Cursuri opționale pentru anul al III-lea, semestrul I

Studenții își vor alege trei cursuri, un curs din fiecare set.
Click aici pentru a merge direct la Setul II
Click aici pentru a merge direct la Setul III

 

Setul I

1.1 conf. dr. George Ardelean, departamentul de Studii literare

Literatură și Gulag. Scriitori în procese politice. Scriitori în arhivele Securității

Cursul îşi propune să exploreze multiplele faţete ale relaţiei dintre fenomenul literar (şi, în sens larg, cultural) şi mecanismele de represiune din perioada comunistă. Vor fi examinate, deopotrivă, atitudinile de rezistenţă etică şi artistică ale scriitorilor şi atitudinile de compromis.

Cursul se va structura, cu precădere, pe studii de caz: procesele politice ale scriitorilor (procesul “Rugului aprins”, procesul “Noica-Pillat”, mişcarea Goma şi Carta 77 etc); dosare de urmărire informativă, dosare de “reţea”. Se va pleca nu doar de la analiza literaturii universului concentraţionar (Ion Ioanid, Paul Goma, N. Steinhardt, Virgil ierunca ş.a.) ci şi a documentelor din arhivele C.N.S.A. S.

Evaluare:

  • – un referat având ca temă relaţiile dintre literatură şi Gulag (studii de caz)
  • – participarea la discuţiile de la curs.

 

1.2 conf. dr. Ion Manolescu, departamentul de Studii literare

Literatură şi ideologie interbelică

  • Cum definim „tradiţia” şi „inovaţia”: independent, raportîndu-le una la cealaltă sau prin relaţia cu norma şi ideologiile unei epoci? „Tradiţia” şi inovaţia” – ingrediente (caracteristici) ale textului literar sau efecte (deformări) ale lecturii? Există prozatori interbelici pur „tradiţionali”/pur „inovativi”? Cum funcţionează proza interbelică pe direcţiile ei principale: autohtonistă („locală”) şi cosmopolită („europeană”)? Se pot identifica structuri/mecanisme/procedee textuale specifice prozei „tradiţionale” şi celei „inovative”? Dacă da, ce influenţă au ele asupra valorii textelor literare şi notorietăţii autorilor?
  • Studenţii anului III Litere sînt invitaţi să descopere şi să ofere răspunsuri la aceste întrebări în cadrul unui curs flexibil de literatură română. Descoperirea modurilor în care funcţionează relaţia dintre tradiţie şi inovaţie în perioada interbelică, ca şi a implicaţiilor socio-estetice ale acesteia asupra literaturii şi autorilor epocii, le va permite studenţilor o lectură variată şi o înţelegere nuanţată a prozei unor autori ca Liviu Rebreanu, Urmuz, Camil Petrescu, Anton Holban sau Mircea Eliade.

 

1.3 prof. dr. Ion Bogdan Lefter

Ce este modernismul?!

După parcurgerea în semestrele precedente a istoriei literaturii române de după Junimea şi pînă la al doilea război mondial, opţionalul de faţă propune o „recapitulare” a modernităţii autohtone. Intervalul e fragmentat de obicei în etape scurte, discutate separat, însă doar integrarea lor într-un model literar şi cultural unic permite înţelegerea unei epoci perfecte coerent în diversitatea sa.

Concluzia cursului, preformulată: E greu dar e şi simplu de spus ce este – de fapt – modernismul!

Bibliografie orientativă:

  1. Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972 sau ediţii ulterioare
  2. Ornea, Tradiţionalism şi modernitate în deceniul al treilea, Editura Eminescu, Bucureşti, 1980 sau ediţii ulterioare
  3. Ion Pop, Avangarda în literatura română, Editura Minerva, Bucureşti, 1990 sau ediţii ulterioare
  4. Gabriela Omăt, Modernismul literar românesc în date (1880-2000) şi texte (1880-1949), 2 vol., Editura Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2009
  5. Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernităţii. Pentru o nouă istorie a literaturii române, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000, 2012

[alte titluri vor fi recomandate la începutul cursului]

 

1.4 lect. dr. Catrinel Popa, departamentul de Studii literare

Cărți și locuri ale memoriei (literatura împotriva tabuurilor istoriei)

Cursul îşi propune să investigheze câteva dintre cele mai reprezentative construcţii ficţionale cu subiect (pretext) istoric din proza românească postbelică.

