Studenții își vor alege două cursuri, un curs din Setul I și un curs din Setul II
(click aici pentru a merge direct la Setul II)
Setul I
1.1 Conf. dr. Gabriel MIHĂILESCU, De la agapé la eros în cultura română veche și premodernă
Prezentare: Cursul propune abordarea unei teme mai puțin cercetate de către cunoscătorii culturii românești premoderne. Este vorba de apariția literaturii de dragoste în spațiul cultural românesc. Primele prelegeri se vor focaliza, pe de o parte, asupra tranziției de la iubirea creștină la cea „erotică” și, pe de altă parte, asupra decăderii mitului iubirii curtenești în iubire „profană” și „profanată” în cultura occidentală și, apoi, în cea românească. Partea a doua a cursului va urmări, mai întâi, apariția conștinței erosului în spiritul public românesc al epocii premoderne și, în continuare, principalele direcții de manifestare literară a acesteia: cărțile populare cu subiect cavaleresc și erotic (Erotocritul, Filerot și Antusa, Polițion și Militina), poezia lirică a Văcăreștilor, direcția „realistă” în dragoste apărută, la noi, sub influența ideilor iluministe și a raționalismului (Occisio Gregorii …, Țiganiada, Istoria galantă după Evmenia și Sapfiade, Însemnările autobiografice ale lui Eufrosin Poteca).
Tematică
- Iubirea creștină (agapé) în Occident
- Iubirea creștină în literatura română veche
- Între seducție și maternitate
- Iubirea-pasiune, iubirea curtenească
- Iubirea „profană” (eros) în cultura occidentală
- Amor și galanterie în lumea românească de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea
- Cărțile populare cu subiect cavaleresc și erotic (Etiopicele, Imberie și Margarona)
- Cărțile populare cu subiect cavaleresc și erotic (Erotocritul)
- Cărțile populare cu subiect cavaleresc și erotic (Filerot și Antusa, Polițion și Militina)
- Erosul ca maladie oculară; magia erotică; începuturile poeziei de dragoste în limba română
- Direcția „realistă” în erotică
- Iubirile lui Eufrosin Poteca
Bibliografie
Ediții:
A lui Eliodor istorie ethiopicească, Istoriia lui Imberie, Istoriia lui Erotocrit cu Aretuza, Istoriia lui Filerot cu Antusa în vol. Cărțile populare în literatura românească, vol. II, ed. de I.C. Chițimia și Dan Simonescu, Buc., Editura pentru Literatură, 1963
Eugenia Dima (ed.), Poemul Erotocrit al lui Vincenzo Cornaro în cultura română, Iași, Ed Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2014
Istoria lui Polițion și a Militenei, ed. de Florina Racoviță Cornet, Buc., Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2003
Poeții Văcărești, Opere, ed. de Cornel Cîrstoiu, Buc., Minerva, 1982
Costache Conachi, Scrieri alese, ed. de Ecaterina și Alexandru Teodorescu, Buc., Ed. pentru Literatură, 1963
Ioan Budai Deleanu, Țiganiada (B), în Opere, vol. I, ed. de Florea Fugariu, Buc., Minerva, 1974
Occisio Gregorii in Moldavia tragedice expressa, ed. de Lucian Drimba, Cluj, Ed. Dacia, 1983
Istoria galantă după Evmenia și Sapfiade, în vol. Lia Brad Chisacof, Antologie de literatură greacă din Principatele Române, Buc. Ed. Pegasus Press, 2003
Eufrosin Poteca, Însemnări autobiografice, în vol., Scrieri filosofice, ed. de Adrian Michiduță, Craiova, Ed. Aius, 2008
Texte auxiliare:
Ovidiu, Arta iubirii, Remediile iubirii, în vol. Arta iubirii, trad. de Maria Valeria Petrescu, București, Minerva, 1977
Béroul, Romanul despre Tristan, ediție bilingvă, București, Polirom, 2014
Andreas Capellanus, Despre iubire, ediție bilingvă, trad. de Eugenia Cristea, Iași, Polirom, 2012
Guillaume de Lorris, Jean de Meun, Le Roman de la Rose, Paris, 1992
*** Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și a minnesängerilor, ed. bilingvă, trad. de Teodor Boșca, Cluj Napoca, Dacia, 1980
Sf. Ioan al Crucii, Integrala operei poetice, ed. bilingvă, trad. de Anca Crivăț și Răzvan Codrescu, Buc., Ed. Christiana, 2003
Bibliografie critică și teoretică:
