-ficționale ale lui Marin Preda prin prisma distincției dintre autobiografic (fapte biografice punctuale sau implicite) și autobiografie (totalizare explicită a „vieții”). In exegeza lui Preda, textele non-ficționale sunt considerate, de regulă, anexe documentare ale textelor de ficțiune, pornind de la ideea că un scriitor se exprimă pe sine într-un mod mai personal sau mai profund în creația sa artistică prin comparație cu „mărturisirile” (inevitabil autocenzurate) pe care le poate face într-o autobiografie convențională. Scopul cursului este de a relativiza acest punct de vedere, arătând că între cele două serii de scrieri există raporturi intertextuale mai complexe și mai nuanțate.”

 

3.3 prof. dr. Oana FOTACHE, Romanul secolului XXI

Cursul își propune să panorameze diversitatea culturală, tematică și stilistică a celui mai influent gen – romanul –, în primele două decenii ale secolului XXI. Pornind de la teoriile recente ale narațiunii și de la viziunea asupra romanului ca formă de cunoaștere, discuțiile de la curs vor urmări interpretarea unor teme ca migrația, identitatea personală și colectivă, relația individului cu societatea sau conștiința istorică. Studiile de caz aduc laolaltă autori originari din Europa Occidentală (W.G. Sebald, Jonathan Coe) și de Est (Gheorghi Gospodinov), din Israel (Amos Oz), India (Salman Rushdie, Aravind Adiga) și Nigeria (Chimamanda Ngozi Adichie), a căror singură notă comună – dincolo de celebritate – o dă percepția trecutului ca țară străină (David Lowenthal).

 

3.4 conf. dr. Delia UNGUREANU, Timpul regăsit: literatura mondială și filmul

În ultimele două decenii, două noi discipline – literatura mondială și cinemaul mondial – s-au dezvoltat în paralel, nu împreună, în ciuda faptului că se bazează pe un corpus teoretic comun și au în vedere adaptarea obiectului lor de studiu la nevoile unei lumi globalizante. Cursul analizează punctele de intersecție dintre aceste două discipline interogînd noțiunea de mondial din componența ambelor. Oare cinemaul mondial, atît ca obiect de studiu cît și ca disciplină își are originea în literatura mondială? Poate cinemaul mondial, în ciuda unei istorii vădit mai scurte, să contribuie la circulația literaturii mondiale într-un mediu nou? Cursul își propune să studieze literatura și cinemaul ca arte temporale, pornind de la ideea că ambele își găsesc specificul în modul în care abordează reprezentări diferite ale timpului care sînt condiționate cultural. Filmele și textele literare pot fi simultan foarte locale, specifice unui timp și spațiu date, dar și mondiale.
Cursul include o selecție de filme care se raportează la timp nu doar ca temă, cît mai ales ca principiu structural și structurant, precum și ca modalitate de creație a unei lumi distincte, sieși suficiente. Vom examina critic intersecțiile conceptuale dintre național, transnațional, global și mondial, problema circulației cinemaului și a literaturii atît prin circuitele de avangardă cît și prin cele mainstream, precum și relația de simultaneitate și/sau succesiune dintre literatura mondială și cinemaul mondial. Cursul include texte literare semnate de Marcel Proust, Virginia Woolf, Matsuo Basho, Cao Xueqin, Arseny Tarkovsky, Marguerite Yourcenar, precum și filme regizate de Martin Scorsese, Stephen Daldry, Raúl Ruíz, Andrei Tarkovsky, Akira Kurosawa, Wong Kar-wai și Paolo Sorrentino. Sursele secundare includ texte critice și teoretice semnate de Raúl Ruíz, Andrei Tarkovsky, Pheng Cheah, Dudley Andrew, Peter Cooke, Esther C.M. Yau.

Avînd în vedere că majoritatea textelor din bibliografia secundară sînt disponibile doar în limba engleză, cunoașterea limbii engleze la un nivel mediu este o precondiție a înscrierii la acest curs.

 

3.5 conf. dr. Elena IONESCU, Mari dramaturgi ai sec. XX

Cursul propune o abordare a universului complex al dramaturgiei din secolul trecut, de la precursori ai teatrului modern la teatrul absurdului și „tinerii furioși”. Contexte, (re)dimensionări biografice, problematica diversificată, elemente specifice, provocări, implicații – sunt unele dintre reperele cursului. Totodată, discuțiile vor fi completate de vizionarea unor adaptări cinematografice de referință ale unor creații dramatice.

Evaluare: eseu + fișe de lectură 60%, participare activă 40%.