Pornind de la premisa că, în foarte multe cazuri, categoria aşa-numitului „roman istoric” a funcţionat ca filtru (redutabil) la nivelul mentalului colectiv, într-o perioadă în care vocile „autorizate” (din zona istoriografiei propriu-zise) nu aveau cum să se facă auzite, vom încerca să vedem câte „locuri ale memoriei” (Pierre Nora) şi câte locuri… comune au fost împământenite în cultura română prin intermediul acestui filtru.

Analizând, dintr-o perspectivă interdisciplinară şi fără prejudecata preeminenţei esteticului, romane ca Delirul lui Marin Preda, Căderea în lume a lui Constantin Ţoiu sau Princepele (Eugen Barbu), vom încerca să răspundem la o întrebare esenţială, care i-a preocupat, de altfel, pe mai toţi vecinii noştri din Europa de Est: „De ce şi în ce mod(uri) istoria a fost citită prin filtrul prozei ficţionale?” Întrebare din care decurge, logic, o alta: „Mai poate avea succes o astfel de formulă în epoca actuală, când avem acces liber la documente?”

Lista (mereu deschisă) a întrebărilor se îmbogăţeşte în progresie geometrică, dacă luăm în calcul un aspect care aduce reflecţia mai aproape de zilele noastre: în ce măsură metaficţiunile istoriografice de tipul Calpuzanii (Silviu Angelescu), Tache de catifea (Ştefan Agopian) sau Teodosie cel Mic (Răzvan Rădulescu), reuşesc să submineze nu atât (sau nu numai) tabuurile istoriei, cât şi pe cele ale reprezentării istoriografice?

Opere:

Marin Preda, Delirul; Constantin Ţoiu, Căderea în lume; Galeria cu viţă sălbatică; Eugen Barbu, Princepele; Ştefan Agopian, Tobit; Tache de catifea; Silviu Angelescu, Calpuzanii; Răzvan Rădulescu, Teodosie cel Mic.

 

1.5 lect. dr. Cristina Dima, departamentul de Studii literare

Fabula și fabulosul în cultura veche românească

În spaţiul românesc, în epoca premodernă, oamenii citeau o seamă de poveşti, traduse din arii culturale îndepărtate, adaptate şi copiate, pe care B. P. Hasdeu, așa cum știm, le-a cuprins sub denumirea de cărţi populare. În 1883, Moses Gaster credea că ele constituie materia din care au luat naştere toate basmele culturii europene. Astăzi, unele nu ne spun mare lucru, iar altele ne par din prea imediata noastră irealitate ca să mai zăbovim cu gândul asupra lor.

Oare nu cumva, în loc de taxonomii şi structuri, ar trebui pur şi simplu să le privim într-o anumită ordine? Cursul se vrea o provocare în acest sens, pornind de la lumea povestită în răspăr de un personaj pocit precum Esop şi privind întunericul ca pe singura posibilitate de descriere a luminii, în încercarea de a descoperi o cărare ascunsă prin labirintul întrebării de ce se citeau aceste cărţi? În final, vom încerca să evaluăm, într-o discuţie, în ce măsură cele dezbătute de-a lungul semestrului pot fi integrate unor teme de cercetare mai largi.