Ernst Robert Curtius, Zeița Natura și Glumă și gravitate în literatura medievală, în vol. Literatura europeană și Evul Mediu latin, trad. de Adolf Armbruster, Buc., Ed. Univers, 1970
Denis de Rougemont, Iubirea și Occidentul, trad. de Ioana Feodorov, Buc., Univers, 2000
Ioan Petre Culianu, Eros și magie în Renaștere – 1484, Buc., Nemira, 1994
M. Bahtin, François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și Renaștere, Buc., Univers, 1974
Roger Caillois, Omul și sacrul, Buc., Nemira, 1997
Jean Verdon, Dragostea în Evul Mediu, Buc., Humanitas, 2009
Ștefan Lemny, Sensibilitate și istorie în sec. XVIII românesc, Buc., Meridiane, 1990
Constanța Vintilă Ghițulescu, Focul amorului. Despre dragoste și sexualitate în societatea românească (1750-1830), Buc., Humanitas, 2006
N. Cartojan, Cărțile populare în literatura românească, 2 vol., Buc., Ed. Enciclopedică Română, 1974
Eugen Negrici, Poezia medievală în limba română, Iași, Polirom, 2004
Victor Ivanovici, „Protocoalele”amoroase și modele lirice în Balcani, în vol. Repere în zig-zag, Buc., Ed. Fundația Culturală Română, 2000
D. Popovici, Studii literare I, Cluj, Ed. Dacia, 1972
Mircea Scarlat, Istoria poeziei românești, vol. I, București, Minerva, 1982
Eugen Simion, Dimineața poeților, București, Cartea Românească, 1980
Ariadna Camariano-Cioran, Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești …, în vol. Relații româno-elene. Studii istorice și filologice (Secolele XIV-XIX), Ed. Omonia, 2008
1.2 Conf. dr. Răzvan VONCU, Condiția scriitorului în literatura română de la 1900
Condiția de care se bucură profesiunea de scriitor este semnificativă atât pentru gradul de dezvoltare culturală al unei societăți, cât și pentru nivelul de profesionalizare a literaturii.
Epoca dintre 1890 și 1918 este decisivă, în literatura română, în privința configurării unei condiții moderne a scriitorului. De la drepturile de autor la structurile instituționale și de condiția scriitorului în societate la participarea lui în ecuațiile de putere politică, totul se schimbă în această perioadă. Scriitorul își dobândește o identitate nu doar artistică, profesională, ci și socială, devenind un actor independent în cadrul unei societăți care, și ea, se moderniza rapid.
Cursul Condiția scriitorului în literatura română de la 1900 urmărește, pe baza unei relații biunivoce între textul literar și cel neliterar (publicistic, memorialistic, diaristic etc.), nașterea și configurarea condiției moderne a scriitorului în România. Totodată, își propune să schițeze cadrul instituțional complex al literaturii, care are implicații numeroase și în ceea ce privește morfologia ei.
Teme de curs:
- Condiția socială. „Aristocrații” literaturii. Titu Maiorescu, Duiliu Zamfirescu, Nicolae Iorga, Alexandru Macedonski, Dimitrie Anghel
- Condiția socială. „Burghezii”. I. L. Caragiale, Ioan Slavici, Garabet Ibrăileanu, Ion Minulescu, Mihail Sadoveanu
- Condiția socială. „Țăranii”. Octavian Goga, Șt. O. Iosif, Alexandru Vlahuță
- Condiția socială. „Proletarii”. George Bacovia, Iuliu Cezar Săvescu, Ștefan Petică
- Scriitori și oameni politici
- Scriitori și ziariști
- Recompensa morală și recompensa socială a scrisului literar: o chestiune spinoasă
- Cenacluri și societăți literare la 1900
- Societatea Scriitorilor Români și profesionalizarea scrisului literar
- Literatura, Universitatea și Academia: instituționalizarea literaturii
- „Inadaptații”. Cazul Octavian Goga
- „Inadaptații”. Cazul Constantin Stere
- Literatura și geopolitica: „antantiștii”
- Literatura și geopolitica: „filogermanii”
Bibliografie:
I. Surse primare:
C. Stere – Publicistică, I-IV, ediție îngrijită, note și comentarii de Victor Durnea, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2010-2018;
Ioan Slavici – Opere. IX-X, ediție îngrijită de Dimitrie Vatamaniuc, colecția „Opere fundamentale”, Academia Română/ Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2010, 2012.