 

3.6 lect. dr. Emil MOANGĂ, Labirint, spirale, centru: arhetipuri ale devenirii sinelui şi arhetipuri ale devenirii poetice

Globalitatea imaginii invocate de poet relevă totalitatea întregului psihic aflat în corespondenţă cu realitatea:”intenţia” lui de a cuprinde o lume nu e analogică asumării de către sine a lumii pentru a se autoanaliza conform unor noi exigenţe?
Pentru a recunoaşte deschiderea oricărei opere de artă către o “triplă alteritate” (apud Gilbert Durand) şi spre o circulaţie a împlinirii estetice şi a sensibilităţii, este descrisă condiţia de posibilitate, prevăzută de existenţa unor forme ahaice în spatele diferenţelor (a “diferenţelor şi asemănărilor specifice”). Cultura ca sistem deschis.
Peisaje ale sinelui, drumul către centru, cartografieri ale sinelui – analogii cu creația ca devenire poetică. Un număr de poeme din literatura universală este citat, pentru exemplificare, analiză şi interpretare.
Imagini şi conexiuni tipice ca reprezentări arhetipale izvorâte din preformele ireprezentabile. Fenomenele spontane ale dăruirii de formă. Indeterminarea de conţinut a arhetipului şi formele limitate de conştinţa ce determiă conţinutul, ca proces de simbolizare a modurilor de cunoaştere.
Simbolul – semn al cărui semnificat este veşnic absent, întrucât esenţa arhetipului este transcendentă; consecvent, improbabilitatea explicitării arhetipului ca limbaj implicit şi transpunerea acestuia într-un alt limbaj al imaginilor.
Centru şi circumferințe – unificare a contrariilor.
Spirala, ca semn cu funcţie magică, spirala labirintului ca probă inițiatică şi serpentinarea şarpelui ce-şi înghite coada ca simbol al totalităţii unificatoare au corespondent psihologic în globalitatea sinelui care se realizează prin autoanaliză a lumii (imaginii lumii) pe care o încorporează.

 

3.7 prof. dr. Narcisa ȘTIUCĂ, Constituirea cuplului în societatea tradițională românească

Cursul îşi propune să analizeze vârsta nepereche în societatea ţărănească românească:

  • Instituţiile tradiţionale implicate în iniţierea tinerilor;
  • Mijloacele de formare şi persuadare;
  • Modelarea opţiunilor matrimoniale;
  • Cadrele comunitare de intervenţie asupra individului (practici sociale curente şi festive, acte magico-rituale, discursuri verbale şi non-verbale);

Se vor studia:

  • Constituirea şi funcţionarea grupurilor de vârstă şi gen;
  • Cadrele cotidiene de manifestare şi de afirmare a acestora;

Câteva teme propuse:

  • Canoane estetice şi morale ale vârstei nubile; permisivitate şi limite;
  • Implicarea tinerilor în desfăşurări cutumiare (colindat, şezătoare, jocul duminical, ceremonii şi rituri agrare)
  • Mărci exterioare ale vârstei şi statutului

Evaluarea va consta în prezentarea orală, pe arcursul semestrului, a unui comentariu critic la un text/o serie de texte sociologice, etnografice sau folclorice.

 

3.8 CSI Laura Jiga ILIESCU,  Ipostaze ale imaginarului

Începem cu o prezentare teoretică asupra domeniului, conceptelor strategice și surselor

documentare de cercetare a imaginarului, ce articulează cadrul de bază al celei de a doua

secvențe a cursului în care vor fi dezvoltate teme precum imaginarul corporal, imaginarul

alterității, călătoria și alte categorii ale spațialității, imaginarul ludic, basmul fantastic și jocurile

video etc. La final studenții își vor fi însușit un repertoriu de structuri culturale ale imaginarului

și a manierei de asociere a lor; își vor fi dezoltat competențe superioare pentru descifrarea

simbolurilor și formelor culturale moderne din perspectiva unităților mitologiilor tradiționale; își

vor fi aprofundat abilitățile pentru abordări multidisciplinare, inclusiv din perspectiva relației

literaturii cu etnologia și arta figurativă.

Evaluarea se va face pe baza unui referat final.

3.9 lect. dr. Adelina DOGARU, Orașul profund. Curs de etnologie urbană 

Atenție! Pentru înscrierea directă răspundeți la întrebările din chestionar: https://forms.gle/ReZ9thZZsqH62yqk6. Selectarea participanților se va face respectând regulamentul privind înscrierea directă la profesor. Solicitările primite prin email nu vor fi luate în calcul.

Cursul introduce studenții în subdomeniul antropologiei urbane folosind exemple etnografice și texte ale autorilor care joacă un rol central în demarcarea și elaborarea domeniului. Cursul își propune prezentarea sistemelor culturale ale mediului urban, de la practicile vieții cotidiene la ritualizările specifice. Studenții vor studia multiplele aspecte dezvăluite de analiza antropologică și metoda etnografică despre urban, cu aplicare asupra spațiului românesc. Se vor urmări teme precum: antropologia vieții de zi cu zi, simbolistică și reprezentări, rețele sociale și interacțiuni umane.