 

1.6 conf. dr. Paul Cernat, departamentul de Studii literare

Literatura „tinerilor” în anii ’30-40. Avangardă, autenticism, existenţialism

Cursul îşi propune să abordeze şi să problematizeze literatura noilor generaţii afirmate în România anilor ’30-`40, de la avangardele din jurul revistei „unu” la grupul suprarealist român (Gellu Naum, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Trost, Paul Păun), de la autenticismul „generaţiei tinere” a lui Eliade, Eugen Ionescu & Co la „generaţia războiului” (Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Dinu Pillat, Alexandru Vona). Vor fi discutate noile formule literare şi ethos-urile asociate, pe un fundal istoric puternic marcat de radicalisme social-politice. Manifestele avangardiste sau generaţioniste, moda jurnalelor intime şi a literaturii confesive/experienţiale, interesul acordat explorării subconştientului, emanciparea erotică în literatură şi scandalurile asociate din presă, obsesia morţii şi a trăirii paroxistice ş.cl. vor fi, de asemenea, discutate ca fenomene ale unei culturi a crizei, pornind de la texte reprezentative. Printre acestea – Poemul invectivă de Geo Bogza, Antologia poeţilor tineri de Zaharia Stancu, Întunecatul April de Emil Botta, Pe culmile disperării de Emil Cioran, Şantier de Mircea Eliade, Drumeţul incendiar de Gellu Naum, Întîmplări în irealitatea imediată de M. Blecher, Interior de Constantin Fântâneru, Bagaj de H. Bonciu, Jurnalul unei fete greu de mulţumit de Jeni Acterian, Moartea cotidiană de Dinu Pillat, Libertatea de a trage cu puşca de Geo Dumitrescu, Întâlnirea din Pământuri de Marin Preda ş.a.

 

1.7 conf. dr. Daniel Cristea-Enache, departamentul de Studii literare

Cinci poeţi

Cum citim şi cum înţelegem poezia română din perioada postbelică? Dar pe cea scrisă după 1989? Grile de lectură. Analize pe text şi contextualizări. Receptare publică, critică şi individuală.

  1. Nichita Stănescu. „Poezia” propagandistică a realismului socialist. Liberalizarea politică şi afirmarea generaţiei ’60. Un poet metafizic.
  2. Emil Brumaru. Generaţia ’70 şi nuanţarea neomodernismului. Poezia spaţiului intim. Artă şi pornografie.
  3. Mircea Dinescu. Precocitate artistică şi libertate lirică. Un poet inclasabil şi inconfundabil.
  4. Mircea Cărtărescu. Generaţia ’80 şi postmodernismul liric. Textualism, biografism, vizionarism.
  5. Ioan Es. Pop. Revoluţia din 1989 şi libertatea generaţiei ’90. Neorealism şi expresionism. Poezia de azi.

 


Setul II

2.1 conf. dr. Ioana Chelaru-Murăruş, departamentul de Lingvistică

Nichita Stănescu – revoluţia limbajului poetic modern

Cursul propune o perspectivă retorică şi pragma-stilistică asupra ultimei revoluţii a limbajului poetic românesc înfăptuite de Nichita Stănescu. Vor fi luate în discuţie: construcţia subiectivităţii lirice, narativul poetic, formele descripţiei, monolog vs. dialog (dramatizarea lirismului), registrele stilistice ale scriiturii, „necuvântul” şi „limba poezească” (inovaţiile limbajului poetic la nivel lexical, morfologic şi sintactic), particularităţile figurii semantice (metaforă, comparaţie).

 

2.2 prof. dr. Cristian Moroianu, departamentul de Lingvistică

Lexicologie şi etimologie

Cursul urmăreşte câteva dintre chestiunile cele mai interesante şi mai utile ale etimologiei: relaţia dintre cuvinte şi variante, dubletele etimologice şi principalele lor aspecte din punct de vedere formal şi semantic, relaţiile semantice din perspectivă etimologică (sinonimia, paronimia şi, mai ales, omonimia), probleme de etimologie internă (criterii, etape, conexiuni etc.) şi, în special, derivarea prin substituţie de afixe, aspecte ale etimologiei mixte (cu accent asupra „substantivizării” adjectivului), o abordare particulară a latinităţii „ascunse” a limbii române etc.

Obiective: crearea unei gândiri diacronice consecvente pentru înţelegerea şi explicarea, la orice nivel, a unor fapte de limbă; folosirea argumentelor etimologice pentru clarificarea unor probleme de fonetică, grafie, gramatică, lexic şi semantică; realizarea unei concepţii nuanţate referitoare la îmbogăţirea limbii române mai ales în epoca modernă şi contemporană.