II. Surse secundare:
Alexandrescu, Sorin – Paradoxul român, Editura Univers, Bucureşti, 1998; Privind înapoi, modernitatea, Editura Univers, Bucureşti, 1999;
Boia, Lucian – „Germanofilii”. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial, Editura Humanitas, București, 2009;
Călinescu, G. – Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediția anastatică realizată după original, Editura Semne, Bucureşti, 2003;
Dimitriu-Dragu, Victoria – Povești cu cenacluri vechi din București. 1880-1954, Editura Vremea, București, 2021;
Hangiu, Ion – Dicţionarul presei literare româneşti, 1790-2000, ediția a III-a, Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2004;
Manolescu, Nicolae – Istoria critică a literaturii române, ediția a II-a, revăzută și revizuită, Editura Cartea Românească, București, 2019;
Micu, Dumitru – Început de secol (1900-1918), Editura Minerva, Bucureşti, 1970;
Volovici, Leon – Apariția scriitorului în cultura română, ediție revăzută, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012;
Voncu, Răzvan – „Clasicii minori”, o problemă de interpretare, în vol. Zece studii literare, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010, pp. 18-28; Lectura clasicilor, Editura Neuma, Cluj-Napoca, 2021;
Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian şi Sasu, Aurel – Dicţionarul scriitorilor români (DSR), 4 vol., Editura Fundației Culturale Române, Bucureşti, 1995, 1998, 2001, 2002;
Zamfir, Mihai – Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2021;
*** – Dicţionarul general al literaturii române (DGLR), Eugen Simion, ed., 7 vol., Academia Română/ Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 2004-2009;
*** – Din presa literară românească, antologie şi prefaţă de D. Murăraşu, Editura Minerva, Bucureşti, 1970;
*** – Presa literară românească (1769-1948), antologie de Ion Hangiu, introducere de Dumitru Micu, 2 vol., Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968.
1.3 conf. dr. Paul CERNAT, Bacovia și noile modele ale poeziei românești
Cursul își propune să discute atît evoluția poeziei (și prozei) lui G. Bacovia, de la simbolismul eretic din Plumb la minimalismul dominant al senectuții (în volume ca Stanțe burgheze sau Stanțe și versete), cît și din perspectiva impactului ei asupra criticii literare și a altor forme de receptare publică. De asemenea, la nivelul influenței autorului asupra poeților români contemporani cu el sau ulteriori lui: de la simbolism la modernismele și avangardismele interbelice, trecînd prin clauzele anilor `50, prin canonizările operate de generațiile anilor `60-`80, pînă la cele mai noi orientări: douămiism, minimalism, postumanism etc. Dincolo de informațiile privitoare la evoluția scrisului și receptării unuia dintre cei mai importanți poeți români, cursul oferă și ocazia de a înțelege mai bine evoluția poeziei autohtone din ultimul secol, în relație cu noile tendințe internaționale. În același timp, el oferă ocazia de a înțelege mai bine felul în care noile metode critico-teoretice și l-au apropriat pe autorul Plumbului: istoria poeziei se deschide astfel către o istorie a criticii românești moderne și a metodelor sale teoretice, iar Bacovia devine un punct privilegiat de observație al modernității noastre literare, sub toate aspectele ei.
1.4 conf. dr. Magda RĂDUȚĂ, Realul din text – proza românească de după 1900 într-o lectură contextualizantă
Cursul își propune să îi familiarizeze pe studenți cu modul în care funcționează o grilă de lectură contextualizantă – adică aceea care depășește investigația circulară, închisă, a lui „în afara textului nu există nimic” și se interesează de condițiile (și condiționările) socio-istorice în care respectivul text a apărut și a circulat. Prozele din tematică includ autori cu formule diferite de tratare și reprezentare a realului: M. Sadoveanu (cel de dinainte de Al Doilea Război Mondial, dar și cel realist-socialist); Hortensia Papadat-Bengescu (cu o lectură atentă la contextul unei modernități impuse rapid), Cezar Petrescu (romancier pentru care contemporaneitatea e singura referință posibilă), dar și prozatori din perioada postbelică (Al. Ivasiuc, Ș. Bănulescu, Gh. Crăciun), pentru care contextualizarea devine obligatorie din cauze ce țin de constrângerile politice.