Evaluare: prezenţa la cursuri (2 p.) + participarea la discuţii (3 p.) + realizarea unui referat pe o temă la alegere (4 p.) + 1 p. din oficiu.

 

2.3 lect. dr. Viorel Guruianu, departamentul de Lingvistică

Probleme de istorie a limbii române (fonetică istorică, gramatică istorică, istoria vocabularului românesc)

Descrierea cursului: Sunt luate în discuţie unele aspecte fonetice şi semantice legate de istoria anumitor cuvinte româneşti. Sunt dezbătute probleme referitoare la evoluţia unor forme flexionare şi a câtorva construcţii sintactice. Analiza lingvistică se face, în general, pe texte de epocă.

Obiectivele cursului: Studenţii vor fi capabili să identifice textele de epocă prezentate la curs, să explice anumite transformări lingvistice, să facă analiza lingvistică detaliată a unui fragment de text dat.

Forma de evaluare: La alegerea fiecărui student – examinare scrisă, examinare orală sau elaborarea unui referat pe o temă de curs.

 

2.4 conf. dr. Isabela Nedelcu, departamentul de Lingvistică

Sintaxa şi semantica grupului nominal

Cursul îşi propune să fie o continuare a studiului sintaxei început anul anterior, urmărind aprofundarea analizei grupului nominal. Determinarea, cuantificarea, relaţia posesivă, relaţia parte–întreg, relaţia locativă, temporală, agentivă, comportamentul diverselor tipuri semantice de substantive (abstracte, masive, colective, nume relaţionale, nume proprii) reprezintă aspecte importante în analiza GN, care vor fi discutate în cadrul cursului.

Cursul se va baza pe o bibliografie care cuprinde studii de lingvistică româneşti, dar şi străine.

Forma de evaluare: participare la activitatea de la curs şi realizarea unui referat pe o temă la alegere discutată la curs.

 

2.5 prof. dr. Andra Vasilescu, departamentul de Lingvistică

Comunicare interculturală

Domeniul eclectic al comunicării interculturale face apel la elemente de antropologie, sociologie, psihologie socială, comunicare interpersonală sau organizaţională, pragmatică, lingvistică etc. pentru a explica modul în care comunică indivizi proveniţi din culturi diferite (un francez cu un englez, un american cu un japonez, un suedez cu un italian etc.). Fixând principiile de interacţiune, cercetările în domeniu au un pronunţat caracter aplicat, propunându-şi să contribuie la eficientizarea comunicării în întâlnirile interculturale.

Cursul este conceput interactiv, combinând prelegerile cu dezbaterile, studiul de caz cu analizele pe text şi testele de autocunoaştere. Dintre temele abordate: Cultura – definiţii antropologice şi discursive • Competenţa de comunicare culturală vs. competenţa de comunicare interculturală • Parametrii de variaţie culturală • Reflectarea parametrilor de variaţie culturală în comunicare (comunicarea verbală şi nonverbală) – stiluri culturale de a vorbi • Identitatea culturală • Emoţia din perspectivă interculturală • Sursa neînţelegerilor în comunicarea interculturală • Adaptarea interculturală – şocul cultural, aculturarea • Traducerea – act de comunicare interculturală.

Notarea : Notare continuă pe baza activităţii de seminar sau referat final (la alegere).

Suport de curs : Andra Şerbănescu, Cum vorbesc şi cum gândesc ceilalţi, Iaşi, Polirom, 2007.

 

2.6 lect. dr. Alexandru Nicolae, departamentul de Lingvistică

Sintaxă comparată

Principalul obiectiv al cursului este de a surprinde și sistematiza principalele dimensiuni de variație sintactică din limbile naturale prin stabilirea parametrilor de variație sintactică: parametrul poziției centrului de grup, parametrul subiectului nul (denumit și parametrul pro-drop), parametrul deplasării elementelor interogative, parametrul selecției auxiliarului, parametrul poziției verbului etc.

Vom avea în vedere identificarea nivelelor la care apare variația sintactică, prin aplicarea a o serie de metode comparative: (i) comparație lingvistică majoră (compararea de limbi diferite genealogic și îndepărtate geografic) pentru identificarea parametrilor majori (numiți și macroparametri); (ii) comparație în interiorul aceleiași familii de limbi, cu scopul de a suprinde variația microparametrică; (iii) comparație sintactică diacronică/dialectală în cadrul aceleiași limbi sau familii de limbi, pentru a identifica mecanismele și eventuala direcționalitate a schimbării parametrice și, implicit, sursa variației parametrice.

În paradigma actuală a științelor limbajului, sintaxa comparată este un subiect deschis și intens dezbătut pe agenda sintacticienilor; în cadrul cursului, vom prezenta și discuta critic principalele idei curente asupra inventarului și formatului parametrilor sintactici (macroparametri vs microparametri) și asupra sursei / surselor de variație parametrică sintactică.

Cursul va fi interactiv și aplicat. Formatul propus pentru fiecare întâlnire constă într-o scurtă prezentare teoretică urmată de analiza efectivă de date lingvistice (oferite sub formă de hand‑out‑uri).

 

2.7 lect. dr. Adina Dragomirescu, departamentul de Lingvistică

Sintaxă romanică

Cursul are două obiective majore: (i) familiarizarea studenților cu câteva puncte de reper ale sintaxei limbilor romanice; (ii) discutarea comparativă a acestor date și prezentarea unor modalități de analiză diferite, din perspectiva gramaticii de tip GB (N. Chomsky, Lectures on Government and Binding, 1981) și din perspectiva Programului Minimalist (N. Chomsky, The Minimalist Program, 1995), mai ales a problemei parametrilor care stau la baza variației interlingvistice. Fiecare curs este conceput ca o prezentare a trăsăturilor sintactice ale unei varietăți romanice și, în funcție de specificul fiecărei limbi/dialect, se vor discuta aspecte teoretice precum: ordinea cuvintelor, subiectul nul, subiectul formelor nonfinite, control, auxiliarele, verb movement, binding etc.

 


Setul III

3.1 prof. univ. dr. Ovidiu Verdeș, departamentul de Studii literare – Teoria literaturii

Introducere în studiul autobiografiei

Cursul schiţează un cadru istoric şi teoretic pentru studiul autobiografiei, un tip de scriere de frontieră luat prea puţin în considerare de critica şi de istoria literară românească, însă extrem de important pentru înţelegerea fenomenului literar actual, şi, în opinia noastră, deopotrivă, pentru o reflecţie asupra contextului ideologic postcomunist. Vom urmări evoluţia formelor autobiografiei de la confesiunea religioasă la autoficţiunea contemporană, insistând asupra raporturile complexe pe care ea le întreţine cu modernitatea şi întrebându-ne, în paralel, în ce măsură se poate vorbi despre o tradiţie a genului în literatura română. (Curs suplinit în anul universitar 2017 – 2018 de Roxana Eichel).

 

3.2 prof. dr. Carmen Mușat, departamentul de Studii literare – Teoria literaturii

Forme ale reprezentării eului

Problema identităţii, a constituirii imaginii de sine presupune o mediere narativă – ne aflăm în situaţia de a spune “istorii” despre noi înşine, în diverse variante (C.V.-uri, jurnal, memorii, autobiografii, dar şi rezumate orale ale activităţilor noastre, ale evenimentelor sau întâmplărilor mărunte). Îmi propun să încercăm să explorăm împreună modul în care se construieşte imaginea despre sine, prin intermediul unor naraţiuni în care identitatea personală e modelată, negociată, povestită mereu în relaţie cu Celălalt. Naraţiunile despre sine nu redau o identitate standard, aşa-cum-a-fost, ci reconstruiesc imagini complexe, alcătuite adeseori din suprapuneri ale unor euri mai vechi sau mai noi. Se ajunge astfel la ipostaza unui eu – personaj al propriei memorii (v. Nicola King,Memory, Narrative, Identity. Rememberingthe Self, Edinburgh, UP, 2000).