1.5 prof. dr. Camelia STAN, Particularități fonologice ale limbii române
Obiective: Cursul îi introduce pe studenți în tehnicile analizei fonologice și în teoriile fundamentale pe care acestea se bazează.
Tematică: Vor fi abordate principalele probleme ale domeniului, între care: (a) producerea și clasificarea (articulatorie/ acustică a) sunetelor limbii române contemporane, alfabetul fonetic internațional; (b) trăsăturile prozodice/ suprasegmentale (accentul, intonația etc.); (c) sunetele în sistemul limbii, reprezentările fonologice lineare și non-lineare, procesele fonologice, interpretări fonologice; (d) structura silabei, silabația, din perspectiva teoriei „optimalității”; (e) diversitatea fonologică a limbilor, specificitatea tipologică a limbii române (sub aspect fonologic). Cursul este temeinic fundamentat pe bibliografia cea mai recentă, internațională.
Evaluare: prezență 50% + 50%, un colocviu final.
1.6 lect. dr. Andrea GHIȚĂ, Uz și abuz în comunicarea verbală- o abordare pragmatică (tăcere, insultă, ironie)
Pragmatica este disciplina care și-a fundamentat agenda științifică în jurul ideii: ceea ce comunicăm verbal nu este limitat la cuvintele pe care le spunem (what is said is not what is meant). Subminarea viziunii logocentrice a impus un accent al cercetării lingvistice orientat către ceea ce este dincolo de cuvinte (nivelul non-literal, transliteral).
Ce este dincolo de cuvinte este însă dificil de explicat sau de controlat. Poate fi un simplu, legitim UZ, dar poate fi și un ABUZ: (printre altele) mințim, ironizăm, tăcem, manipulăm, insultăm, suntem sarcastici. Cursul își propune să parcurgă teorii pragmatice care abordează astfel de acte verbale situate la frontiera etică – minciuna, ironia, tăcerea, manipularea, insulta și sarcasmul – după cum acestea sunt experimentate de vorbitori în comunicarea verbală deopotrivă interpersonală, profesională, mediatică.
EVALUAREA este bazată pe o documentare ce necesită aprofundarea unui studiu la alegere din bibliografia cursului (cunoașterea limbii engleze este un must). De asemenea, se cere alcătuirea unui corpus de limbă română care să ilustreze la alegere unul dintre actele comunicative studiate (minciună, ironie, tăcere, manipulare, insultă, sarcasm). Recomandarea surselor pentru acest corpus este deschisă către varietate: de la dialoguri literare, texte jurnalistice, declarații de presă – până la documente din arhivele securității, jurnale ale detenției politice sau texte ale propagandei comuniste.
1.7 lect. dr. Andreea SOARE, Abordări interdisciplinare ale limbii
Cursul opțional Abordări interdisciplinare ale limbii este gîndit ca o continuare a informației primite la seminarul de Lingvistică generală și a discuțiilor începute cu studenții în anul I.
Prelegerile și, mai ales, dialogul profesor – studenți vor reprezenta o îmbinare de aspecte, de abordări ale limbii din perspective ale mai multor domenii de studiu: sociolingvistică, psiholingvistică, neuroștiințe, filosofia limbii, dezvoltare personală, spiritualitate. Prelegerile se vor împleti cu activități de atelier, unde studenții vor prezenta și vor dezbate propriile lecturi, convingeri, experiențe, căutări.
A alege și a frecventa acest curs înseamnă să îți dorești să înțelegi limba dintr-o perspectivă profund umanistă, menită să îmbogățească informațiile riguros științifice, deja acumulate.
Evaluarea se va face însumînd prezența, participările active și un referat/eseu alcătuit în acord cu tematica acestui curs.
1.8 Conf. dr. Ioana-Ruxandra FRUNTELATĂ, Eroul: idee, imagine, ideal
Eroul este un concept cultural atrăgător – printre altele – și pentru că organizează un mod de raportare a omului la propria lui condiție, a intelectului la sensibil, a văzutului la nevăzut. Fie că-l privim ca pe o progenitură divină, un „îndrăgostit de lume”, un revoltat incoruptibil sau un martir al cauzei pe care o slujește, eroul este, mai mult sau mai puțin, ermetic. Și aceasta nu numai pentru că el (sau ea) are, așa cum spunea Joseph Campbell, „o mie de chipuri”, ci și pentru că exprimă, la modul plastic, esența mitului, aflată dincolo de cuvinte. Cursul despre erou va dezbate o parte (genealogică, morfologică, imagologică, antropologică etc) din problematica subiectului. Evaluarea constă în realizarea unui referat științific prin care se inițiază o cercetare proprie asupra eroului, pornind de la sugestiile incluse în prelegeri.