Scriitura autobiografică – o practică individuală şi socială (cf. Ph. Lejeune); problema reprezentării eului în pictură – autoportretul, dar şi în cinema.

Problematica sinelui

  • conştientizarea identităţii fiinţei şi a necesităţii delimitării unui spaţiu al intimităţii;
  • replierea fiinţei asupra sinelui (v. G. Duby, Istoria vieţii private, vol. 4, p. 88).
  • confesiunile, autobiografia, jurnalul – „oglindă” textuală a eului, a fiinţei profunde, care „absoarbe” imaginea despre sine.
  • apariţia „eului” în scriitura Evului Mediu: „Memoriile şi cronicile introduc (…) în reprezentarea Eului elementele unei durate personale şi, paralel cu încercările de definire a individului de către sine, îşi fac drum în poezia tîrzie prezenţa obsesivă a timpului, percepţia unui timp pierdut.” (în Istoria vieţii private, vol. 4, p. 88).
  • Punerea în scenă a individului/sinelui începe odată cu cronicile (v., la noi, Neculce, primul memorialist).
  • scriiturile eului
  • tentative de „îmblînzire” a timpului care nu se mai întoarce niciodată;
  • discursuri în jurul percepţiei identităţii, modalităţi de articulare şi structurare a identităţii proprii;
  • prelungire, în scris, a trupului care emite discursul (v. şi tradiţia autoportretului în pictură).

 

3.3 asist. univ. dr. Bogdan Tănase, departamentul de Studii literare – Teoria literaturii

Teorii ale poeziei în modernitate

Cursul propune o introducere în teoriile despre poezie în acest perimetru literar complex, pornind de la premisa că în perioada generic definită drept romantism istoric se conturează liniile unei dezbateri teoretice care vor influența, într-un mod particular, chipul teoriilor ulterioare din modernism și postmodernism. Discuția se va centra în jurul unor termeni/concepte precum poezie, poeticitate poem, „poet mare”, lirism, imagini, structuri, instalații poetice, metaforă/metonimie, stil, influență poetică, originalitate, reconstituiri și reveniri în limbajul poetic, periodizare ș.a. Exemplele literare sunt selectate din acei poeți care s-au situat în clivajul acestor teritorii (Baudelaire, Rimbaud, de exemplu), asimptomatici, paradoxal, în reprezentativitatea lor pentru unul dintre cele trei curente literare și ilustrativi pentru ideea de modernitate poetică. Cursul propune, de asemenea, să ilustreze aceste situații teoretice cu câteva cazuri ale teoriei poeziei în timpul literaturii române sub comunism.

 

3.4 conf. dr. Elena Ionescu, departamentul de Studii literare – Literatură comparată

Mituri clasice și literatură

Cursul abordează următoarele teme: mit literar; mitodologie, mitocritică, mitanaliză; Homer – primul stadiu al controlului pe care grecii l-au impus asupra miturilor lor; schiță de istorie semantică a mitului; cicluri eroice şi „geografii”; prezenţe ale unor mituri clasice în literatură, pictură, muzică; conservări și transformări ale scenariului mitic; mituri care au obsedat epoci; creatori și mituri personale. Expunerile şi discuţiile vor fi însoţite de albume, proiecții.

 

3.5 lect. dr. Emil Moangă, departamentul de Studii literare – Literatură comparată

Arhetipologie

Arhetipul ca motiv care reapare mereu şi pretutindeni în mituri, alegorii şi marile povestiri ale literaturii universale. Unitatea lui homoarchetypus. Cultura ca sistem deschis. Imagini şi conexiuni tipice ca reprezentări arhetipale izvorâte din pre-formei reprezentabile şi fenomenele spontane ale donării de formă. In determinarea de conţinut a arhetipului şi formele delimitate de conştinţa ce determină conţinutul, ca proces de simbolizare a modurilor de cunoaştere. Seria evoluţiei semn – emblemă –alegorie – sem nalegoric – imagine alegorică – simbol – mit – mit simbolic. Limbajul alegoric în Evul Mediu şi funcţia de intercessor al simbolului iconic. Simbolul – semn al cărui semnificat este veşnic absent, întrucât esenţa arhetipului este transcendentă. Simbolul şi mitul simbolic ca unică posibilitate a donării de formă unui arhetip.

Verificare – eseu.

 

3.6 lect. dr. Ruxandra Iordache, departamentul de Studii literare – Literatură comparată

Roman și metaroman

Cursul urmăreşte etapele principale din devenirea romanului, fiind interesat de condiţia lui problematică, fenomenele de receptare pe care le generează, eforturile de legitimare teoretică, raporturile cu celelalte genuri, evoluţia sa în plan narativ şi tematic. Expunerile sunt însoţite de studii de caz, textele fiind selectate având în vedere caracterul lor reprezentativ pentru o etapă sau o direcţie din evoluţia genului, precum şi mutaţiile decisive pe care le-au antrenat. O atenţie specială se îndreaptă spre acele romane cu vocaţie autoreflexivă – romane ce gândesc romanul – , capabile să dezvolte în substanţa propriei ficţiuni o poetică a genului, multă vreme ignorat de teoreticieni. „Arta” şi „gândirea” romanului vor fi ilustrate printr-o incursiune în operele unor autori precum Cervantes, Diderot, Flaubert, Proust sau Gide.

Forma de evaluare: 40% intervenţiile orale, 60% eseul final

 

3.7 lect. dr. Adrian Stoicescu, departamentul de Studii culturale – Etnologie

Corpul biologic şi corpul cultural

Ori de câte ori corpul devine subiect de discuţie, primul gând care ne orânduieşte discursul este acela de a lega privirea de natural, de anatomie şi de fiziologie. Corpul construit cultural pare a fi un colateral întrucât intervenţia culturală asupra acestuia este atât de firească, încât ajunge în cele din urmă să fie ea însăşi percepută ca naturală.

Cursul îşi propune un discurs diacronic asupra modificărilor aduse corpului, acoperirea şi descoperirea lui (o incursiune în vestimentaţie), apropierea şi depărtarea lui de modelul biologic (vopsirea, tatuarea şi chirurgia), ritualizarea şi ceremonializarea lui, sexualizarea şi desexualizarea acestuia, urmărind astfel traseul sinuos pe care esteticul corporal l-a urmat până astăzi.

Forma de evaluare: un proiect pe baza bibliografiei.

 

3.8 conf. dr. Narcisa Ştiucă, departamentul de Studii culturale – Etnologie

Chipuri, embleme și povești ale timpului

În lucrările românești de specialitate problema timpului este tratată din perspective diferite: etnofilosofică, mitologică, etnografică și etnologică. Prin acest curs propunem o analiză a reprezentărilor timpului în imaginarul popular, sintetizând date etnografice și mitologice și urmărind procesul de conversie simbolică. Vor fi puse în evidență două accepțiuni ale timpului care operează în perceperea și reprezentarea tradițională a acestuia: chronos (timp, durată) și meteoron (fenomen de sorginte celestă). De asemenea, vor fi analizate reprezentările unităților temporale pusă fie sub semnul alegoriei, fie sub cel al personificării.

Forma de evaluare: verificare, nota finală fiind compusă din 40 % intervenţii orale şi 60 % realizarea unui comentariu sintetic pe teme date şi cu bibliografie specializată.

 

3.9 prof. dr. Rodica Zane, departamentul de Studii culturale – Etnologie

Etnologia ca privire pentru Celălalt

Cursul are rolul unei iniţieri în etnologie ca privire îndreptată către celălalt. Cum îl putem cunoaşte pe „aproapele” sau pe „departele” nostru? Vă propun mai multe întâlniri cu alteritatea şi exersarea privirii asupra ei. Îl vom căuta împreună pe celălalt departe, în spaţiile exotice ale fostelor colonii europene, sau aproape, în jurul nostru, în spaţiul urban sau în cel rural, în modul de viaţă, în modul de a trăi în cotidian sau în sărbătoare, în familie sau în comunitate. Filmul, etnologic şi artistic, ne va ajuta să îl privim pe celălalt şi să înţelegem experienţa diferenţei.