1.9 Conf. dr. Elena IONESCU, Literatura secolului XX și muzica
Cursul propune explorarea unor opere aparţinând literaturii secolului al XX-lea, din perspectiva relației cu muzica. Fiecare temă de discuție va fi completată de audiții și/sau de materiale video. Între reperele cursului se numără: contextele istorice şi estetice care condiţionează/confirmă dimensiunea muzicală a unor opere literare; diverse tipuri de prezenţe muzicale în text; ipostaze ale artistului; valorificarea barocului în sensibilitatea modernă. Vor fi abordate povestiri, nuvele, romane ale următorilor autori: Alessandro Baricco, Julian Barnes, Alejo Carpentier, Julio Cortázar, André Gide, Hermann Hesse, Kazuo Ishiguro, Elfriede Jelinek, Milan Kundera, Andrei Makine, Thomas Mann, Pascal Quignard.
Evaluare: eseu 60%, participare activă 40%
1.10 Lector dr. Ruxandra IORDACHE, Sonetul în modernitate
Cu o istorie de aproape opt secole, ce include variaţiuni formale şi tematice, sonetul se remarcă drept una dintre cele mai frecventate forme poetice ale modernităţii. Moştenitoare a unei tradiţii ilustre, această specie reuşeşte să rămână în atenţia creatorilor şi chiar a teoreticienilor.
La jumătatea secolului al XX-lea, încă i se mai consacrau tratate, antologii şi i se inventau noi variante. Sonetul părăseşte sfera jocurilor literar-mondene şi a demonstraţiilor de virtuozitate poetică, fiind abordat insistent ca provocare estetică în care bogăţia ideatică se sprijină pe concentrarea şi rigoarea formei, vizând, în termeni mallarméeni, „plăcerea poemului”. Printr-o explorare a paradigmele poetice ale modernităţii din secolul al XIX-lea şi de la începutul secolului XX, cursul va urmări locul ce revine sonetului într-o epocă ce proclamă supremaţia versului liber, oprindu-se la creaţia unor poeţi precum Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé, Valéry sau Rilke.
Forma de evaluare: 30% intervenţiile orale, 70% portofoliu (fișe de lectură, eseu)
Setul II
2.1 Prof. dr. Adriana STOICHIȚOIU ICHIM, Departamentul de lingvistică – Dinamica lexicului limbii actuale
Descrierea cursului: Cursul își propune semnalarea unor tendințe și inovații lexicale atestate în mass-media după 1990, din perspectiva relației normă ─ creativitate lexicală. Perspectiva analizei asociază demersul funcțional cu cel descriptiv, urmărind să demonstreze impactul factorilor socio-culturali și politici asupra lexicului limbii literare standard. Vor fi abordate următoarele teme: procedee la modă în formarea cuvintelor (compunerea „savantă”, siglarea, trunchierea, tipuri actuale de conversiune); rolul influenței englezei în modernizarea și internaționalizarea lexicului românesc; „romgleza” și globalizarea lingvistică; evoluții semantice; dinamica sensurilor în domeniul politic; dinamica argoului și impactul său asupra lexicului actual. Evaluare: referat și fișe lexicale comentate (80% din nota finală) + frecvență (20%).
2.2 conf. dr. Adina DRAGOMIRESCU, Sintaxă romanică
Cursul are două obiective: pe de o parte, familiarizarea studenților cu diversitatea limbilor și a dialectelor romanice, precum și cu particularitățile sintactice esențiale ale unor varietăți romanice, în comparație cu româna, iar, pe de altă parte, familiarizarea cu modelele teoretice (de orientare generativă) care pot fi folosite pentru a descrie seturi de date din limbile romanice (fenomene precum subiectul nul, subiectul formelor verbale nonfinite, auxiliarele etc.), din perspectivă comparativă, subliniindu-se importanța variației parametrice în limbile romanice.
2.3 lect. dr. Viorel GURUIANU, Structura etimologică a limbii române
Descrierea cursului: Sunt prezentate straturile etimologice ale limbii române, începând cu fondul lingvistic vechi (traco-dac, latin moștenit, slav, maghiar, turc, grec), și terminând cu fondul lingvistic nou sau modern (latin savant, italian, francez, spaniol, german, englez, rus). Sunt urmărite raporturile etimologiei cu diversele compartimente ale limbii și cu istoria societății românești.
Obiective: Studenții vor fi capabili să precizeze straturile etimologice ale limbii române, să exemplifice cu fapte lingvistice straturile etimologice învățate, să identifice într-un text cuvintele vechi și noi pe baza indicațiilor etimologice din DEX.
Evaluare: la alegerea fiecărui student ─ examinare scrisă, examinare orală sau elaborarea unui referat pe o temă de curs.
Atenție! La acest curs nu se pot face înscrieri directe. Înscrierea se face doar online în perioada precizată.
2.4 prof. dr. Carmen MUȘAT, Palimpsestul: de la intertextualitate la transtextualitate
Cursul pune în discuţie concepte precum recitire, rescriere, transtextualitate, arhitextualitate, intertextualitate, precum şi procedeele derivării unui text din alt text, pornind de la analiza unor dublete textuale precum Cartea lui Tobit din Vechiul Testament şi Tobit de Ştefan Agopian, Daphnis şi Cloe de Longos şi Compunere cu paralele inegale de Gheorghe Crăciun, Robinson Crusoe de Daniel Defoe, Vineri sau limburile Pacificului de Michel Tournier şi Foe de J. M. Coetzee.
Iată, orientativ, cîteva dintre temele abordate:
Tipuri de arhitext
Literatura la puterea a doua – jocul reprezentării
„Inconştientul intertextual” şi modalităţi de inserţie a hipotextului în hipertext
Nume şi lume: identitate narativă transtextuală
Problema identităţii şi a diferenţei: acelaşi şi altul
Resuscitare generic
2.5 lect. dr. Ștefan FIRICĂ, Laborator pentru redactarea lucrării de licență
La acest curs nu se pot face înscrieri directe. Înscrierea se face doar online în perioada precizată.
Cursul urmărește familiarizarea studenților cu noțiunile formale esențiale pentru redactarea lucrării de licență (atribuire, citare, structurare în capitole și subcapitole, norme de alcătuire a bibliografiei etc.). El va fi organizat ca un curs practic, cuprinzând ateliere de redactare și tehnoredactare, dezbateri în jurul unor subiecte de cercetare, scurte prezentări orale. La capătul lui, studenții vor ști mai multe despre scrierea lucrării de licență în domeniul studiilor literare, iar abilitățile dobândite le vor putea aplica și în alte arii curriculare.
Evaluare: redactarea unui text în forma unui subcapitol al tezei de licență; prezentarea sa orală.
2.6 lect. dr. Bogdan TĂNASE, Teorii ale ficțiunii literare
Descrierea cursului: Cum ar arăta teritoriul ficțiunii literare? Cursul își propune o introducere în teoriile legate de definirea domeniului ficțional, delimitarea acestuia în raport cu marile definiții ale literaturii, dar și cu vecinătatea non-artisticului. Cele două mari direcții istorice ale domeniului ficțional, cele două concepte-avatar ale ficțiunii – cel mimetic/realist și cel evazionist/romantic, dar și clivajele lor vor fi discutate pornind de la primele două romane moderne: „Don Quijote de la Mancha” și „Robinson Crusoe”, în relație cu forme recente ale ficțiunii. De la formele clasice la cele situate la granița literarului cu alte forme artistice, lumea ficțiunii își are propria filozofie a compoziției pe care acest curs își propune să o deconstruiască prin discutarea unor termeni/concepte precum fabulă, alegorie, fantastic, lumi ficționale, granițe ficționale, pact ficțional etc.
2.7 conf. dr. Lucia OFRIM, Emoție, sensibilitate, senzorialitate – analize interdisciplinare
Se poate vorbi de o istorie a emoțiilor și a sentimentelor? Ce dezvăluie dimensiunea culturală și socială a emoțiilor? Experiența senzorială are și ea o istorie? În ce constă modelarea culturală a simțurilor? Acest curs va propune răspunsuri la astfel de întrebări printr-o abordare interdisciplinară, apelând la instrumentele istoriei culturale, antropologiei emoției, precum și ale câmpului de cercetare denumit Sensory Studies.
Forma de evaluare: eseu final în baza bibliografiei
2.8 conf. dr. Adrian STOICESCU, Antropologie digitală
Descrierea cursului: Comunicarea mediată de computer (CMC) depășește simplul proces de transmitere de informații prin utilizarea unui canal digital. CMC presupune, mai presus de toate, construirea unui set de practici culturale specifice medierii digitale, aflate sau nu în prelungirea practicilor din viața offline, prin care conectarea devine un teren de sine stătător al interacțiunii, constructului cultural, identității individuale sau de grup, al premeditării sau adhocrației. Cursul vă propune câteva trasee de investigare a mediului digital, fie acesta perceput ca ciberspațiu, lume virtuală sau, simplu și neangajant, online.
2.9 lect. dr. Sebastian-Vlad POPA, Literatura apocalipselor
Apocalipsa este o întrerupere străluminată a istoriei. Orice răsturnare a convențiilor istorice în numele trezirii conștiinței individuale poate fi numită ca fiind apocaliptică și cursul este conceput exclusiv din acest unghi, al trezirii conștiinței individuale. Schimbările de eon, anunțate de dezordini apocaliptice, pare că anunță sfârșitul lumii și sunt trăite cu resentimentul prăbușirii definitive a ideii de om și a umanității, dar sensul acestor treceri e deopotrivă extatic și înnoitor, cu prețul modern de a fi depășită însăși condiția de om. Pe acest prag (apocaliptic) între frica de a-l pierde pe om și nerăbdarea de a fi depășit omul trăiește conștiința tragică modernă, traversând toate ciclurile modernității transistorice.
Teme de curs:
Apocalipsa după Ioan
Ordinea cosmică răsturnată:
Shakespeare, Hamlet etc.
Încetarea speciei umane:
Shakespeare, Hamlet
Ionesco, Jacques sau supunerea
Ordinea cuvântului răsturnată:
Shakespeare, Richard III
Ionesco, Cântăreața cheală
Problema tehnică (apocaliptică) a nemuririi:
Ispirescu, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
Houellbecq, Particulele elementare
Apocalipsa faustică:
Goethe, Faust
Eterna Pace:
Eminescu, Demonism, Rugăciunea unui dac etc.
Apocalipsa, adineaori:
Arghezi, Cimitirul Buna-Vestire
Apocalipsa, acum (problema tehnică a fricii de moarte):
Tirso de Molina, Ödön von Horvath, Don Juan / (se întoarce de la război)
Apocalipsa mâine:
Matei Vișniec, Paparazzi sau cronica unui răsărit de soare avortat
Tabula rasa, avangardele și expresionismul:
Geo Bogza, Poem petrolifer
Blaga, Ivanca
Nietscheeni și spenglerieni:
Unamuno, Cioran, Eliade, E. Ionescu
Sfârșitul istoriei (problema tehnică a eliberării de frica de moarte):
Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei
Rosi Braidotti, Postumanul
2.10 asist. dr. Minodora BUCUR, Slavici și Agârbiceanu, o lectură critică și cinematografică în tipologia umană a personajelor
Cursul urmărește explorarea unei lumi tradiționale cu ajutorul instrumentelor moderne ale criticii, ale antropologiei culturale și nu în ultimul rând ale psihanalizei. Personajele sunt astfel recalibrate interpretativ și redimensionate în contextele specifice care le-au determinat comportamentul și gândirea (epocă, mediu social, politic, tradiții cultură și nu în ultimul rând capacitatea de adaptare și de asumare a propriei individualități).
Pe parcursul discuțiilor se va încerca să se stabilească o relație între literatură și film evidențiind și repere dicolo de care mesajul poate suferi alterări parțiale sau substanțiale. Cea mai mică schimbare poate determina și emite un mesaj complet diferit, manipulându-l atât lectorul cât și spectatorul.
De asemenea cursul va fi completat de materiale video, text, interpretări critice și, acolo unde se poate, vom avea un invitat regizor, operator imagine sau actor (care să fi participat la filmul discutat la curs). Accentul însă va cădea pe individ și pe relația acestuia cu tot ce înseamnă exteriorul și modul în care mediul și contextul socio-uman produce alunecarea „din sine însuși” către un alter ego, către nebunie și către descentrare de la o normalitate neasumată.